Coloana Infinita, sau denumirea originala:
Coloana Recunostiintei Fara Sfirsit, din Ansamblul Monumental Tg. Jiu.
Stie cineva denumirea "populara"(cea folosita de localnici)prin anii 1940-1950? Dar ce "necazuri" au aparut de aici?

Denumirea "populara", data si folosita de circotasii vremii a fost cea de "sula lui Tatarascu", deoarece cea care comandase lucrarea a fost Aretia Tatarascu, iar Tatarascu era prim ministru(1934-1937 si 1939-1940).
http://semanatorul.ro/brancusi/ansamblul.htm
Denumirea corecta este Coloana INFINITA nu Coloana Infinitului; proiecte anterioare(unul expus
la NewYork a avut denumirea Coloana Fara Sfirsit)
-Povestea "urita", care a fost urmarea folosirii rautacioase a "denumirii populare", dar si a prostiei, inclturii "oamenilor de decizie". o s-o amintesc miine.

Prin anii '50 cind la putere se asezasera temeinic comunistii, conducerea localitatilor a fost preluata de
"activistii de partid", oameni fara nici un strop de educatie
dar cu "origine sanatoasa"si initiativa in a sterge orice urma a trecutului capitalist.
In Tg. Jiu, un asemenea "activist" si-a propus sa dea jos cu
rusinea aia de "sula lui Tatarascu" care se vedea in tot orasul. Sub privirile uluite ale orasenilor a urcat un om aproape de virful coloanei si a legat un cablu de otel de care au inceput sa traga cu un tractor.Nimeni nu a indraznit sa se opuna deciziei "partidului"..., dar cineva
totusi a dat un telefon "mai sus" si pina la urma a fost
oprit.Incercarea de doborire a coloanei a durat citeva ore
si norocul a constat in trainicia constructiei, desi ea a fost
putin(dar vizibil dintr-un anumit unghi) strimbata.
Cind faceam armata, prin 1975, la unitatea militara situata
linga Coloana, priveam adesea la aceasta observindu-i
inclinarea. Povestea o stiu de la oameni din oras, care fusesera martori oculari la "eveniment"si mi-a fost confirmata de tatal meu.
În România socialista a anilor 50, Brâncuşi a fost contestat ca unul din reprezentanţii formalismului burghez cosmopolit.
Muzeul Naţional de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuşi, lăsate prin testament moştenire României, dar acceptate cu bucurie de Franţa, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucările lui Brâncuşi după moartea sculptorului.

"Recunostiinta fara sfirsit"
As mai spune doar citeva rinduri despre realizarea Coloanei, si oamenii care au facut-o sa reziste vremii si vremurilor timp de 50 de ani:
Coloana a fost turnată în fontă în septembrie 1937 la Atelierele Centrale din Petroşani. Şeful proiectului a fost inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, proiectul de executie şi calculele au fost facute de inginerul Nicolae Hasnas, execuţia stâlpului central a fost coordonată de maistrul-şef Ion Romoşan iar execuţia modelului în lemn al mărgelelor a fost făcută de maistrul tâmplar Carol Flisec în colaborare directă cu Brâncuşi, care sosise de la Paris special pentru a supraveghea turnarea coloanei.
Alămirea Coloanei s-a făcut la faţa locului, aplicând prin pulverizare sârmă de alamă. Aceasta tehnologie a fost utilizată la vremea respectivă pentru prima dată în România şi a fost adusă special din Elveţia.

"Coloana recunostintei fara sfarsit" este denumirea dată de localnici, de lucratorii care au participat la construcţie. A fost numită de Brancusi „Coloana fara Sfarsit", apoi numită tot de Brancusi „Coloana Infinita". Se spune ca este gandita pentru eroii neamului si modulele, numite "margele" de Brancusi arata anul primului razboi mondial.

Coloana Recunostiintei Fara Sfirsit