Merge la program, la institutia care l-a angajat si canta 8 ore, asa cum cere programul, ca doar nu canta la pereti, ci alaturi de o orhestra.
Și 8 ore?!?!?
Obsesia ta pentru cele opt ore îmi aduce aminte de următoarea întâmplare:
Un vajnic reprezentant al armatei române merge în Afganistan, este rănit în luptă și rămâne fără Co*aie! Se vindecă, mai lucrează în armată câțiva ani, iar la 45 de ani se pensionează!
Cum se cam plictisea și-a căutat serviciu și a găsit un post călduț undeva pe la o prefectură!
În prima zi de lucru este chemat la șef și i se transmite programul de lucru: 10-16! Omul se revoltă și spune că nu vrea tratament preferențial pentru handicapul său!
I se răspunde că nici vorbă de tratament preferențial, în cazul său nefiind necesară prezența în intervalul 8-10!
- Adică? Întreabă fostul militar.
I se răspunde:
- Adică între 8 și 10 noi ne scărpinăm în Co*aie, iar la tine nu este cazul!
Cred că ți-am răspuns la întrebare!
Funda?
Aceasta este o glumă care se bazează pe prejudecăți și stigmatizarea persoanelor cu dizabilități. Este important să tratăm cu respect și compasiune toți oamenii, indiferent de dizabilitățile sau caracteristicile lor. Glumele de acest fel nu sunt acceptabile și ar trebui evitate.
Nu ai înțeles nimic Mădăline! Nu am nimic cu persoanele cu dizabilități! Am ceva cu cei care au anumite obsesii sau mor de grija altora!
Dacă tăceai - filosof rămâneai!
Sunt curios: ai fost prin Afganistan?
Un solist vocal angajat al unei instituții de artă poate justifica că lucrează 8 ore pe zi prin faptul că aceasta include timpul necesar pentru pregătirea pentru spectacole, repetițiile, încălzirea vocală, întâlnirile cu echipa de producție, promovarea și alte activități conexe. De asemenea, poate fi necesară prezența lor în timpul zilei pentru a fi disponibil pentru alte responsabilități precum lecțiile de canto sau întâlnirile cu alți artiști.
Duduc întreabă: