| Jocelyne a întrebat:

Iata o poezie! Nu stiu cat de bine am reusit sa-mi expun gandurile. Speram ca am o afinitate pentru acesta, dar am primit niste remarci rautacioase. E chiar asa de rea?

As vrea...

As vrea sa fiu si eu in vara
O dara de raza rara,
Cei ce-o stiu spun ca apare
Ca un val trecand o mare,
Ca un nor vuind in ceruri;
Ea, un susur lung in zare;
Eu, un surd, un gand rasfrant,
Nestiut si far' de vant!

Cand te prinde, te ridica...
S-ai asa o nebunie
Si un tremur si e jale
C-ai ajuns a crede oare
Ca tot cerul e un lac.

Te-ai tradat pe tine, om!
Ti-a fost mama si icoana
Ti-a fost zeu si moarte
Te-a strivit si te-a sleit
Dar nu uiti nici in vecie
Sa luneci pe potecile-i de fulger
Si pe glas vrajit de stele;
Sa te prinzi in ale-i mreje
Si sa mori a mia oara.
Sa-i fii martir fara minte
Sa te prabusesti mereu
In adancuri lungi de vise.

Ti-ai tradat a ta fiinta!
Nu mai sti si-n nimeni crezi
Afar' de ea unica, sfanta
Lucire, freamat de veci!
Si eu stau si-o socotesc
Cea mai de temut stihie.
Cu tonuri grave, nebunesti
Sa judece-a mea simtire
Si s-o poarte dupa plac
Pe orisiunde-i va veni.

Eu, o unda fara cale
In a-nalturilor vale.
Stingherita si sihastra,
Nu cunosc niciun fior,
Niciun zbucium, nicio viata
Rapusa de dor si vara.
Toata natura isi are
In a ei seva obarsie.

Eu ma aflu acum pustie.
Ea-i o forta cosmica
Antica si suprema.
Guverneaza firea toata
Ne vegheaza rece, cruda
Numai eu ii sunt straina
Si-n exil etern ma tine.

Clipe unice din timpuri
De cuget si goliciune
Viu s-au pus sa cante acum
O durere ca nici una...

Probabil ca o veti gasi plictisitoare...

4 răspunsuri:
| corolav a răspuns:

Dragă Jocelyn, ai așternut pe hîrtie o sumă de sentimente care emană din interiorul ființei tale dar toate la un loc nu sînt suficiente pentru a se constitui într-o poezie.
Ideile, poate ar fi ele cumva generoase dar realizarea lirică este naivă, stîngace, chiar dacă în unele locuri surprinzi cu unele cuvinte și expresii interesante.
Primele două strofe par mai legate, mai cu o idee, dar apoi deviezi într-o nebuloasă în care navighezi fără orientare, ca un naufragiat pe o mare a deznădejdii.
Versurile uneori au rimă, au o anume prozodie, dar apoi se disipă și se sparg precum valurile de niște țărmuri de granit.
Caută poezia din „poeziile" tale. Caută figuri de stil reușite, epitete, comparații, metafore.
Singurul pasaj ce mi se pare cumva mai aproape de poezie ar fi ultima strofă.
Peste toate, ai destule greșeli de ortografiere a limbii române.
Mai citește poezie și apoi apucă-te să compui.
Și, mai mult de atît, încearcă să citești materiale de critică, recenzii, ale unor alte creații lirice.

| Leocerba a răspuns:

Nu stiu daca-ti este de ajutor, am dat peste compozitii cu mult mai plictisitoare ( "Probabil ca o veti gasi plictisitoare").


| PinkPanter a răspuns:

DOAMNE! E atat de marfa! In sfarsit cineva caruia ii place sa compun!
SALUT,eu sun Ralu,si imi place si mie la nebunie sa compun!
Compun poezii, cantece si am fost la concursuri, dar n-am mai vazut o asa realista poezie! IMI PLACE foarte mult! O ADOR! Esti o artista! Felicitar! happy

| Valeria_Micleuşanu_1993 a răspuns:

E destul de reusita.
DAca obisnuiesti sa scrii, fa o vizita aici
http://valeriamicleusanu.blogspot.com/

Întrebări similare