Eu cu o prietena vrem sa facem o carte. Cum putem povestii amandoua pe rand? Adica ceva de genul sa existe doi naratori. Vrem sa povestim la persoana I deci suntem si personaje si naratori in acelasi timp si vrem sa se inteleaga faptul ca suntem doua care povestim, cum sa facem asta?
Ordonare:
După relevanţă
Salut, va scrie un autor. In primul rand, scrieti o carte, nu o ''faceti''. Acum, din modul in care ati postat acest mesaj presupun ca sunteti foarte tinere si inca neexperimentate in ceea ce presupune arta literara. E important sa constientizati faptul ca a scrie sincron nu e tocmai o solutie ideala din motive evidente. Pentru tot ceea ce presupune sesiunile de brainstorming precum si partea de harta a ideilor insa aveti un avantaj, asta e clar, insa doar in ideea in care veti fi disciplinate si gata sa lasati de la voi atunci cand e cazul. Ar fi benefic sa construiti 2 personaje principale pe care sa lucrati separat, urmand a construi mai apoi impreuna actiunea si firul epic. Ar putea sa iasa ceva inedit insa va fi mult de munca, mai ales pentru ca va trebui sa va slefuiti repede stilul. Daca aveti propriu zis o idee bine stabilita sau macar un reper sunt dispus sa va ajut, tot ce trebuie sa faceti e sa imi scrieti in privat un mesaj cu un id, ceva.
Răspunde
Acum imi dau seama ca m-am exprimat gresit...se mai intampla. Probabil din cauza asta credeti ca nici sa scriu corect nu stiu, dar nu este asa. Intr-adevar suntem tinere, dupa cum spui si tu TheAce si neexperimentate, dar asta nu inseamna ca nu putem incerca. 
Http://www.elefant.ro/......-8754.html
Ia exemplu de la ei. Deși, nu știu de ce tind să cred că nu sunteți decât două mimoze fără pic de imaginație și talent narativ care au citit ~5 cărți de adolescenți și s-au gândit că pot face și ele aceeași chestie.
Când vrei să scrii o carte (nu să o faci, că de făcut se ocupă editura căreia o să i se facă milă de voi să vă publice cartea în 20j de exemplare că oricum nu se vinde) ar trebui să aveți deja destule cunoștințe despre cum ar trebui să faci asta. Dar cel mai probabil, produsul final, dacă va exista unul, se va ridica la valoarea literară a comentariilor de pe youtube.
Crezi ca ironia ta e amuzanta sau inteligenta in vreun fel? Eu nu cred si cu siguranta nu sunt singura. Daca nu voiai sa ajuti cu nimic nu inteleg de ce ai mai raspuns la intrebare, pentru ca raspunsul tau nu ma ajuta cu nimic, ba dimpotriva. Nu stiu nici eu de ce m-am simtit putin prost cand am citit micuta caracterizare a unui user (om oarecare ce se ascunde in spatele monitorului si "hater-este" ) pe care nici nu il cunosc in viata reala. Probabil asta e motivul: faptul ca nici o persoana pe care o cunosc nu a spus niciodata nimic rau sau jignitor despre mine si tocmai tu, cineva pe care nici nu il cunosc a indraznit sa o faca: sa ma numeasca mimoza. Si acum, te rog lasa-ma pe mine sa decid daca am sau nu imaginatie si talent narativ. Nu spun ca sunt extraordinar de buna dar sunt suficient de buna cat sa castig premiul I pe tara la creatie... just saying. Si nu am citit doar cinci carti si mi s-a pus mie asa pata sa scriu si eu una. Imi doresc demult asta si am multe idei, pe care daca le voi structura cum trebuie intr-o poveste narativa, demna de un adevarat scriitor, cu siguranta vor fi publicate in mult mai mult de douazeci de exemplare si asta nu din mila, fii sigur. Iar acum, cat despre valoarea literara a comentariilor de pe youtube...las asta in seama ta (nu imi place sa ma bag in domeniul altora )
Răspunde
Eu am spus un adevăr, nu o ironie. Nu vreau să te ajut, am vrut doar să-ți spun cum stau lucrurile, să nu-ți faci prea multe speranțe.
Observ că ție-ți place să auzi doar încurajări care să te ridice în slăvi, cu zero adevăr. Dacă asta vrei, asta o să primești.
Îți urez doar succes când o să-ți publici cartea. O să fiu primul care stă la coadă la hârtia igienică.
Și nimeni nu a spus nimic rău sau jignitor la adresa ta pentru că nu voiau ca tu să te superi pe ei. Eu ti-am spus exact ce cred pentru că nu te cunosc și nu-mi pasă dacă te superi pe mine sau dacă te afectează ce-am spus eu.
Dar acum, nu pot să spun decât că aștept să-ți scrii smegma. Și să ți-o citesc. Iar când o faci, să mă anunți și pe mine (dai tu un mesaj pe contul ăsta sau te descurci, că doar ești sctiiroare ce dracu').
Cel mai probabil, nu o să treci niciodată de 5 capitole, acelea ridicându-se doar până la nivelul dragostei adolescentine din spatele blocului.
Daca nu vrei sa ajuti atunci ce mai cauti pe site-ul asta?
Cum poti spune ca e adevar si nu ironie, cand nici nu ma cunosti?
Nu am spus ca vreau sa aud doar incurajari, imi place si critica, o consider constructiva atata timp cat imi este oferita intr-un mod si limbaj frumos. Dar felul cum ai spus-o tu nu a fost nicidecum dragut. Iar daca ai nevoie de hartie igienica scoate la imprimanta postarile de pe blogul tau si eu zic ca o sa iti ajunga. Iar daca o sa ajungi vreodata sa citesti "smegma" mea si o sa iti placa sa ma anunti si pe mine ( dai tu un mesaj pe contul asta sau te descurci ca doar esti blogger ce naiba ).
Nu stiu de ce dar imi place cum imbini vorbele alese cu cele rautacioase...iti iese chiar bine. Iar ultima parte cu dragostea adolescentina din spatele blocului...genial, doar ca nu ma caracterizeaza.
Te cheamă "căpșunica" cu k și cu niște simboluri indescifrabile și inutile pe lângă nickname. Și ai la avatar o poză cu o hipsteriță cu impresii de fotografă cu un Nikon ce face poză în timp ce-i face altcineva poză. Sau doar îi place să privească lumea prin obiectiv. Asta, te cam face amatoare de povești de dragoste din spatele blocului.
Deci ție îți place critica, dar să fie spusă frumos. Ca și cum ți-ar plăcea bătaia, dar să fie încasată frumos și cu stil. Mai exact, ce ai fi vrut să auzi? Cât de fabuloasă și originală este ideea ta de a scrie o carte cu încă cineva? Să-ți explic cuvânt cu cuvânt cam cum ar trebui să vă contopiți imaginațiile și să fătați idei bune de pus pe hârtie astfel încât să impresionați lumea?
Și de ce îmi arunci în față flegma asta jegoasă cu "nu mă cunoști"? Tu ai pus o întrebare pe un site public unor oameni pe care nici tu nu-i cunoști. Deci adresezi o întrebare unor străini, după care le spui că nu te cunosc? Asta mi se pare puțin...să zicem deplasat. Ca să nu spun de-a dreptul grețos și penibil.
Eu ți-am oferit un răspuns. Ți-am dat exemplu o carte, pe care tu, mare scriitoare, ar fi trebuit să o studiezi și să vezi cum doi oameni au reușit să scrie un text. Ba mai mult, există și câteva interviuri cu respectivii scriitori, unde aceștia destăinuie arta de a scrie o carte în doi. Dar în loc de asta, în loc să iei ce-i bun, folositor și constructiv din critică, ai preferat să-mi spui că nu m-am exprimat frumos. Îți dai seama că tu la capitolul ăsta ești cam la nivelul secrețiilor lăsate de câini pe asfalt. Critica selectivă este o metodă bună de a fi independent de părerea celorlalți. Dar tu nu prea știi să selectezi. Alegi doar părțile care nu ar trebui să conteze.
Dar, să zicem că îți aștept entuziasmat capodopera, să văd ce bolnăviciuni ți-a căcat mintea. Sau v-a căcat mintea.
Cred că pentru tine s-au inventat gemenele siameze.
Incercati ca intr-o singura carte sa fie 2 volume. unul povestit de tine si unul de prietena ta.
Trebuie sa povestiti doar una, iar daca doresti sa te ajute si sa o treci pe coperta la autori.Mai simplu ar fi sa va faceti separat cartile
Ignora comentatorii rautaciosi, sentimentul fragil de superioritate macinat scoate ce-i mai bun din ei.
Plan A: Puteti incepepe cu "Salut, sunt Ana! Salut, eu sunt Miruna... Si impreuna o sa va povestim bla bla" (sanse mediocre de faima pe facebook)
Plan B: Scrieti individual, cand terminati un paragraf dati copy-paste intr-un document comun. Va rezulta o orgie de non sequitur cu nazuinte adolescentine codificate (cult instant)
Plan C: Vampiri telepatici™! "Bai fata, unde esti? Fata, uite, sug sange in parc" (HBO in maxim 3 ani)
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
