Prin franturi de iubire.

Cu sternul cireşimii un tunet se alintă -
furtunii-i cade poama, i se dezmembră firul,
se răspândesc in tainuri, le înfăşoară pirul,
în final de-anotimpuri îşi rostuieşte-o ţintă.

Sub tânguirea piramidei ridată de tăcere
îşi aruncaă placenta deshidratată gândul;
e o măsură-n miezu-i ce îşi aşteaptă rândul,
prin raze de lumină trec franturi de durere.

Îşi stinge-n umbre fade călcâiele tartarul -
sub cremenea fierbinte mi-ascund o iluzie,
strivesc boabe de lumină prin franturi de iubire,
prin tainiţele-mi fripte trudeşte-acum puţarul.

Voi, elfi ce staţi sub usa surzeniei fardate,
veţi măsura însălatoria - vă veţi lipi auzul
de strigătul luminii, veţi sugruma refuzul
de-a-nchide vânzătorii de vise epilate.

Furtunii-i pica poama pe resturi de durere,
de strigătul luminii vă veţi lipi auzul.

Ce parere aveti?!

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook