Concurs :
Funda pentru ce mai frumoasa poezie de dragoste pe care o stiti / gasiti. TERMEN 5 iulie-10 iulie.
Poemul răsuflărilor tale
(Catalin Racila)
Vreau să-mi miroase mâinile decât a o singură femeie,
m-am trezit bolnav de răsuflările tale,
Am adormit dorindu-mi să te strâng în braţe,
să mă inunde răsuflarea ta,
să nu mai respir aer, ci aer amestecat cu tine.
M-am îmbolnăvit de tot ce-i al tău,
de ochi, de lumini, de lentile,
m-am îmbolnăvit de mâinile tale timide,
Ai apărut, aşa, într-o iarna, simplă
ca o lumină de vals,
Până şi gheaţa de sub tălpi îmi şopteşte,
sărut-o, iubeşte-o, sărut-o,
Vreau să mă distilez lângă tine,
dar vreau să mă distilez uşor, încet,
Pentru că ochii mă dor de ochii tăi,
buzele mă dor de buzele tale,
Pentru că mâinile mă dor de trupul tău,
M-am trezit bolnav de răsuflările tale,
de tine,
Şi acum îmi dau seama,
de ce vreau,
Să-mi miroase mâinile decât a o singură femeie.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Lucian Blaga
Iubire
Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.
Cel putin eu o consider geniala.
Lucian Blaga- Izvorul noptii. O iubesc, mai ales atunci cand o citesc tare si cu pasiune 
Veronica Porumbacu
Vor trece ani
Nici cupele de-argint nu-mi plac,
nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata!
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.
Am ales-o pe aceasta deoarece consider ca o poezie de dragoste nu trebuie sa fie siropoasa, romantica sau erotica. Ea ar trebui sa exprime ce exista acolo, undeva in sufletul tau, intr-un mod cat mai sobru si simplu. Numai bine
Iubire
de Lucian Blaga
Iubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.
Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.
Sarut
de Romeo Morari
Cand ai sa-mi iesi in cale iar
Sa nu-mi spui nici o vorba, doar
sa te apropii-ncet, tacut
sa regasim intr-un sarut
Trecutul-ntreg, imbratisati
uitand de noi, de toti uitati
si sa ramanem astfel, dusi
ca in "Sarutul" lui Brancusi...
Romanta fără ecou
de Ion Minulescu
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect cu existenta efemera,
Te regasesc pe-aceeasi etajera
Pe care te-am lasat acum un an...
Iti multumesc!
Dar cum? Ce s-a-ntimplat?
Ce suflet caritabil te-a pastrat
In lipsa mea,
In lipsa ei,
In lipsa noastra?
Ce demon alb,
Ce pasare albastra
Ti-a stat de veghe-atita timp
Si te-a-ngrijit
De nu te-ai spart
Si nu te-ai prafuit?
Iubire, bibelou de portelan,
Obiect de pret cu smaltul nepatat,
Ramii pe loc acolo unde esti...
Să nu te misti...
Si daca ne iubesti --
O! daca ne iubesti cu-adevarat --
Asteapta-ne la fel inca un an...
Un an macar...
Atât...
Un singur an...
Iubire, bibelou de portelan!
Iubirea ca un targ
de Boris Ioachim
Ştii, pentru mine, dragostea-i un târg –
În care, pe cât pierd – pe-atât câştig…
De ce ţi-aş oferi ceva în plus –
Iubirea, s-aibă drumul, numai „dus"?!
Şi, nicidecum, să n-aibă şi-un „întors" –
Pe calea-n care vise tandre-am tors
Şi hanuri, pentru noi, am înălţat,
Pe care, rând pe rând, le-ai dărâmat?
Subtil, mă-ncearcă, câteodat-un gând –
Să dau mai mult, cântarul înclinând,
Spre tine, dragoste, dar mă retrag
Înfricoşat, să nu dau în vileag,
C-aş prefera, mereu, numai să pierd
Doar, ca răsplată, trupul să-ţi dezmierd…
Dar mă opreşte gând pietros – dur scut –
Ce-mi spune, rece, c-aşa te-am pierdut
Dând mult prea mult şi prea puţin cerând –
Numai să-ţi văd privirile arzând…
Şi vorbe dulci, rostindu-ţi, mult prea des –
Ale tristeţii fructe le-am cules.
Aşa că, tu, cât dai – pe-atât îţi dau,
Iubito - şi îţi spun, aşa, pe şleau:
Că mi se pare-un târg meschin, dar drept,
Ce nu-mi mai lasă răni adânci în piept
Nici cicatrici, nici urme – nicidecât –
Doar, câteodată, câte-un nod în gât,
Lăsat de-o amintire din trecut –
Pe când eram, în dragoste, recrut.
Dar, oricât de zgârcit aş deveni –
La fel de mult şi tandru, te-aş iubi…
Căci, fără tine, lumea n-are haz
Şi nu mi-e bine, când de tine-s treaz.
…Aşa că, pân’ la urmă-ntregul târg,
Cinstit îmi pare – deşi nu câştig…
Sau, poate-ntr-o târzie, bună-zi,
Câştigători – şi tu şi eu vom fi…
Nichita Stanescu
POEM
Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi
si ti-as saruta talpa piciorului,
nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,
de teama sa nu-mi strivesti sarutul?
Iata o frumoasa poezie populara de dragoste, culeasa de Lucian Blaga:
"Mai badita, floare dulce,
Unde te-as gasi te-as smulge
Si-acasa la noi te-as duce.
Si te-as rasadi-n gradina
Si te-as secera cu mila,
Si te-as face stog in prag
Si te-as imblati cu drag
Si te-as macina marunt
La morisca de argint
Si te-as cerne
Prn sprancene
Si te-as framanta-n inele
Si te-as da inimii mele
Sa se stampere de jele."
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
