‚"Ulita copilariei", scrisa de Ionel Teodoreanu, este o naratiune duioasa si, totodata, trista, cu un sfirsit tragic.
Este o opera in care se imbina realul cu imaginarul. Naratorul ei povesteste despre viata fratelui sau mai mare.
Scincea-voievod – personajul principal si o ulita personificata, care devine un alt personaj paralel.
Autorul caracterizeaza ulita recurgind la metafore personificatoare: " isi toarna apa de ploaie prin uluce; isi potriveste parul ce vrabii".
Opera impresioneaza prin precizia detaliilor, succesiunea evenimentelor prezentate prin descriere, epitete: venirea pe lume a baiatului, mersul de-a buselea, intiiul avint, intiia darnicie, intiia pribegie,…, absolvirea liceului, plecarea in strainatate, pina la intoarcerea acasa, in cosciug. Dar toate aceste evenimente autorul le-a legat nemijlocit cu ulita copilariei lui Scincea-voievod. Naratorul s-a straduit sa evoce marea dependenta dintre aceste doua personaje. Ulita l-a facut pe baiat "prietenul ei rasfatat", asa ca nu puteau exista unul fara altul nici macar o zi.
Au fost folosite numeroase epitete, comparatii, descrieri artistice a tablourilor naturii in timpul primaverii si toamnei, atunci cind "ulita il invatase sa priveasca primavara "; "ca toamna e o lumina blinda…".
" Copilaria lui crestea spre viata" si l-a facut sa fie doar drumet al ulitei, iar despartirea dintre ei a trezit in suflet o durere aprinsa a cititorului. Cind " bunicul, in cosciug, isi urma nepotul " a fost cel mai groaznic eveniment din povestire, care poate trezi lacrimi. Moartea baiatului i-a facut pe toti ai casei s-o paraseasca, iar ulita sa nu poata trai fara el.
La incheierea lucrarii naratorul participa direct la actiune, ca personaj, pornind in cautarea ulitei, fiind " cel de pe urma din copiii de odinioara", dar nu a mai gasit-o.