Daca Hitler reusea la Academia de Belle Arte, ar fi ramas probabil doar un simplu artist, si n-am fi avut nebunia de stat nazist? ati vazut vreodata din lucrarile sale? a avut totusi talent...aici e un link cu unele din creatiile sale

http://snyderstreasures.net/pages/hartworks.htm#vienna

Da, sunt şi astfel de opinii. Unii spun că dacă intra la academie, poate se liniştea şi nu dorea atât de mult cucerirea lumii...

Daca Hitler nu ar fi existat - el ar fi fost inventat. Hitler nu era MOTIVUL, doar unealta... documenteaza-te si afla si de ce a reusit sa ajunga la conducerea Germaniei... Incepe din 1917 pana in 1933.

Foarte intresant
Am auzit ca a desenat ceva dar nu ma gandeam ca era atat de talentat
Greu de spus daca s-ar fi multumit doar cu conditia de simplu artist. El vroia sa conduca lumea si ambitia asta neceista multa munca. Avand circumstante favorabile a ajuns unde a dorit neasteptat de repede si de aici e istorie
Pacat ca un fost mare artist ca el s-a pretat in a fura opere de arta ce apartineau altor popoare si a dat un comunicat ca dupa moartea sa sa se faca un muzeu unde sa fie depozitate toate operele "lui"

@neanicule, nimeni nu a jefuit mai mult decat nazistii! Absolut nimeni! Iti inteleg perfect nostalgia, te rog sa ma crezi! Nu au furat doar opere de arta, au si distrus! Era un pod superb in Florenta (pe care l-au dinamitat de trei ori pana au reusit sa il arunce in aer).

Respingerea creeaza automat frustrare. Si totusi aceasta caricatura a fost doar o unealta in mainile unor javre care au finantat cel de-al doilea razboi mondial! Vreti si suma? 400. 000 marci germane. Vreti nume? Rockefeller!
Ar trebui mai degraba sa ne intrebam : cine a avut interesul sa nu reuseasca?

Te felicit pentru postare, pentru mine a fost întradevăr o noutate, nu am avut ocazia până acum să-i admir lucrările.
După mine avea talent, multe dintre ele chiar mi-au plăcut. Şi uite aşa politicul a mai omorât un suflet de artist.
Părerea mea, e că în momentul când studia la Belle Arte încă avea sufletul pur, ce s-a întâmplat după aceea e un mister pentru mine cum de a ajuns să se schimbe atât de radical. Să ajungă să spună : '' Când aud de cultură îmi vine să pun mâna pe pistol. '' După ce am văzut postarea ta, mă gândesc dacă era vorba de cultura în sine sau de cultura specifică unor popoare.

Pai mai bine ramanea la stadiul de zugrav, sa fi decolat ca mesteru' Manole, economisea focu' din crematorii

Buna!`Uite ce am gasit:
În şcoala primară a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio dorinţă de muncă". Nu îi plăceau ştiinţele naturale şi matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea ambiţii să devină un pictor cunoscut, ca marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat în 1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a reuşit să treacă examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a marcat mult. După cum afirma el însuşi, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost în stare să o iubesc". Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de şase ani a dus o viaţă mizeră în cele mai sărace cartiere ale oraşului, singura sursă de venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta şi vindea în cafenele.

La Viena a întâlnit concepţiile pe care avea să le pună în aplicare după ce a devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii şi discursuri şovine, antisemite, rasiste care l-au influenţat au fost ideologul antisemit, rasist, ocultist şi escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer, liderul „Mişcării Pangermane" (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o grupare politică naţionalist-şovină, şi primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui partid creştin de orientare virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a vedea în Viena o „babilonie de rase", a plecat în mai 1914 în Germania, la München, pe care îl considera „cu adevărat german". După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a înrolat voluntar în armata germană (în Austria nu fusese acceptat pentru satisfacerea stagiului militar pe motiv de debilitate fizică). Pe front a fost decorat cu Crucea de Fier clasa I pentru capturarea unor soldaţi englezi. Sfârşitul războiului l-a surprins într-un spital, rănit în urma unui atac englez cu gaze de luptă.

După război, Hitler şi-a schiţat în minte ceea ce urma să devină naţional-socialismul. O gândire bazată pe un antisemitism feroce şi o concepţie rasistă despre societate şi valorilor ei (Volksgemeinschaft, „comunitatea etnică"). În 1919, era agent al departamentului politic al armatei bavareze, din însărcinarea căruia a intrat în contact cu o formaţiune politică radicală, dar obscură, Partidul Muncitoresc German (Deutsche Arbeiterpartei, abreviat DAP). Partidul era, în ciuda numelui, nu de stânga, ci de extremă dreapta, ultranaţionalist, antisemitist şi anticapitalist. Hitler s-a înregimentat politic, devenind după câteva zile membru al comitetului executiv. Energia şi talentul său oratoric l-au impus, încât Hitler, alături de fondatorul partidului, Anton Drexler, a formulat programul politic în februarie 1922. A fost decisă totodată adoptarea unui nume nou: Partidului Muncitoresc German Naţional-Socialist (Nationalsozialistische Deutsche Arbeiterpartei, abreviat NSDAP). Astfel s-a deschis drumul ascensiunii spre putere al lui Hitler.
Ideologia nazismului s-a bazat iniţial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasişti care, la sfârşitul secolului al XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viaţa reprezenta numai „supravieţuirea adaptabililor". Poporul german era considerat superior, parte din „rasa ariană" şi îi revenea sarcina de a menţine puritatea rasei şi de a subordona rasele inferioare: evreii, ţiganii, slavii şi rasele de culoare. Hitler considera comunitatea evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Hitler era convins că „alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul civilizaţiilor străvechi. Niciodată războiul nu a ruinat naţiunile. În această lume, cine nu este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă".

Slăbită de efectele Primului Război Mondial, cât şi de condiţiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă. Firava democraţie (Republica de la Weimar) nu îi putea face faţă, populaţia devenind din ce în ce mai pauperizată şi nemulţumită. După o scurtă redresare, situaţia s-a agravat din nou prin declanşarea în 1929 a crizei economice mondiale. Numărul şomerilor a ajuns la circa şase milioane. Din păcate pentru evoluţia ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război Mondial nu au fost capabile să înţeleagă că o ţară umilită nu putea fi pol de stabilitate. Condiţiile impuse Germaniei, ca reparaţii de război, nu aveau cum să fie acceptate de o populaţie flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din această situaţie, mişcarea nazistă, condusă de Hitler, a reuşit să obţină un capital politic important prin voturile care i-au fost acordate, până în 1932.

@liongirl
Ma iubeste Hitler :O O da!

Nu conta daca hitler reusea sa intre, in locul sau era alt nebun in acele vremuri Germania era fragila