Cum intelegeti/ comentati urmatoarele: "Cateodata iti doresti atat de tare un lucru, incat implinindu-ti-se, nu te mai bucuri... Te-a costat prea mult suflet!" Lucian BLAGA Ati avut vreodata o senzatie de genul asta?! >>>Povestiti!... Multumesc!
Raspunsul la aceasta intrebare nu e usor de dat.Fragmentul ales e dintre cele care-l fac pe Blaga unic in cultura noastra. El nu numai ca a transpus in poezie idei filosofice, acest lucru il facuse si Eminescu, dar a creat un sistem filosofic in care foloseste, din abundenta mijloace specifice poeziei.Aforismul propus ca punct de plecare pentru discutie surprinde incredibil de exact o stare de suflet subtila, nuantata, care trece, de cele mai multe ori, neobservata caci majoritatii oamenilor li se prezinta sub foma confuza a unei usoare oboseli psihice amestecata cu un soi de dezamagire cara, oricum, atenueaza valoarea lucrului dorit. Daca ne gandim bine intensitatea unei dorinte consuma sufletul; iar daca asteptarea implinirii dorintei se prelungeste ince-incet urca in inima noastra un soi de revolta care diminueaza treptat valoarea lucrului dorit ducand la pierderea bucuriei atunci cand in fine il avem. Daca e vorba despre relatiile interumane eu vad in acest aforism blagian si un avertisment pentru cei care, din indiferenta sau nestiinta ignora faptul ca cineva le doreste prietenia sau iubirea... Dar tu vrei sa stii daca am avut vreodata aceasta senzatie...In ce ma priveste da, si, cu riscul de a scrie un mesaj prea lung am sa povestesc.In copilaria petrecuta intr-un sat din Moldova, am locuit in aceeasi curte cu bunicii paterni.Amandoi erau oameni interesanti dar personalitatea bunicii se impunea tuturor. O iubeam imens si tanjeam dupa dragostea ei mai mult decat dupa cea a mamei. Ea, insa, a adus in ograda comuna alti doi nepoti pe care-i inconjura cu toata grija si iubirea.Eu paream a fi transparenta pentru ea; ma baga in seama numai cand faceam vreo pozna. Tin minte ca am primit vreo cateva palme la fund cand m-a prins catarata intr-un mar ale carui fructe nu se copsesera inca.Cu toate astea tanjeam dupa dragostea ei pe care toata copilaria n-am primit-o...Am plecat din sat pentru mai multi ani si intr-o vacanta de vara, eram studenta de-acum, bunica m-a vazut in fine. M-a coplesit dintr-o data cu iubirea pe care o asteptasem atatia ani... Din pacate, e adevarat ce spune Blaga:asteptarea stersese din inima mea acea inflacarata adoratie...Bineinteles ca relatiile mele cu bunica au fost normale pana la sfarsitul ei, insa dureroasa si indelungata asteptare facuse sa dispara bucuria regasirii...
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Cand ti se pun prea multe piedici si trebuie sa faci prea multe compromisuri, la final cand obtii respectivul lucru dupa care tanjesti - simti ca nu mai merita, ca nu mai esti tu acela care ai plecat la drum. De multe ori ma intreb daca politicienii nostri simt acest lucru vreodata...
Răspunde
Este surprinzator ca lucian blaga a afirmat asa ceva, avand in vedere setea sa de absolut, de cunoastere si lumina. Probabil ca era intr-o pasa proasta. Cred ca afirmatia ta se refera la momentele in care tragi linie si realizezi ca raportul dintre consumul de energie si ce ai obtinut, nu iti este favorabil. Uneori, estimam ca fiind mai greu de obtinut unele lucruri si investim un consum energetic mai mare, iar in final, desi il obtinem, suntem prea epuizati ca sa ne mai putem bucura de el.
Cred ca citatul din Blaga este mult mai profund...In filozofia lui se contureaza adevaratele sale nelinisti metafizice:durerea pacatelor, trecerea timpului, regretul neputintei lui de a-si sfinti viata, presimtirea unei alte vieti, eterne, durerea pentru pentru abesenta revelatiei dumnezeiesti in viata sa, oboseala existentiala datorata haosului patimilor si peregrinarilor ideatice zadarnice...
... unii lupta sa obtina un lucru cu prea mult patos care cere mult prea mult. Efortul fiind prea mare si asteptarea prea lunga, odata obtinut acel lucru, isi dau seama ca de fapt nu era ceea ce-si doreau...si regreta timpul si sufletul pe care l-au daruit...pentru ca nu a fost la inaltimea asteptarilor lor...
De cate ori mi-am dorit ceva si a trebuit sa astept si sa depun efort... mi s-a parut ca asa este corect... daca mi-am dorit ceva nepotrivit firii mele si odata obtinut m-a dezamagit...este vina mea... dar nu trebuie sa ma plang... a fost o experienta din care am invatat, ca altadata sa-mi aleg mai cu grija dorintele...in limita puterilor mele...sa fiu realista!
Adica atunci cand iti doresti atat de tare un lucru... incerci sa iti indeplinesti visul, si te strofoci si te chinui. incat atunci cand ti s-a indeplinit... nu te mai bucuri chiar atat de mult
Da, de multe ori cind iti doresti ceva, faci si imposibilul pentru a-ti atinge scopul, depui eforturi uriase, dar atunci cind obtii ceea ce iti doreai realizezi ca nu e chiar asa cum iti imaginai, asta foarte des se intimpla cind te indragostesti si nu vezi defectele persoanei iubite, da peste o vreme cind deschizi totusi ochii si ramii foarte dezamagita.
Deoarece la final matematic avem: lucru dorit-asteptarea chinuitoare-munca psihica-munca fizica pentru obtinerea lui=non profit... de aceea trebuie sa-ti doresti numai ce poti avea.
Uite un raspuns tampit
ca la ora asta neuronul meu nu prea mai functioneaza. pai probabil ai tanjit prea mult dupa lucrul acela. o perioada destul de mare, incat atunci cand in sfarsit l-ai avut, ti s-a taiat maioneza ca sa zic asa
.ai fost tzinut prea mult in suspans.este ca si cand un copil doreshte o anumita jucarie .prima data este fericit si tzopaie. dar cand in sfashit a avut-o nu mai simte atractzia de a o avea.deja vede altele mult mai frumoase.si nu mai simti farmecul ala ce te atragea atat de mult la inceput ca un magnet.
-
anonim_4396 întreabă:
8 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
