Locuinţa tradiţională japoneză este construită din materiale uşoare: lemn, paie de orez, stuf şi hârtie. Metoda de construcţie şi materialele s-au ales din mai multe considerente: rezistenţa la cutremure, rezistenţa la uragane şi furtuni şi costul scăzut. Casa japoneză are elasticitate, ceea ce o face rezistentă la uragane, iar lemnul folosit în stare naturală pentru frumuseţea lui, este uşor şi ieftin. Acoperişul este realizat din paie de orez, ferestrele au zăbrele din bambus, tot din bambus şi lut se construiesc şi pereţii exteriori, ceea ce-i face să fie subţiri şi uşori. Casa este împrejmuită cu un gard din bambus, care asigură intimitate.
Pereţii interiori sunt paravane mobile, spaţiul fiind configurat în mai multe feluri, în funcţie de necesităţi.
Fiecare casă avea obligatoriu şi grădină, iar întregul perete din partea cu gradina putea fi scos în perioada de vară. Prispa (engawa), care nu aparţine nici interiorului şi nici exteriorului, face legătura dintre casă şi grădină.
Casa are două întrări, una pentru oaspeţi şi intrarea obişnuită, folosită de membrii familiei. La intrare se află o anticameră unde se lasă încălţămintea. Există mai multe camere: camera principală de locuit, camera de zi, camera de primire şi camera de dormit a stăpânului. Camerele sunt acoperite pe jos cu tatami, covoraşe împletite din paie de orez. Dimensiunile acestora au fost standardizate: 1, 80 m lungime şi 0, 90 m lăţime, la fel şi dimensiunile camerelor, multipli de dimensiuni de tatami: 8, 6, 4 1/2.
Bucătăria şi cămara sunt construite separat, dar comunică cu restul casei şi nu au pe jos tatami. Casa mai conţine o cameră de baie şi o magazie exterioară, unde se ţineau bunurile cele mai preţioase. Aceasta are o uşă masivă din lemn, iar pereţii sunt acoperiţi cu pământ, pentru protecţia contra incendiilor. La ţară, mai există în plus şi un hambar pentru cereale.
O altă clădire care mi-a atras atenţia este mausoleul Jisho-in, construit în 1652 de către prinţesa Chiyo, în onoarea mamei sale, soţia shogunului Iemitsu Tokugawa. Decoraţiunile sunt bogate, în culori vii şi acest lucru combinat cu faptul că este de dimensiuni mici îl face o adevărată bijuterie. Auriul străluceşte blând, un pic spre roşiatic, iar în ochii mei de european aceste culori mi-au lăsat impresia de ceva venit din altă lume.
Detaliul demonstrează lucrătura de mare fineţe. Am admirat decoraţiile metalice aurii, cu încrustaţii fine, curbura lemnului atât de plăcută ochiului şi am remarcat cât de bine se armonizează roşul, negrul şi auriul metalic
funda pls.
Emamuresan întreabă: