Cine stie niste povesti scurte, de viata si frumoase?

Cei trei prieteni
Se spune că erau trei pri­e­teni care îşi doreau să urce un munte. În vâr­ful aces­tuia trăia un bătrân înțe­lept pe care îşi doreau să-l cunoască. La un moment dat ajung ei la o răs­cruce, iar fie­care și-a ales o altă cărare.
Pri­mul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de peri­cole, dorea să ajungă la bătrâ­nul din vâr­ful mun­te­lui cât mai rapid.
A doua cale nu era la fel de abruptă, însă stră­bă­tea un canion îngust şi accidentat.
Iar cel de-al trebuie­i­lea a ales o cărare mai lungă, ce oco­lea mun­tele şer­pu­ind în pante line.
După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf exte­nuat, plin de răni sân­ge­rânde. Nerăb­dă­tor s-a aşe­zat să-şi aştepte prietenii.
După o altă săp­tămână, ameţit de vân­tu­rile puter­nice care i se împo­tri­vi­seră, ajunse şi al doi­lea. Se aşeză în tăcere lângă cel din­tâi, aşteptând.
Tre­cură alte două săp­tămâni și sosi cel de-l trei­lea, cu faţa strălucindu-i de feri­cire, semn al unei pro­funde stări de lini­şte şi mulţu­mire interioară.
Cei­la­lţi doi erau furi­oşi pen­tru că dru­mul lor a fost greu şi au avut mult de aştep­tat, în timp ce dru­mul celui de-al trebuie­i­lea părea să fi fost o ade­vă­rată plă­cere. Aşa că, odată aju­nși la bătrân, l-au între­bat care drum era cel mai bine ales.
- Ce ai învă­ţat tu? îl întrebă el pe primul.
- Că viaţa este grea şi plină de peri­cole şi gre­u­tăţi; că este plină de sufe­rinţă şi ade­se­ori ceea ce întâl­nesc în cale îmi poate pro­voca răni. Că pen­tru fie­care pas îna­inte, trebuie­buie să duc o luptă încrân­ce­nată care mă sle­ieşte de puteri. Aşa­dar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine… Iar tu, tu ce ai învă­ţat? îl întrebă pe al doilea.
- Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că une­ori pot să pierd dru­mul, ajun­gând cu totul alt­un­deva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încre­de­rea, reu­şesc până la urmă. Aşa­dar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învă­ţat? îl întrebă pe ultimul.
- Că mă pot bucura de fie­care pas pe care îl fac dacă aleg să am răb­dare. Că, dacă pri­vesc cu înţe­le­gere, viaţa nu este o povară grea, ci un mira­col la care sunt pri­mit cu bucu­rie să iau parte. Că iubi­rea care mă încon­joară din toate părţile îmi poate lumina sufle­tul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşa­dar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
- Da! ai ales bine…
icon-florin-rosoga-citat02Uimiţi de răs­pun­su­rile bătrâ­nu­lui, cei trei pri­e­teni au căzut pe gân­duri. Şi au înţe­les, în sfârşit, că la orice răs­cruce pot alege … iar viaţa fie­că­ruia este rezul­ta­tul ale­ge­ri­lor făcute.