De ce românii nu pot să fie cei mai buni magicieni din lume? De ce românii nu pot să ajungă campioni mondiali la nimic (la niciun hobby)?

Dnă AnaMaria50, din felul în care te comporți pe TPU se pot trage multe concluzii despre dta, nu chiar măgulitoare. Aș dori totuși să mai colaborăm, eu și dta, poate te pot ajuta să îți arăt unde greșești în viața dtale, ca să fii puțin mai fericită, nu din alt motiv. O zi bună.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu cred ca esti corect comportamentul tau fata de mine, tu ai voie sa imi votezi raspunsul ca "nefolositor" doar pentru ca nu ti-a placut, dar daca eu fac acelasi lucru, sari de fund in sus.
Unde-i dreptatea si libertatea la opinie?
Nu cred ca am gresit undeva, doar pentru ca tu ai ochelari de cal si nu vezi o banda mai larga, sau esti incapabil sa accepti opinia unei femei?
Te sfatuiesc si pe tine si ceilalti sa-mi ignora-ti comentariile daca nu-va plac, fara sa interveniti, ca nici tie nu-ti place sa te traga cineva de maneca.
Nu uita: ti-am servit aceeasi pasa inapoi, dar si tu ai fost care s-a ofuscat.
Merci! De asemeni o zi buna!
(eu nu-mi doresc decat o seara racoroasa, dupa o zi torida).

Răspunde

Raportează

Evaluează

Da, pasă înapoi ca să îți verși frustrările pe care le ai din altă parte pe mine. Aș mai dori să discut la modul serios cu dta, fără pase la fileu, că nu ești Simona Halip și nici eu Năstase. Așa că te rog nu mă bana. Așa cred că și eu și dta suntem aici ca să ajutăm oamenii nu să facem meciuri de tenis. Din cauza aceasta sper să rămânem prieteni.
Îmi amintesc un răspuns al dtale care suna așa.
O adicție la păcănele se poate rezolva NUMAI cu voința.
Referitor la asta, eu am următoarea replică pentru dta, nu ca pasă la fileu, ci pentru că vreau să te ajut pe dta cu ce știu eu.
Am următoarea experiență cu fenomenul de adicție.
Am avut rude și prieteni care au murit datorită adicției la alcool și la fumat.
Cunosc persoane care suferă de adicția la droguri.
Am fost casier la salon de păcănele și am văzut cum funcționează adicția la jocuri de noroc.
Am suferit eu însumi de adicția la mâncare.
Am studiat ce spun cei în cauză pe siturile
Bețivii anonimi. Alcoolicii Anonimi cu Cartea Albastră și Cartea Galbenă
Mâncăcioșii anonimi. Overeaters Anonimous.
Cartoforii anonimi. Gamblers Anonimous.
Din toate acestea combinate, experiența mea proprie de viață și a altora, am ajuns la această concluzie.
În cazul unei adicții oricare ar fi ea, voința individului, așa cum este ea definită în dicționare și în practica clinică nu funcționează.
Dta spui, NUMAI prin voință.
Te rog eu, această afirmație radicală a dtale pe ce o bazezi?
Fără nici o intenție a mea de a-ți da peste nas, să spun că eu am dreptate, iar dta nu.
Dacă ești de bună credință aici, o să îmi răspunzi. Dacă nu, eu nu mă supăr, ca nu am de ce.
Dar când văd că dta notezi un răspuns al meu ca nefolositor, numai ca replică la o notare a mea, așa simt eu că ceva scârțâie în viața dtale și sunt gata să te ajut, pe mesaj privat sau cum vrei dta.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu nu am frustrari, dar vad ca tu esti plin de ele!
Nu ma intind la vorba cu tine, vad ca esti odihnit.
Doar te rog sa-mi ocolesti comentariile care nu-ti plac, pentru ca toti avem dreptul la opinie!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Bine ai venit in clubul celor banați de acest user(ă) care le știe pe toate, un fel de CTP al TPU

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ce am aflat eu de curând.
Că din viața noastră, din ceea ce știm despre viață, face parte înțelegerea și interpretarea, adică cum traducem ceea ce vine de dinafară și intră în capul nostru, care are cap, bine înțeles.
Din acest punct de vedere, realitatea se împarte în nivele, de sus în jos și de jos în sus, și în compartimente, din față în spate și din spate în față, de la stânga la dreapta și de la dreapta la stânga.
Noi, așa credem că dacă vorbim cu ea, dacă ea zice ceva și noi zicem ceva, noi ne aflăm la același nivel și în același compartiment cu ea, și dacă noi zicem un cuvânt de exemplu - nebun-, alt exemplu creator- -. noi și ea înțelegem același lucru.
Gravă eroare, monșer.
Se mai întâmplă ceva special pe TPU. Aici ensul, insul sau în cazul ei, însa, dânsa se crede anonimă, adică crede că dacă nu îi știm numele din buletin, nimeni nu știe nimic despre ea.
De exemplu, individa tot spune că - eu am dreptul la opinie. Cu alte cuvinte, tot ce-i trece ei prin cap, poate să vomeze aici.
Dar eu nu vreau să mă cert cu ea, să nu mă baneze.
Vreau să ajung la același nivel și în același compartiment cu ea, așa din curiozitate, că așa sunt eu, vreau să intru în până la gât, chiar dacă pute. Ea mă acuză de frustrări, vreau să știu ce înțelege ea prin frustrări, ea zice că nu servește așa ceva, că nu are. Nu are, sau nu mai are? De unde știe de frustrări, din dicționar. Ea vede că eu sunt plin de ele. De care frustrări, de cele din dicționarul meu sau de cele din dicționarul ei. Ea vede că eu sunt plin de ele ( este oare aceasta un defect?). Apoi zice că ea vede asta. Cum vede? Vede de la distanță? Că atunci o iau în brațe și o felicit, căci pe mine mă intere cum poate cineva să vadă de la distanță, că atunci ea este MDIO = Material Didactic în Istoria Omenirii. Și așa mai departe.
Dar știi ce văd eu. așaa, de la distanță, că noi doi am început să ne ocupăm de ea, de parcă altă treabă nu am avea. Din cauza asta mă paște așa, un gând parșiv. Că, săraca e singură acasă. Că simte că nu o prea iubește nimeni pe lumea aceasta. Și atunci își dă singură importanță. Și unde poate face ea mai bine asta, pe gratis, decât aici pe TPU. Mai pove.

Răspunde

Raportează

Evaluează