Dacă nu poate să vâslească, spre a se apropia mai mult de mal, că apa este mică și nici nu vrea să se ude pe picioare, aruncă unui oarecare de pe ponton, frânghia să o prindă de ponton.
Dar ajunge că îi face serviciul, că prinde funia de ceva, un fel de stâlp, de pe ponton.
Dar ăla de pe ponton, nu are și obligația, să îi tragă ăstuia, din barcă, și barca, și atunci trebuie să tragă de funie cel din barcă.
Așa ceva nu face un marinar, ci unul oarecare îmbrăcat frumos care se distrează mergând cu barca.
Marinarii sar din barcă și nu apelează la nimeni, dar se udă la picioare.