Nu este întotdeauna uşor să te întorci în trecut. A-ţi căuta originile înseamnă de fapt a te căuta pe tine însuţi, a afla ceva despre locul de unde vii pentru a înţelege mai bine încotro te îndrepţi. Uneori, lucrurile pot fi înşelătoare, alteori drumul devine mai important decât destinaţia și multe se pot întâmpla pe parcurs.
Să-şi caute originile pleacă profesorul american Robert Traum, interpretat de un Marcel Iureș altfel decât îl știți, într-un rol visător, romantic, un pic aiurit, cald. Profesorul Traum ajunge în România, unde face o călătorie fabuloasă prin Bucovina, alături de o frumoasă doamnă (interpretată de Mihaela Sârbu, despre care Variety a spus că este “o apariție de excepție”), tocmai pentru a ajunge la orginile familiei sale. Bineînțeles, lucrurile nu sunt atât de simple cum s-ar fi așteptat. În același timp, prin prezența personajului interpretat de Valer Dellakeza, proiecționistul Sammi, Tatăl Fantomă este și o frumoasă declarație de dragoste adusă cinema-ului.
Filmul Tatăl Fantomă este o combinație atipică de comedie romantică, film de aventuri, film cu gangsteri și un fantasy bine dozat. Nici nu e de mirare, filmul este făcut după o povestire de Barry Gifford, scenaristul preferat al lui David Lynch. De fapt, e făcut cumva după experiența reală a lui Barry în România. Gifford a aflat că originile familiei sale ajung în țara noastră așa că, după ce a venit să susțină un workshop de scenaristică acum câțiva ani la TIFF, a plecat prin Bucovina pentru a afla mai multe despre familia sa. În călătorie l-a însoțit Lucian Georgescu, scenaristul și regizorul care, iată, semnează acum filmul Tatăl Fantomă.
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=V1CV7qxq0AY
Filmul Tatăl Fantomă are premiera zilele acestea pe marile ecrane din România. Pe lângă Marcel Iureș și Mihaela Sârbu, din distribuție mai fac parte Victor Rebengiuc și Mariana Mihuț (împreună în aceeași producție după foarte mulți ani!), Valler Delakeza sau Mimi Brănescu.
Este genul de film care te lasă cu întrebări și meditații despre tine însuți: chiar crezi că îți cunoști cu adevărat originile? Chiar știi cine ești? Unde este granița dintre realitate și vis? Există un drum pe care trebuie să-l parcurgem pentru a afla mai multe despre noi înșine?
Dacă pornim de la premisa că omul, prin proria sa natură are potențial infinit, trebuie să știm doar cum să-l exploatăm, sau cum vrem să-l exploatăm.
Pentru a afla cine esti, trebuie sa te raportezi intotdeauna la parerile celorlalti.
Da, se cheama experienta. experienta creata din curaj.curaj care inseamna a invinge FRICA.frica care e o inhibitie a ceea ce vrei sa faci TU dar te retine.
Drumul Gilaului, cand nu este deszapezit
O sa descoperi ca esti mult mai bun sofer sau un pieton cu mult mai mult echilibru decat ti-ai fi imaginat.
Cred ca drumul nu inseamna nici trecut, nici viitor, nici a face ceva anume. drumul catre tine este de fapt constituit din fiecare clipa a vietii, din fiecare experienta din care poti invata ceva. nu exista o reteta a succesului, un drum standard la capatul caruia sa se gaseasca raspunsul la intrebarea "Cine sunt eu?", pentru ca fiecare are de fapt propria cale, unica. totul tine de modul in care percepem fiecare experienta din viata noastra si ce invatam din ea, asta ne arata cine suntem si cu fiecare lectie invatam inca ceva despre cine suntem noi.
Cred ca noi nu vom fi niciodata noi in preajma celorlalti.
Noi suntem noi doar in preajma noastra, insine...
Eu una, am descoperit drumul, si imi place.
Singuratatea. Cum societatea nepotrivita nu va putea vreodata sa ma cunoasca, iar mai apoi sa imi spuna si mie, solutia sunt eu.
Oricum, totul este schimbator. Cu cat inaintam in varsta, cu atat murim mai mult si schimbarile se pot radicaliza.
Nu vom reusi de a incepe sa ne cunoastem decit in momentul cind vom renunta la origini si la tot ce poate gidila egoul.
Drumul se numeste Cautare. Insa fiecare are calea sa; totul este ca ceea ce gasesti sa nu se rezume la mititei, bere, muzica si sex.
Nu cred ca exista un "drum". daca ar exista ar fi mult mai usor! Parerea mea este ca pentru a ne cunoaste pe noi insine, avem nevoie doar de ani! ..In perioada adolescentei, anturajul este un factor important pentru cunoasterea de sine cat si scoala, liceul. De multe ori prietenii sunt cei care iti deschid ochii si te fac sa realizezi ca nu esti asa cum crezi. Atunci cand esti intr-o relatie de lunga durata iar incepe procesul de cunoastere ..pentru ca te descoperi din ce in ce mai mult.
NU
Trebuie sa te opresti,sa-ti analizezi faptele,gandurile, astfel ai o sansa, infima dar o ai.
Nu, nu ne cunostem cu adevarat originile si suntem pe departe de a ni le afla. Deci mai avem mult pana ne vom cunoaste pe noi insine!