Cand este vorba despre o creatie lirica cititorul devine, automat, confesorul poetului; acesta din urma ii marturiseste celui dintai daca e indragostit si fericit, daca e deznadajduit sau melancolic, ii poate spune pe cine admira -scriind o oda, sau pe cine dispretuieste si-l critica intr-o satira.Toate aceste sentimente si trairi poetul le exprima direct, folosindu-se de figuri de stil, dand cuvintelor, de multe ori sensul lor figurat si le comunica celui care il citeste. Daca e sa ma gandesc mai bine, fiecare poet are "confesorii"(ca sa nu zic cititorii) sai:un cititor inclinat spre melancolie va deveni "confesorul "lui Bacovia, unul romantic al lui Eminescu indragostit, s. a. m. d. Spre deosebire de toate celelelete genuri literare, genul liric se adreseaza direct sufletului celui ce citeste creatiile de acest tip; cititorul se bucura sau se intristeaza alaturi de poet, empatizeaza cu el, ca sa zic asa. Orice poet liric are si curaj si incredere:curaj pentru a-si dezvalui trairile cele mai intime, incredere ca cel care le va citi il va intelege.
Presupune marturisirea unor ganduri si sentimente legate de viata intimă a autorului, comunicare a unor fapte, spovedanie, confidentă, sinceritate totala.
Inseamna ca eul liric are o atitudine de marturisire fata de cititor, prin creatia respectiva.Adica, isi confeseaza trairile, sentimentele, preocuparile ca intr-un jurnal.
LisaJulie întreabă: