Fundita pentru cel ce imi da o poezie care imi exprima dragostea pentru parinti!
1
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim, copii, sa-i pretuim?
Ei seamana cu pomii din campie
ce cresc in timp neobosit si demn,
sa adumbreasca pui de ciocarlie
si gura de izvor cu apa vie
la radacina unei cruci de lemn.
...Si astazi mama vine ca o mama
la fiul ei cel mult risipitor
si ii aduce strugure de poama,
paine si nuci legata in naframa
din sarbatoarea grea a anilor.
..Si astazi tata vine ca un tata
din camp, de la cosit, de la arat,
copila cea plecata sa si-o vada...
Si o gaseste iar inlacrimata,
nebun indragostita de-un soldat...
Batrana toamna, iarna mai batrana,
cu spulber, cu padure in framant...
Si intra-ncet parintii in tarana,
pana la brau si mai departe pana
la suflet, la oftat si la cuvant.
Dea Domnul pace si dea Domnul ploaie,
auru-n spic sa fie cu noroc
si ramul, doldora de rod, sa se indoaie,
si niciodata sa traiti razboaie
cu toata lumea asta la un loc!
Dea Domnul casa sa va fie casa,
nicicand straina, tanara in veac:
cu frate asezat in cap de masa,
cu prunc langa povestea cea frumoasa
despre-un cioban in tundra, cu toiag.
Dea Domnul sa-aveti parte de-o iubire
mereu senina cum e lacrima,
spre ratacire si spre regasire
in vorba nerostita, in privire,
in fir de iarba si in fir de stea.
Intoarcere din lut in soarta nu e!
Am fost copii, dar n-am ramas copii...
Si ei, parintii, catre ceruri suie,
si cerurile portile-si descuie,
si clopotele bat din vesnicii...
O iarba verde si o coasa noua,
un strop de apa si un nesfarsit...
La miez de noapre luna pietre ploua...
Cad picaturi de sange, nu de roua...
Si rasaritul curge-n asfintit...
De ce nu stim sa ne iubim parintii?
De ce nu stim copii cuminti sa fim?
Parintii nostri luminosi ca sfintii,
coboratori din dor si suferinte...
De ce nu stim cinstit sa-i pretuim?
2
Batrani parintii, patimiti, impovarati
de ani; si de copii demult uitati.
Batrani parintii... Si coboara in pamant,
si parca-au fost candva, si nu mai sunt...
Batrani parinti. Ca doi mosi, ca doi stramosi.
Frumosi ca sfintii si ca sfintii inimosi.
Batrani parintii. Ca parintii, ca ai mei.
Si-atat de singuri, si atat de putintei!
Batrani parintii. Si ca fulgii de usori.
Si fulgii cad incet-incet, luminatori:
din ceruri cad, din nesfarsire, din namiezi...
Si eu raman, si eu astept alte zapezi.
Se duc parintii, duc-se-duc... Nu la arat.
Nu la cosit. Si nu la treierat!
Incet se duc, batrani se duc de langa noi:
se duc de tot, se duc la ultimul razboi.
Dincolo de este, dincolo de-a fost
canta cucuvaiul ragusit, anost.
Dincolo de cantec si de paradis
ingerul meu doarme cu un ochi deschis.
Dincolo de toate grijile lumesti
nu mai spune nimeni pruncilor povesti.
Sper ca te-am ajutat
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Ce vremuri grele a ajuns,
Întreaga omenire
Nespus de grea e viaţa de nespus
C-o sfîntă amintire.
Şi plîng copii la fereşti
Privind în drum spre casă,
Şi adormind fără poveşti,
Plîngînd ei stau la masă.
Li-e dor de mama de tăticu
Cei îndrumau mereu
Căci ambătrînit bunicu,
Bunici-i este rău.
Aşa e la tot omul
Fră un ban în buzunar
El crede că cu banii,
El scapă de amar.
Părinţi
Ce vremuri grele a ajuns,
Întreaga omenire
Nespus de grea e viaţa de nespus
C-o sfîntă amintire.
Şi plîng copii la fereşti
Privind în drum spre casă,
Şi adormind fără poveşti,
Plîngînd ei stau la masă.
Li-e dor de mama de tăticu
Cei îndrumau mereu
Căci ambătrînit bunicu,
Bunici-i este rău.
Aşa e la tot omul
Fră un ban în buzunar
El crede că cu banii,
El scapă de amar.
Ratacit pe pamant, ca e mare sau mic
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
C-a fost vreme de paci, c-a fost timp de razboi,
Ei asa au dorit, sa se mute in noi.
Si acum, daca ei, care-au fost, nu mai sunt,
Noi, in noi, ii purtam si le suntem mormant.
C-au murit ordonat, dupa cum li s-a dat,
A cadea violent, a se stinge treptat.
N-aveam timp pentru ei, pareau dusi in alt veac
Si acum ne miram ca sunt palizi si tac.
Nu pareau de prisos, se simteau de prisos
Si acum, inapoi, ii chemam dureros.
Intr-un tragic motiv, intr-un tragic efect,
Ce simteam indirect, azi ne doare direct.
Si-n sicriu ii purtam, cu capacul rasfrant
Si acasa plecam, si-i lasam in mormant.
Si nici nu ne gandim sa venim inapoi,
Poate nu au murit si mai striga la noi.
Si, probabil, curand, vom vedea, vom simti,
Ca-ntre noi si parinti au crescu vesnicii.
Ca-ntre noi si parinti urca drumul de lut,
Drum de neinteles, drum de nestrabatut.
Dar acum e tarziu si simtim si vedem
Ca parintii devin robii altui sistem.
Si ce suflet avem, sa-i bagam in pamant,
Dedicati, noi si ei, ritualului sfant.
Daca-n viata au fost, fie blanzi, fie fermi,
Ii fixam in pamant, ii trimitem la viermi.
Dumnezeu ne-a uitat, varsta-si iese din minti,
Mor parintii in noi, noi murim in parinti.
Vine iarna in ceas si da viscolul spic,
Cine n-are parinti nu mai are nimic.
Niste oameni mai plang, niste clopote bat,
Cine n-are parinti este mort si ingropat.
Este ultimul rau, este ultimul rapt,
Cine n-are parinti nu exista, de fapt.
Nu exista averi, nu exista noroc,
Cine n-are parinti ce sa aiba in loc?
N-are pret nici un pret, n-are nimb nici un nimb,
Cine n-are parinti, ce sa aiba in schimb?
Cine n-are parinti, are ultimul drept,
De-a porni-o prin timp, cu tot viscolu-n piept.
Timpurii suferinti si tardive cainti,
Un popor de orfani, cine n-are parinti.
Parinti
Acolo departe, uitati in tacere
Parinti peste care ani, zeci, au trecut,
Asteapta o vorba, un zambet, o floare
Si nimeni in prag nu soseste zorit.
Povara de ani ei si-o poarta cuminte
Nu cer decat semnul ca fiii traiesc,
Ca sunt fericiti si ca nu i-au uitat.
Dar fiice si fii asteptati, nu sosesc.
Ce mult as dori sa te am langa mine
Pe tine, fiinta ce viata mi-ai dat
Sa-ti fac batranetea ceva mai senina,
Sa simti ca in grija cuiva te-ai lasat.
Dar, mama, distanta se-aseaza-ntre noi,
Tu nu vrei sa-ti lasi locul ce l-ai sfintit
Eu nu pot ajunge la tine oricand
Si-n suflete arde durerea mocnit.
Ai fost in Siberii, aproape-ai murit
Tu, tata ce viata mereu te-ancercat
Ar fi buna clipa sa stai linistit,
Dar nu poti sa-ti lasi locul ce l-ai pastrat.
Parintii
Parintii fac totul oricand pentru noi -
Ne nasc si ne cresc mai mari decat ei,
Raman apoi cu discretie in urma,
Nu ne deranjeaza de obicei.
Li-e rusine ca sunt prea batrani, prea bolnavi,
Pentru noi prea modesti si prea simpli parinti,
Vinovati pentru timpul pierdut
Ne privesc in tacere cuminti.
Apoi isi muta privirea in stea,
Cand raza-nglodata de cer se subtie.
Si, obositi, nu pregeta-o clipa
Sa ni se aseze in pamant, temelie.
Http://www.versuri.ro/......rinti.html versurile, iar audio http://www.youtube.com/watch?v=BRk-gjAE_ks plang de fiecare data cand ascult aceasta melodie!
1. Enigmatici si cuminti
Terminandu-si rostul lor,
Langa noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.
Cheama-i doamne inapoi,
Ca si-asa au dus-o prost
Si fa-i tineri cum au fost
Fa-i mai tineri decat noi.
2. Pentru cei ce ne-au facut
Da un ordin da ceva,
Sa-i mai poti intarzia,
Sa o ia de la-nceput.
Au platit cu viata lor,
Ale fiilor erori,
Doamne fa-i nemuritori,
Pe parintii care mor.
3. Ia privitii cum se duc
Ia privitii cum se sting,
Lumanari in cuib de cuc,
Parca tac si parca mint,
Plini de boli si suferinti,
Ne intoarcem in pamant,
Cat mai suntem cat mai sunt
Mangaiatii pe parinti.
4. E pamantul tot mai greu
Despartirea-i tot mai grea,
Sarut mana tatal meu
Sarut mana mama mea
Dar de ce priviti asa,
Fata mea si fiul meu
Eu sunt cel ce va urma,
Dragii mei ma duc si eu.
5. Sarut mana tatal meu,
Sarut mana mama mea,
Ramas bun baiatul meu,
Ramas bun fetita mea.
Tatal meu, baiatul meu,
Mama mea, fetïta mea
Sper ca te ajuta:*
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
