pentru dEutSa alternativa la o poezie de-a ei



Candva infinitul stiam al cauta...
si oaspete i-am fost prin locuri ce vedeam
numele-mi uitam, prin vise ma pierdeam
si-un dor nebun de mine eu una simteam


prin povesti calatoare eu una am trait
taine-am invatat, cu rele m-am luptat
ce visele-mi-ncerca si basmele-mi a-mi fura
si copilaria ce visele mi-a dat

Si-am fost si zeu odata, am fost sa fiu perfecta
frica nu-o cunosteam, Afrodita eram
Zeita iubirii si pereche tu-mi erai
si eram ganduri multe si stele si cadeam
mereu si renviam, mereu cand noi vroiam



Ai fost vrajitor si m-ai purtat cu tine
si-n ziua si in seara printr-o mica simtire
in inima altar pe mine m-ai facut
si ganduri catre mine ofrande am avut

Stiam ce e amorul, mi-era prieten Cupidon
plini de zambete zburam, o grija nu aveam...
sagetile-aveam cu dragoste-ncarcate
si inimi mii deschise a fi sagetate...


Tarziu te-am regasit, mi-era de dor de noi
De noi amandoi sa visam pana-n zori
l-apusuri, mari si soapte spuse iubite-n noapte
cand noi doi ne priveam si martori noi aveam
soarele si luna si-ploi ce parca si acum
pilea mi-o imbata, piela mi-o rsfata
Cu tine acum

Sincera sa fiu, poezia inseamna mult mai multe decat cateva cuvinte aruncate pe o hartie in graba.Sunt ganduri frumoase ce a scris ea aici, insa e o amestecatura de idei din care nu se intelege mare lucru, plus ca rimele par cautate iar unele sintagme ori idei sunt luat din poezii citite de ea si adoptate la o scriere proprie.

Exista in aceasta insiruire de randuri cu pretentie de poezie anumite idei interesante precum:
-pierderea identitatii in infinitul visurilor:"numele-mi uitam":
-lupta cu raul-nu "relele",fiindca termenul e prea familiar pentru o poezie,dupa parerea mea-ce incearca sa fure visele si basmele copilariei;
-caderile si inaltarile iubirii,dorinta de perfectiune;
-imaginea iubitei-altar pentru inima primind ganduri-ofrande;
-elemente ale naturii:soare,luna,ploi, martori ai iubirii.
Fara indoiala ca toate aceste idei pot capata valoare poetica daca cel care le foloseste ar gasi un vesmant de cuvinte potrivit pentru ele; din pacate ceea ce usor se poate observa e stangacia exprimarii, lipsa armoniei specifice oricarei creatii ce se poate numi poezie.Nu respecti nicio regula de rima,ritm, masura, totul e haotic.Inclin sa cred ca gandurile si sentimentele tale nu sunt lipsite de profunzime si chiar originalitate, numai ca forma in care le imbraci e mult prea prozaica.Incearca sa lucrezi mai mult,staruieste asupra fiecarui vers, asupra fiecarui cuvant chiar, si armonizeaza-le; nu este de-ajuns ca mintea sa fie unic emitator si receptor; pentru a fi poezie, o creatie trebuie sa se adreseze in egala masura si inimii.Numai bine.

Pentru april si black...asta e o idee simpla,se poate si mai bine,ale mele nu sunt postate inca,si poezia poate fi orice, cu cat e mai simpla cu atata e mai frumoasa, in simplitate gasim frumosul