Cine stie care este mesajul poeziei " Cuvant " de Tudor Arghezi?

ânt"- adresat cititorului, poate constitui o punte între sctiitor şi cititor pentru a face să vibreze la fel, în acelasi ton, două fiinte, cu aceeaşi rezonanţă. Cuvintele au o putere magică.
Înşirate una lângă alta, ele pot creea valori artistice, opere de preţ, pentru mintea şi inima
cititorului. Cuvântul Arghezian, aşezat la începutul volumului,, Cărticică de seară", publicat în 1935, poate fi considerat ca o prefaţă politică, ca o confesiune în legătură cu intenţiile poetului în volumul amintit. Doreşte să se deulănţuie oameniilor, să le dăruiască:,, o carte mică, o cărticică", în care să încapă tot universul.
Pune în discuţie relaţia
scriitor-carte-cititor, transformând în miracol lumea, cu tot ce o defineşe. Poate evidenţia armoniile de clori şi toate sunetele lumii.
Fiecare cuvânt din poezia studiată contribuie la stabilirea temei, intenţia autoruli fiind şi definirea creaţiei artistice, a operei literare.
Procedeele folosite pentru areflecta esenţa cuvântului, ca instrument pentru a alcătui opere literare, sunt felurite. Semnificativ la T. Arghezi e faptul că el se apleacă la detaliile din care-şi trage originea lumea înconjurătoare. Le măreşte, le dă dimensiuni noi, ca apoi să făurească reprezentări, imagini de o deosebită valoare artistică. Viaţa măruntă, miniaturală primeste sensuri noi, capabile de a transmite mesaje artistice.
Poetul se adresează direct cititorului, folosind vocativul:,, Vrui cititorule să-ţi fac un dar". Recurge la cele mai potrivite cuvinte cu care să poată construi, să poată exprima sentimente şi idei purtătoare de înţelepciuni, să aibă bogăţie de sensuri.
Din lumea micilor vieţuitoare a ales cele ce i se potrivesc mai bine:
,, Din slove am ales micile
Şi din înţelesuri furnicile"
Astfel, metafora,, înţelesuri-furnicile" raportat la,, slove-micile" e expresia strădaniei autorului de a comunica gânduri, sentimente cititorului, însufleţind natura înconjurătoare. Pentru Arghezi, poezia e o armonie de sunete interpretate de vietăţiile mărunte, în loc de instrumente muzicale:
,, Mi-a trebuit un violoncel
Am ales un brotăcel"
Lăcusta în loc de harpă, scatiu în loc de cimpoi, pe baza unor trăsături comune de sens: sunete, forma fizică, elementele structurale care le compun.
Pentru a oferi cititorului o carte despre universul mărunt, autorul ar fi vrut să facă farmece:,, printr-o ureche de ac, să strecori pe un fir de aţă:
,, Micşorata, subţiata şi nepipăita viaţă am luat 10 la rom pentru asta

Tudor Arghezi știe.
Şi cei care îl citesc.