De multe ori s-a intamplat,mai ales in cazul literaturii,arta ce nu beneficiaza de auditii populare precum muzica,de expozitii precum pictura sau de spectacole precum baletul,ca un scriitor sa nu poata fi identificat de masa larga a contemporanilor sai.El e cunoscut unor cercuri,opera sa se pierde prin librarii sau biblioteci prin care nu multa lume trece,despre ea se scrie in reviste specializate pe care, cel putin in zilele acestea si la noi, foarte putini oameni le cumpara sau le citesc.Asa incat nu e de mirare ca astazi scriitorii care publica in reviste sau pe la diverse edituri nu sunt cunoscuti; la noi cel putin singurul ce beneficiaza de oarecare notorietate e Mircea Cartarescu,dar si el mai degraba pentru o carte insignifianta dar cu titlu sonor:"De ce iubim femeile"e cunoscut decat pentru o creatie valoroasa precum romanul "Orbitor"sau excelentul poem"Levantul".E foarte adevart ca aceasta situatie precara n-au cunoscut-o nici Eminescu,a carui valoare a fost recunoscuta de contemporani datorita devotamentului unei personalitati precum Maiorescu,nici Nichita, sa spunem, rege al poeziei dar si al adolescentilor teribili. Poate doar Bacovia sau Arghezi sa nu fi fost la vremea lor recunoscuti ca valoare de contemporani, dar numai din considerente politice.Totusi exista o consolare, sau ar trebui sa existe; dupa moartea unui veritabil artist opera ramane si orice popor care vrea sa aiba un destin in lume isi va cultiva valorile, spiritualitatea.Nu-i de miare ca nu cunosti multe nume de scriitori romani sau straini, contemporani; poate nici n-ai cautat prea mult si te-ai lasat dus in deriva indiferentei generale; dar daca vei hotari sa o faci vei afla multe lucruri; nu e nicio decadere; spiritul ramane viu in toate vremurile; doar ca "nu-s vremurile sub om, ci bietul om sub vremuri."Numai bine.