Ochiul tău iubit
Ochiul tău iubit,
Plin de mângâieri,
Dulce mi-ai lucit
Până ieri.
Oare te pierdui
Pe acest pământ,
Fără ca să-mi spui
Un cuvânt?
Oare te înduri,
Tu, ca să mă laşi,
Geniu de păduri
Drăgălaş?
Luna în zădar
Bate în fereşti,
Şi mă-ntreabă iar
Unde eşti?
Ar luci pe zid
Până ce te culci,
Până ţi se-nchid
Ochii dulci.
Şi ar tremura
Tainic în frunziş
Şi te-ar săruta
Pe furiş.
Dar ea zi cu zi
E în orice loc
Şi te va găsi
Cu noroc.
Eu nu pot să plec
Peste nori şi vânt,
Şi să te petrec
De-unde sunt.
Cum nu sunt ca ea,
Ca să mă strecor,
Drept oglinda ta
Să cobor!
Chipul tău frumos
Să-l privesc întreg,
Cu atât folos
Să m-aleg.
Să apar ca-n vis
Acelei vederi
Care mi-au surâs
Până ieri.
Dragul/draga mea
ce-mi mai place **** in spatele blocului
de nu pot sta locului
dar fara tine nu mai vreau
ca doar atunci mai beau
sper ca ai inteles
ce am zis cu subinteles
in concluzie
nu ti-am facut aluzie
doar o iluzie
Te iubeste soarele,
Te iubeste luna,
Te iubesc stelele,
Dar nu mai mult decat mine!
Cerul se plânge
că plouă
dimineaţa murită
în rouă
eu tăvălită pe gânduri
o tăcută ispită
rânduri şi rânduri
în plete de negru
au înflorit panseluţe
în plete de verde
primăvara se vede
zile drăguţe
în drăgălăşenie pierdute
pe cărări începute
am început să te privesc
să te iubesc
să te
şi chiar şi tu mă
asta da iubire.
Mi pierd privirea pe profilul tău,
M-agăț de buze-n maci de rouă
Și-ntrezăresc mari picuri, căci din gene-ți plouă
Și n-am nicio putere să opresc din rău.
Mă strâng în mine, am nod în respir,
Simt cerc pe tâmple, nu mai am timpane...
Un leșin simt cordul, susuri diafane
Îți mimez cuvinte, am rece transpir.
Am același tremur cu trupu-ți ce saltă,
O tobă imensă mi-e inima-n tunet...
Aș vrea să-ți fiu înger, o liră-n răsunet,
Să poți să ai zbor, muzica o haltă.
M-aș transfigura în balsam de roză,
Din miresmi să-ți iei dres pentru durere
Și nectar ți-aș fi hrană s-ai de-ai cere...
File-n basm m-aș face, leac să ai din proză.
Sau te-aș îmbăta-n fină elegie
Doar să treci de-obstacol. Să-ți fie ușor
Pun totul în joc suflet să-nfior,
Să mă sorbi vers dulce, drog de poezie.
Ah viața cum cere-n stăpână tribut,
Nu se-nclină crudă la rana ce doare
Cu risc să se piardă singură de moare
Într-un sublim de trup... mister neștiut!
întâia oară
şi zboară-o cioară
şi zboară-un vis
plămădit paradis
para din pom
plânge în om
mărul din rai
muşcă din puşcă
eu tu adică noi
în umărul meu gol
privirile tale goale
rupte din soare
e o boare
cânt în oasele tale
în vene mă pierd
în sânge mă iert
apasă-mă iar cu ochii tăi grei
striveşte-mi sărutul
întâia oară
şi totul mă zboară.
Daca sunt sau nu poet / As vrea ca sa nu fiu discret / As vrea sa mai scriu odata/ O poveste-adevarata / Despre un baiat si-o fata / Ea cu parul ei balai / El cu parul plin de scai / Ea cu buze conturate / El cu buze moi, uscate / Ea cu trupusor, frumos / El cu=-un trup de fier, vanjos / EA, sarmiza o chema / EL, doar DAN isi mai spunea / Si s-au intalnit pe Net o zi/ Si de-atuncea zi de zi/ S-au vorbit, si au vorbit, S-apoi s-au indragostit/ s-au vorbit la telefon/ Soptind soapte de amor/ S-APOI s-au si intalnit/ Si pe loc ei s-au iubit/ Si poveste-a continut / EA femeie, EL barbat/ Si dragostea a durat / Si in lume au plecat / SI-ntr-un los s-au asezat / Ea femeie, El barbat / SI-au trait multi ani de-atunci/ s-au avut si vreo trei prunci/ s-am incalecat pe-o sa / Terminai povestea mea / As mai vrea doar sa va spun/ Ca ei se iubesc s-acum/ Adrian Dan Scutelnicu- O poveste de iubire.