Cine i9mi spune si mie o poezie satirica!

Sorin Olariu - Sapte ani de acasa - poezie satirica

Dragii mei, de la o vreme cred ca stiti ca-i tare groasa:
Tineretul nu mai are aia sapte ani d-acasa!
Ce mi-ar place sa fiu dascal, sa le dau la fiecare,
La nerozii astia tineri, câte-un patru la purtare!

Ascultati-ma pe mine, vreau sa stie azi tot natul
Ca de-o vreme tineretul face de rusine satul.
Nu va zic nicio minciuna... Sa vedeti ce întâmplare
Am patit în vara asta, de Sântamaria Mare!

Ca m-am dus de dimineata, de Utrenie, pe roua,
Sa ma rog ca tot crestinul la biserica cea noua.
Si m-am tras mai la o parte, ca tot omul cel cuminte,
Sa ascult cum se cuvine ce ne zice dom' parinte.

Când colo, sa vezi comedie: uite-asa, în graba mare,
Un copil intra 'nauntru dohanind dintr-o tigare!
Am ramas traznit, nu alta si d-asa o grozavie
Mi-au scapat pe jos Playboy-ul si butelca de rachie!

Câinele pacient

Un câine inteligent,
La picior având fractură,
Într-o zi ducea în gură
Un pachet de ţigări Kent.

Dar în drum spre dispensar,
Îl ascunse sub bărbie,
Ca lumea să nu mai ştie
Că-l dă la veterinar.

Medicul, justiţiar,
Nu s-a mai putut abţine,
Şi îi zise: - Ce-i cu tine
De-mi aduci ţigări în dar?

Când trăia stapânul tău
Le-atot dat ţigări şi bani
La unii medici umani,
Dar tot a sfârşit-o rău.

I-aţi pachetul înapoi!
- Doctore, spuse Grivei,
Tu eşti mai uman ca ei!
Cum să nu te iubim noi?

Astăzi doar veterinarii
Pot să vindece avarii.

Minuni

La Nunta din Galilei,
Iisus, Fiul cel Divin,
A făcut din apă, vin.
Dar şi la "Mileniul 3"
Ieri, părintele Berlic,
Printr-un cunoscut tipic,
Când era la o agapă,
Transformase vinu-n apă.

Nu credeam că e posibil
Să faci vinul reversibil,
Să-i înlături din mireasmă
Ca să faci din el agheasma!

Adormind

Subțire și isteric piperul mă înțeapă,
Un miros gros de pîine mă mîngîie pe mînă,
Parfumuri moi și albe din maldăre de lînă…
Și-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.

Miroase a rugină și-a apă clocotită.
E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămîie.
Apoi dulceața caldă, sărată și lălîie
A turtei ce se coace în untdelemn pe plită.

O tentă de povidlă de prune îngroșată
Cu indiscreții fine (mă mir!) de cîrpă arsă.
O clipă-o nuanțare de lapte, însă ștearsă…
Și deodată somnul pe frunte ca o pată.


Apocrifa II

Parfumurile după ploaie
Ne bagă degetele-n nări.
Un kilogram de fluturi putrezi
Candoarea are în cămări
Din care cu delicatețe
Servește triștii musafiri.
Adolescenții mor de coșuri
În toiul marilor iubiri.


Apocrifa I

Timpul ceasurile-şi plimbă
Îmbrăcate în civil.
Dintr-un cîine curge-o limbă.

Apoi trece-o săptămînă.
Cuiul intră în perete
Şi găleata în fîntînă.

Şi-n bucătăria pură
Cănile se coc şi-aşteaptă
Atîrnînd cu apa-n gură.

Exclamație

Ce bine-i să trăiești în cărămida
Care se sfarmă moale printre spini,
Să-ți fie gîndul dulce ca uleiul
Dovlecilor la care te închini,
Și sufletul să ți-l împaci cu sticle,
Cu piersici și cu trenuri timpurii.

O, adormind în dosul unei case
De melc suav, ce bine-i să nu scrii!


Sentinţa

Fecioarelor căzute în genunchi
Li se retează genele pe trunchi
Fiindcă-au surîs din somn în largi crivate
Cu şoldurile neînfăşurate,
Şi-n miez de noapte, avînd bluza lipsă,
Au pus cu sînii luna în eclipsă,
Şi-au îndrăznit să-ntreacă-n rotunjime
Izvoarele credinţei din vechime.
Au tulburat mişcările cereşti
Prinzîndu-şi seara fustele în cleşti
De rufe pe subţiri şi crude funii,
Miresme cotropindu-ne ca hunii.

Şi-acum plutesc şi-n palme roze bat
Mingi pline cu un aer necurat.


Amnezie

Dacă iei o portocală
Și-o dezbraci în pielea goală
Ca să-i vezi miezul adînc
Peste care îngeri plîng
Cu căpșune-n loc de ochi
Și aripi din foi de plopi
Se întîmplă să uiți totul…



sau:

Je m’appelle Vasile Mure

Je veni de la padure

Je gasi nevasta-n pat

Se randez cu-n alt barbat

Quand je preparai ciomagu’

Mon amie sarise gardu’

Il tombeau dans la urzici

Sur son cur numai basici



Esti frumoasa ca o stele,
Tu mi-ai rupt inima-n doi,
Toate sufletele mele,
Bate pentru tu si noi!

sper ca te-am ajutat!