Cine imi spune traditi din ardeal?

Bună.

Iată câteva dintre tadiții:

Steaua. Steaua este un obicei de iarnă, păstrat din strămoşi şi care are loc în fiecare an pe data de 25 decembrie, de Crăciun. Colindătorii umblă prin sat cu Steaua şi vestesc naşterea pruncului Iisus. De obicei, colindătorii merg în cete de câte patru, cu îngerul şi cu trei crai. Pentru colindul lor, copiii primesc nuci, mere sau cozonăcei.

Chematul fetelor la juni. Este un obicei anual, care are loc de Crăciun, pe 25 decembrie. În această parte a ţării, tradiţiile şi obiceiurile sunt păstrate cu sfinţenie, din tată în fiu. La această sărbătoare sătească, junii sunt îmbrăcaţi în costume populare. Ei merg la casele fetelor de măritat şi le cheamă la petrecere. Părinţii fetelor îi servesc apoi pe juni cu vin şi plăcinţele. Petrecerea are loc apoi seara, la gazda junilor.

Capra. Capra este un alt obicei de iarnă, care are loc de sărbătoarea Crăciunului. Obiceiul acestui colind are o semnificaţie aparte: capra aduce belşug şi sănătate în anul care urmează. Colindătorii se costumează şi pornesc să danseze capra în tot satul, urându-le sătenilor bogăţie, putere de muncă şi sănătate.

Butea Junilor. Acest obicei este specific sărbătorilor de iarnă, însă pregătirile încep încă din luna octombrie. Atunci se formează "butea junilor" şi gazda pe perioada sărbătorilor. Apoi, cu o săptămână înainte de Crăciun, feciori din sat aduc gazdei bucate din care se vor ospată de Crăciun. În ziua de Crăciun, feciorii se îmbracă în haine de sărbătoare şi pornesc la colindat prin sat. După colindat, feciorii se îndreaptă spre casa gazdei, unde se ospătează.

Meteleaua. Acest obicei este unul păgân, fiind sărbătorit în fiecare an la solstiţiul de iarnă. Cu această ocazie, sătenii aprindeau focuri pentru a alunga răul. Mai târziu focurile au fost înlocuite cu un meteleu (păpuşi din paie). Focul meteleului simboliza renaşterea naturii şi a vieţii. Aceste focuri sunt acum asociate cu sărbătoarea Crăciunului, în fiecare sat din Ardeal arzându-se meteleul în centrul localităţii. Această datină are loc pe data de 28 decembrie, iar cetele de feciori au costumaţii tematice.

Boriţa. Este o datină de Crăciun specifică maghiarilor ceangăi din Transilvania. Boriţa este o mască purtată de un fecior din grupul de colindători, care dansează şi cântă melodii menite a alunga spiritele rele. Dansul este realizat numai de către baieţi şi mai semnifică şi ciclicitatea vieţii.

Răvăşitul oilor. Această sărbătoare simbolizează sfârşitul anului pastoral. Această datina se sărbătoreşte în fiecare an la Bran, pe Platoul Inima Reginei. Cu această ocazie, ciobanii coboară cu mioarele de la munte, care sunt înapoiate stăpânilor, împreună cu brânza. Răvăşitul oilor ia apoi forma unei sărbători câmpeneşti, unde se ascultă muzică, se danseaza şi se consumă preparate tradiţionale româneşti.

Focul lui Sumedru. Această sărbătoare are loc anual, pe data de 26 octombrie, de Sfântul Dumitru. Atât adulţii, cât şi copiii se costumeaza în port popular şi dansează în jurul unui foc. Sfântul Dumitru este ocrotitorul ciobanilor şi al roadelor bogate, iar cărbunii încinşi din foc sunt luaţi de săteni şi folosiţi la fertilizarea ogoarelor şi grădinilor.

Fărşangul. Este un obicei spectaculos, specific comunităţii săseşti. Acest obicei are loc înaintea Postului Paştelui şi este ultima petrecere înainte de Paşte. Semnifică începerea unui an mai bun, plin de roade, bogăţie şi sănătate. Alaiul de sărbătoare este format din feciori costumaţi în straie cât mai colorate şi ajunge în curţile tuturor sătenilor pentru a alunga spiritele malefice ale anului trecut şi a aduce prospeţimea unui an nou cu noroc.

Împuşcatul cocoşului. Este o datină veche de peste 400 de ani, specifică comunităţii maghiare din Transilvania. Acest obicei are loc în fiecare an, în prima zi de Paşti, iar participanţii sunt copii şi adolescenţi. Legenda spune că în timpul invaziei tătarilor, locuitorii s-au adăpostit în Cetatea Neagră, însă au fost descoperiţi după cântecul cocoşului. Cei care au supravieţuit măcelului, au hotărât să împuşte cocoşul. Acest obicei semnifică astfel supravieţuirea.

Sântilia. Această sărbătoare are loc în prima săptămână după Sfântul Ilie şi are un caracter câmpenesc, celebrând focul şi soarele. În această zi, feciorii fac cadou fetelor cu care urmează să se căsătorească furci de tors şi caş. Această zi era îndelung aşteptată de ciobani, care pe tot parcursul verii urcau la deal cu oile, de unde nu mai aveau voie să coboare. De Sântilie însă, tot satul urcă la stână.

Roata în flăcări. Acest obicei are loc anual, de Lăsata Secului pentru postul Paştelui. Se desfăşoară pe timpul nopţii, când sunt rostogolite la vale roţi în flăcări, aruncate de feciorii din sat. Roţile sunt destinate fetelor tinere, care încă nu s-au căsătorit. Acest obicei anunţă venirea primăverii şi încheierea perioadei căsătoriilor.

(Sursa: http://www.turism-transilvania.ro/traditii-si-obiceiuri)

O zi minunată!