Am ajuns de la The Kings Speech la Jane Austen printr-un pas: Colin Firth, care cu 16 ani inainte de a intra in pielea regelui George al VI-lea, juca un Mr. Darcy care, pentru multa lume, a fost THE Mr. Darcy, in cea mai fidela ecranizare a romanului lui Jane Austen.
De altfel, Mr. Darcy este si unul din personajele masculine cu care am vrea sa iesim in oras, iar Lizzie Bennet unul din personajele feminine pe care le admiram.
Miniseria din ’95 a fost cea care mi-a amintit ca totdeauna mi-a placut Jane Austen, ca o mica ipocrita care, pe de o parte, se bucura ca n-o impinge nimeni de la spate sa se marite si ca e la fel de independenta ca oricare din barbatii din jurul ei, dar, pe de alta parte, isi dorea in secret sa se mute, macar pentru o luna-doua in Anglia Georgiana si sa-si ocupe timpul citind, cantand la pian, cosand si culegand flori ca sa decoreze camera de zi.
Jane Austen este fix asa: n-a fost niciodata rea cu personajele ei, nici cu fiinta umana si slabiciunile ei, desi ar fi avut tot dreptul. Le-a subliniat mereu, dar a facut-o ca pe o mustrare, pentru ca in final ierta si le oferea personajelor o viata pe care poate nu o meritau, ca un demiurg care tine cu adevarat la creatiile sale. Si poate tocmai asta a pastrat-o in cultura pop, in timp ce multi alti autori barbati ai timpului ei au fost uitati. Jane Austen a creat femei inteligente care voiau sa gandeasca pentru ele – dar, in acelasi timp, nu i-a pedepsit pe barbatii din romanele ei pentru ca nu reuseau sa le inteleaga.
Cu toate astea, intr-o lume in care apare la tot pasul stereotipul femeii innebunite dupa comedii romantice, e greu sa recunosti ca Jane Austen a creat ceva mai mult decat niste povesti de dragoste menite sa alimenteze fanteziile unor femei triste si singure.
Iar adevarul e pe undeva la mijloc: de fapt, ea nici nu pare sa-si fi dorit personaje reale – avea parte de destula “realitate” in viata ei de zi cu zi – ci de multe ori s-a multumit cu niste caricaturi prin care putea sa demonstreze o idee sau alta. Insa a fost destul de subtila incat sa creeze ceva care, doua sute de ani mai tarziu, inca poate fi exploatat de Hollywood, indiferent ca e dedicat femeilor care il cauta pe Mr. Right sau celor care vor o mostra inteligenta de satira sociala.
In felul asta, ce intelege fiecare din ceea ce a scris depinde doar de cat de mult e luata in serios.
Si pentru asta nu mi-e rusine sa spun ca Jane Austen inca merita citita, indiferent ca e vorba de Mandrie si prejudecata, Mansfield Park, Emma sau Ratiune si simtire. Pentru ca multe dintre noi avem o latura care plange dupa povesti cu final fericit, dar, din fericire, avem si una care nu se multumeste doar cu atat.
Ordonare:
După relevanţă
|
April
a răspuns:
Pentru ca sufletul omenesc nu s-a schimbat; aceeasi dorinta de implinire in iubire,aceeasi zbatere intre ratiune si simtire,aceeasi intensa aspiratie spre perfectiune anima fiintele omenesti, barbati si femei, astazi ca si pe vremea lui Jane Austen.
Răspunde
|
Minnie
a răspuns:
Eu am citit toata colectia Jane Austen cu o deosebita placere. Am descoperit-o la 20 de ani si de atunci m-am indragostit iremediabil de scrierile ei. Si acum, la 30, le recitesc cu aceeasi placere si le-as reciti de cate ori imi vor cadea in mana.Am citit si ce nu este terminat ca Lady Susan si Familia Watson, carti care nu prea sunt aduse in vederea publicului.
|
miradoniz
a răspuns:
Ohlala!
săraca Jane Austen! apropo de "ea nici nu pare să-și fi dorit personaje reale"-sunt des aceleași caractere,aceleași personaje,care sunt aprofundate și dezvoltate de la un roman la celălalt.
Da,este nevoie de multă subtilitate,pentru a știi să scrii o tăcere.
Când mă gândesc cum admira Virginia Woolf,acest ton"fără ură,fără amărăciune,fără frică, fără a contesta, fără a propovădui.Așa cum scria Shakespeare"!
|
Dumnezău
a răspuns:
Am citit mai tot ce a scos Jane Austen, pentru ca eram prea curios sa vad de ce e citita de atat de multi si de ce e atat de apreciata.Verdict: nu exista scuza sa fii barbat si sa citesti Jane Austen.Cartile ei ar trebui sa poarte pe coperta o eticheta cu ''Special pentru femei'',nu doar pentru ca sunt prea siropoase,la sentiment si mai womnely-minded,dar din cauza modului in care scrie Austen: doar pentru femei,carti facute in asa mod incat femeile sa le numeasca opere de arta.Dar, per total, e cam slabuta.John Steinbeck, ala scriitor care merita citit mereu cu drag si entuziasm! Cu personajele lui chiar as iesi la o bere buna, mai ales cu Tom Joad sau Samuel Hamilton.Ne-am trotila.Rau de tot! 
Bărbații,credeam eu, citesc Jane Austen pentru a înțelege ce și-ar dori femeile-de la un bărbat.Adică să fie încrezător, fără a fi încrezut-sau cavaleresc fără a fi jignitor.
(iar "opusul"ar fi Steinbeck- sau mai degrabă Hemingway?).
Răspunde
Nu stiu alti baieti/barbati cum sunt,dar eu cand ma gandesc la Jane Austen spun o scriitoare care a scris pentru ca peste generatii,femeile sa se bucure la cartile ei,sa se transpuna in personajele ei feminine,sa saliveze cu gandul la Edward Ferrars sau colonelul Brandon.Oi fi eu misogin, dar eu am citit Jane Austen din pura curiozitate, sa vad ce e asa special la ea.Neh,sufletul feminin si dorintele lor le inteleg destul de bine, ca sunt un fel de socio-psiholog in devenire, deci pot si fara o carte.Mai usor descopar ce vor femeile prin ''Fiul Risipitor'' al lui Radu Tudoran. Oricum, asta isi doreau femeile de la un barbat acum 200 de ani, cand scria Jane Austen.La problema cu Steinbeck/Hemingway,am observat la scriitorii americani ca au un stil din acela ''manly'' dus uneori destul de departe in cartile lor(vezi cantitatea de injuraturi si profanitati,obscenitati si altele dintr-o carte americana,fata de o carte europeana). Oricum,generatia pierduta a americanilor mi se pare de fapt cam cea mai buna generatie de scriitori anglo-saxoni de dupa cea a lui Nietzche si Dickens.
Oricum,n-am nicio problema cu cineva care citeste Jane Austen,dar daca vrea sa cunoasca sufletul uman,atat feminin,cat si masculin, i-as recomanda cu caldura Alfred Adler, sau Nietzche.Culeni scriitori!
Hm,nu prea cred apropo de salivare-eroii romantici-și puțin torturați ca Heathcliff, Rhett Butler sau chiar Rick Blaine dau mai bine-au nevoie să fie consolați, înțelegi
"Fiul risipitor" al lui Radu Tudoran- nu l-am citit(încă)dar recenzia parcă descrie acel ideal ciudat a anumitor domni de a își "crește" aleasa.Visează ei,visând degeaba-femeile,ca și bărbații,preferă să fie iubite pentru ele însele,pentru ceea ce depășește exprimarea,dar poate fi exprimat în detalii-decât pentru un atribut sau celalalt.
Eu am apreciat finețea și vivacitatea scrierii lui Jane Austen- și nu o să te obosesc cu detalii,din comoditate,și pentru că dacă te-ar fi interesat,le-ai fi remarcat și singur. Dar eroinele ei au fost date drept exemplu de mișcarea de emancipare feministă- încă nu s-au schimbat femeile atât de mult.
Da,Hemingway are un limbaj dur pe alocuri dar ceea ce nu spune este atât de mult mai important decât ceea ce exprimă! Orice generație își are capodoperele ei-dar bine,sa treci printr-un război mondial și să sărbătorești pregătindu-te pentru al doilea,asta marchează, e clar.Și pe Dickens l-a marcat aerul londonez...dar altfel.
Să știi că m-ai pierdut la sfârșit-eu nu știu ce înseamna"culeni"-oricum cred că greșești, despre sufletul omului înveți cunoscându-te mai întâi pe tine însuți.Adler nu am citit, dar Nietzsche a fost cu siguranță unul din cei mai geniali nemți.Nu m-a învățat mare lucru despre mine, dar iubesc cum interpretează Grecia Antică 
Am descoperit de curând un volum cu totul deosebit,"Germania, o poveste de iarnă"-un alt romantic, H.Heine.Am avut uneori senzația că vorbește despre România
|
lavander
a răspuns:
Povestile de dragoste nu se demodeaza niciodata, asa si cartile lui auten se potrivesc oricarei perioade. unora de plac roamanele politiste, altora cele de dragoste sau fantasy, nu conteaza austen ne cucereste pe toate. cartile ei nu vor fi niciodata demodate pentru ca mereu va exista iubire si povesti de dragoste inerzise, lupta pentru persoana iubita este una care va continua in infinit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
