Puteti sa-mi ziceti si mie cateva cuvinte despre Conventia Europeana a Drepturilor Omului? Va rog frumos. Ms

Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, elaborata īn cadrul Consiliului Europei, deschisa pentru semnare la Roma, la 4 noiembrie 1950, a intrat īn vigoare īn septembrie 1953. Īn spiritul autorilor sai, este vorba de luarea primelor masuri menite sa asigure garantarea colectiva a unora din drepturile enumerate īn Declaratia universala a drepturilor omului din 1948.



Conventia consacra, pe de o parte, o serie de drepturi si libertati civile si politice si stabilea, pe de alta parte, un sistem vizānd garantarea, respectarea de catre statele contractante a obligatiilor asumate de acestea. Trei institutii īsi īmparteau responsabilitatea acestui control: Comisia Europeana a Drepturilor Omului (īnfiintata īn 1954), Curtea Europeana a Drepturilor Omului (instituita īn 1959) si Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei, compus din ministrii afacerilor externe ai statelor membre sau din reprezentantii lor.



Conform Conventiei din 1950, statele contractante si, acolo unde acestea din urma au acceptat dreptul de plāngere individuala, solicitantii individuali (particulari, grupuri de particulari sau organizatii neguvernamentale) puteau adresa Comisiei plāngeri contra statelor contractante pe considerentul ca ar fi violat drepturile garantate de Conventie.



Cererile faceau mai īntāi obiectul unei examinari preliminare de catre Comisie, care se pronunta īn privinta admisibilitatii lor. Cele care erau retinute faceau obiectul unei īncercari de reglementare amiabila. Īn caz de esec, Comisia redacta un raport care stabilea faptele si formula un aviz privind fondul afacerii. Raportul se transmitea Comitetului Ministrilor.



Atunci cānd statul acuzat a acceptat jurisdictia obligatorie a Curtii, Comisia si oricare stat contractant interesat dispunea de un termen de trei luni, de la data transmiterii raportului catre Comitetul Ministrilor, pentru a aduce cazul īn fata Curtii, pentru ca aceasta sa ia o hotarāre definitiva si obligatorie. Persoanele particulare nu erau abilitate sa sesizeze Curtea. Daca un caz nu era deferit Curtii, Comitetul Ministrilor hotara daca s-a violat sau nu Conventia si acorda, daca era cazul, satisfactie echitabila victimei. El era de asemenea raspunzator de supravegherea executarii hotarārilor Curtii.



De la intrarea īn vigoare a Conventiei, dezvoltari importante au intervenit ca urmare a adoptarii unui numar de treisprezece Protocoale aditionale. Protocoalele nr. 1, 4, 6, 7, 12 si 13 au adaugat drepturi si libertati celor consacrate de Conventie. Protocolul nr. 2 a conferit Curtii puterea de a emite avize consultative. Protocolul nr. 9 a deschis petitionarilor individuali posibilitatea de a-si prezenta cauza īn fata Curtii, sub rezerva ratificarii instrumentului respectiv de catre statul acuzat si a acceptarii de catre un comitet de filtrare. Protocolul nr.11 a restructurat mecanismul de control. Celelalte Protocoale se refereau la organizarea institutiilor īnfiintate de Conventie si la procedura de urmat īn fata acestora.



Īncepānd din 1980, cresterea continua a numarului de cazuri aduse īn fata organelor Conventiei a facut tot mai dificila sarcina de a mentine durata procedurilor īn limite acceptabile. Supraīncarcarea sistemului a avut ca efect prelungirea excesiva a procedurii, care putea sa dureze cinci ani de la introducerea plāngerii si pāna la decizia finala. Situatia s-a agravat odata cu aderarea de noi state contractante īncepānd din 1990. Fata de 404 cazuri īnregistrate īn 1981, Comisia a īnregistrat 2.037 cazuri īn 1993 si 4.750 īn 1997.



O reforma a mecanismului de control instituit prin Conventie se dovedea necesara ca urmare a multiplicarii numarului de plāngeri, a cresterii continue a complexitatii lor si a extinderii Consiliului Europei, care a trecut de la 23 la 40 de state membre īntre 1989 si 1996. Este contextul īn care un nou protocol la Conventia europeana a drepturilor omului, Protocolul nr. 11, a creat o Curte unica si permanenta care a īnlocuit cele doua institutii precedente. Scopul reformei, fixat de sefii de stat si de guvern ai statelor membre ale Consiliului Europei reuniti la Viena la 9 octombrie 1993, a fost de a creste eficacitatea mijloacelor de protectie, de a reduce durata procedurilor, de a face sistemul accesibil fiecarei persoane si de a mentine nivelul ridicat al protectiei drepturilor omului. Rolul decizional al Comitetului Ministrilor a fost desfiintat.



Īn perioada celor trei ani de la intrarea īn vigoare a Protocolului nr. 11 numarul cazurilor aduse īn fata Curtii a īnregistrat o crestere extraordinar de mare: de la 5.979 īn 1998 la 13.858 īn 2001, reprezentānd o crestere de aproximativ 130%. Preocuparile īn ceea ce priveste capacitatea Curtii de a face fata situatiei create n-au īntārziat sa apara. Īn aceste conditii si-a croit drum ideea unei noi reforme. Conferinta ministeriala cu privire la drepturile omului (Roma, 3-4 noiembrie 2000), convocata pentru a marca cea de-a 50-a aniversare a deschiderii spre semnare a Conventiei europene a drepturilor omului, a adoptat o declaratie referitoare la "Curtea Drepturilor Omului pentru Europa" prin care Comitetul Ministrilor a fost chemat sa "initieze, cāt mai curānd posibil, un studiu aprofundat al diferitelor posibilitati si optiuni īn vederea asigurarii eficacitatii Curtii īn lumina noii situatii".



Pe temeiul acestei Declaratii, Comitetul Ministrilor a creat, īn februarie 2001, un Grup de evaluare, care si-a prezentat raportul īn septembrie 2001. Grupul a recomandat elaborarea unui proiect de protocol la Conventie prin care Curtea sa fie autorizata sa decline examinarea plāngerilor care nu ridica nici un aspect de fond potrivit Conventiei.



De asemenea, Grupul a recomandat īntocmirea unui studiu de fezabilitate vizānd "crearea īn cadrul Curtii a unei divizii noi si separate pentru examinarea preliminara a plāngerilor". La 8 noiembrie 2001, Comitetul Ministrilor a adoptat o declaratie īn termenii careia raportul grupului de evaluare a fost salutat īn mod calduros; totodata, s-au dat instructiuni Delegatilor ministrilor sa procedeze la examinarea urgenta a tuturor recomandarilor, inclusiv cele referitoare la adoptarea unui protocol de amendare a Conventiei.



Perioada de tranzitie



Depinzānd de ratificarea de catre ansamblul statelor contractante, intrarea īn vigoare a Protocolului nr. 11 a avut loc la 1 noiembrie 1998, la un an dupa depunerea pe lānga Consiliul Europei a ultimului instrument de ratificare. Conceput ca o perioada pregatitoare, termenul mentionat, de un an, a permis, īntre altele, alegerea judecatorilor. Acestia au avut o serie de reuniuni pentru a lua masurile organizatorice si procedurale necesare pentru functionarea Curtii. Astfel, ei si-au ales presedintele, doi vicepresedinti (de asemenea presedinti de sectiune), doi presedinti de sectiune, patru vicepresedinti de sectiune, un grefier si doi grefieri adjuncti. Ei au redactat si un nou regulament.



Noua Curte Europeana a Drepturilor Omului a īnceput sa functioneze la 1 noiembrie 1998, data intrarii īn vigoare a Protocolului nr. 11. La 31 octombrie 1998, vechea Curte si-a īncetat existenta. Totusi, conform Protocolului nr. 11, Comisia va continua timp de un an (pāna la 31 octombrie 1999) sa instrumenteze cazurile declarate admisibile de catre ea īnainte de data intrarii īn vigoare a Protocolului nr. 11.



Curtea Europeana a Drepturilor Omului, instituita de Conventia amendata de Protocolul nr. 11, se compune dintr-un numar de judecatori egal cu acela al statelor contractante. Compozitia Curtii numara 45 de judecatori īn prezent. Nu exista nici o restrictie īn ceea ce priveste numarul de judecatori de aceeasi nationalitate. Judecatorii sunt alesi de fiecare data pentru sase ani, de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei. Totusi, mandatul unei jumatati din numarul judecatorilor alesi la primele alegeri va expira dupa trei ani, astfel īncāt reīnnoirea mandatelor unei jumatati din numarul judecatorilor sa se faca la fiecare trei ani.



Judecatorii īsi desfasoara activitatea cu titlu individual si nu reprezinta nici un stat. Ei nu pot exercita vreo activitate incompatibila cu obligatiile lor de independenta si impartialitate sau cu disponibilitatea ceruta de o activitate exercitata pe timp complet. Mandatul judecatorilor expira la atingerea vārstei de saptezeci de ani.



Curtea, īn plenul ei īsi alege presedintele, doi vicepresedinti si doi presedinti de sectiune pe o perioada de trei ani. Actualul presedinte al Curtii este Luzius Wildhaber (Elvetia).



Conform regulamentului sau, Curtea este formata din patru sectiuni, a caror compozitie, fixata pe trei ani, trebuie sa fie echilibrata atāt din punct de vedere geografic, cāt si din punct de vedere al reprezentarii pe sexe si tinānd seama de diferitele sisteme juridice existente īn statele contractante. Fiecare sectiune este prezidata de un presedinte, doi dintre presedintii de sectiune fiind īn acelasi timp vicepresedinti ai Curtii. Presedintii de sectiune sunt asistati si, daca este cazul, sunt īnlocuiti de vicepresedintii de sectiune.



Comitete formate din trei judecatori sunt constituite pe o perioada de 12 luni, īn cadrul fiecarei sectiuni. Acestea reprezinta un element important al noii structuri, īntrucāt ele efectueaza o mare parte din munca de filtrare efectuata pāna acum de Comisie.



Camere din sapte membri sunt constituite īn cadrul fiecarei sectiuni, pe baza sistemului rotatiei, presedintele de sectiune si judecatorul ales īn numele statului interesat participānd de drept. Atunci cānd judecatorul ales īn numele statului interesat nu este membru al sectiunii, el participa īn calitate de membru de drept al camerei. Membrii sectiunii care nu sunt membri plini ai Camerei iau parte ca membri supleanti.



Compusa din saptesprezece judecatori, Marea Camera este constituita pentru o durata de trei ani. Īn afara membrilor de drept – presedintele, vicepresedintii si presedintii de sectiuni – ea se compune, dupa sistemul rotatiei, pornind de la doua grupe care alterneaza la fiecare noua luni si a caror compozitiei se doreste echilibrata din punct de vedere geografic si tine seama de diferitele sisteme juridice existente īn statele contractante.



Curtea dispune de o Grefa condusa de un grefier ales de plenul acesteia si plasat sub autoritatea presedintelui Curtii. El este asistat de unul sau mai multi grefieri adjuncti alesi de asemenea de plenul Curtii. Fiecare dintre cele patru sectiuni judiciare este asistata de un grefier si un grefier adjunct.



Rolul grefei este acela de a asigura Curtii sprijinul juridic si administrativ īn exercitarea functiunilor sale judiciare. Ea se compune din juristi, personal tehnic si administrativ si traducatori.



Sarcina principala a Grefei consta īn tratarea si pregatirea īn vederea deciziei a cererilor mentionate de indivizi Curtii. Juristii Grefei sunt repartizati īn 20 de divizii. Īn afara diviziilor care se ocupa cu tratarea cererilor, Grefa dispune si de o serie de divizii pentru urmatoarele sectoare de activitate: informatica, informatie privind jurisprudenta si publicatiile, cercetare si biblioteca, relatiile cu presa si publicul, administratia interna. Exista, de asemenea, doua divizii lingvistice si un birou central care gestioneaza corespondenta, dosarele si arhivele Curtii. Īn prezent numarul total al personalului de care dispune Grefa este de 500.



Procedura în fata Curtii



1. Generalitati

Fiecare stat contractant (cerere statala) sau orice persoana particulara care se considera victima violarii Conventiei (cerere individuala) poate adresa direct Curtii de la Strasbourg o cerere invocānd violarea de catre un stat contractant a unuia din drepturile garantate de Conventie. O nota pentru īndrumarea petitionarilor si formulare de cerere pot fi obtinute de la grefa.



Procedura īn fata noii Curti europene a drepturilor omului este adversativa si publica. Audientele sunt publice, daca Camera/Marea Camera nu decide altfel din cauza unor circumstante exceptionale. Memoriile si alte documente depuse la grefa Curtii de catre parti sunt accesibile publicului.



Solicitantii individuali pot supune ei īnsisi cererile, dar se recomanda reprezentarea de catre un avocat si aceasta este chiar necesara pentru audieri sau dupa ce cererea a fost declarata admisibila. Consiliul Europei a īnfiintat un sistem de asistenta juridica pentru reclamantii care nu au resurse suficiente.



Limbile oficiale ale Curtii sunt franceza si engleza, dar cererile pot fi redactate īn una din limbile oficiale ale statelor contractante. Īndata ce solicitarea a fost declarata admisibila, trebuie utilizata una din limbile oficiale ale Curtii, daca presedintele Camerei/Marii Camere nu autorizeaza folosirea īn continuare a limbii folosite īn cerere.



2. Procedura referitoare la admisibilitate

Fiecare cerere individuala este repartizata unei sectiuni al carei presedinte desemneaza un raportor. Dupa o examinare preliminara a cazului, raportorul hotaraste daca acesta trebuie examinat de un comitet de trei membri sau de o camera.



Un comitet poate declara, īn unanimitate, o cerere inadmisibila sau sa o stearga de pe rolul Curtii atunci cānd o astfel de hotarāre poate fi luata fara alta examinare.



Īn afara cazurilor care le sunt repartizate direct de raportori, camerele au cereri individuale nedeclarate inadmisibile de comitetul celor trei membri, precum si cereri statale. Ele se pronunta īn privinta admisibilitatii ca si a fondului cererilor, īn general prin decizii separate, dar cānd este cazul, prin decizii unice.



Camerele pot oricānd sa renunte īn favoarea unei Mari Camere atunci cānd un caz ridica o problema grava de interpretare a Conventiei, sau daca solutionarea problemei poate conduce la o contradictie cu hotarārea data anterior de Curte, cu conditia ca una din parti sa nu se opuna īn termen de o luna de la data notificarii intentiei de renuntare a Camerei.



Prima etapa a procedurii este de obicei scrisa.



Luate cu majoritate de voturi, hotarārile Camerei privind admisibilitatea trebuie sa fie motivate si aduse la cunostinta publicului.



3. Procedura referitoare la fond

Īndata ce Camera a hotarāt sa admita cererea, ea poate invita partile sa supuna probe suplimentare si observatii scrise, inclusiv īn ceea ce īl priveste pe reclamant, o eventuala cerere de "satisfactie echitabila" si sa asiste la o audiere publica privind fondul cauzei.



Presedintele Camerei poate, īn interesul unei bune administrari a dreptatii, sa invite sau sa autorizeze orice stat contractant care nu este parte la procedura, sau orice persoana interesata īn afara reclamantului, sa faca observatii scrise, sau, īn īmprejurari exceptionale, sa ia parte la audiere. Un stat contractant al carui cetatean este petitionar īn caz poate interveni de drept.



Īn cursul procedurii referitoare la fond, tratative destinate īncheierii unei reglementari amiabile pot fi duse prin intermediul grefierului. Aceste negocieri sunt confidentiale.



4. Hotarârile

Camerele iau hotarāri cu majoritate de voturi. Fiecare judecator care ia parte la examinarea cazului are dreptul de a anexa hotarārii, fie opinia sa separata – concordanta sau diferita - fie o simpla declaratie de dezacord.



Īn decurs de trei luni de la data pronuntarii hotarārii unei camere, oricare parte poate solicita ca afacerea sa fie deferita Marii Camere, daca ea ridica o problema grava referitoare la interpretarea sau la aplicarea Conventiei sau a Protocoalelor sale, sau o problema grava cu caracter general. Astfel de cereri sunt examinate de un colegiu de cinci judecatori ai Marii Camere, compus din presedintele Curtii, presedintii sectiunilor, cu exceptia presedintelui sectiunii de care apartine camera care a emis hotarārea, si un alt judecator, ales, prin rotatie, dintre judecatorii care nu au fost membrii camerei initiale.



Hotarārea Camerei devine definitiva la expirarea termenului de trei luni sau mai īnainte daca partile declara ca nu au intentia de a face apel la Marea Camera sau daca colegiul de cinci judecatori a respins asemenea cerere.



Daca colegiul accepta cererea, Marea Camera se pronunta asupra cazului cu majoritate de voturi sub forma unei hotarāri care este definitiva.



Toate hotarārile definitive ale Curtii sunt obligatorii pentru statele pārāte īn cauza.



Controlarea executarii deciziilor Curtii si constatarea īncalcarilor survenite revine Comitetului Ministrilor, care asigura, īn special, adoptarea de catre state a masurilor generale (modificarea legislatiei, jurisprudentei, reglementarilor si practicilor) necesare evitarii noilor īncalcari. El verifica, de asemenea, efectuarea platii catre reclamant/a a satisfactiei echitabile acordate de Curte si, īn anumite cazuri, aplicarea masurilor concrete care garanteaza o reparatie integrala (redeschiderea procedurii, ridicarea unei decizii de interdictie sau a unei ordonante de confiscare, stergerea mentiunilor din cazierul judiciar, acordarea unui permis de sedere etc.).



Plāngerile individuale se refera la chestiuni din ce īn ce mai diverse:



* disparitii si asasinate;

* tortura si rele tratamente pentru detinuti;

* privarea arbitrara de libertate;

* absenta accesului la un tribunal;

* absenta unui proces echitabil într-un timp rezonabil;

* ascultarea telefoanelor;

* deportarea si extradarea;

* discriminarea homosexualilor;

* libertatea presei;

* drepturile parintilor copiilor plasati în institutii;

* ingerinte asupra dreptului la proprietate;

* dezvoltarea partidelor politice.



5. Avizele consultative

Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarārea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi.



Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate – concordanta sau diferita – fie o simpla declaratie de dezacord.



NOUA CURTE EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI



Curtea poate, la cererea Comitetului Ministrilor, sa emita avize consultative asupra problemelor juridice privind interpretarea Conventiei si a Protocoalelor sale. Hotarârea Comitetului Ministrilor de a cere avizul Curtii este luata cu majoritate de voturi. Cererile de avize consultative sunt examinate de Marea Camera, ale carei opinii sunt adoptate cu majoritate de voturi. Fiecare judecator poate sa-i anexeze fie expozeul opiniei sale separate – concordanta sau diferita – fie o simpla declaratie de dezacord.

Īn ciuda reformei de functionare a Curtii efectuate īn 1998, instanta de la Strasbourg este din nou amenintata cu sufocarea datorita afluxului neīncetat de cereri. Relevant īn acest sens este raportul final supus Comitetului Ministrilor de Comisia permanenta pentru drepturile omului īn 2003. Astfel, raportul face referire la situatia creata īntr-un singur an, 2003, īn cursul caruia Curtii i-au fost īnaintate aproximativ 39.000 de cereri. Dintre acestea, doar 753 au fost declarate admisibile, peste 90% dintre cererile primite fiind declarate inacceptabile si sterse de pe rol. Īn acelasi an 2003 Curtea a emis 703 hotarāri, dintre care cca. 60% priveau cazuri repetitive, invocānd probleme de fond examinate deja de Curte. Pentru a depasi situatia de blocaj mentionata, Comisia permanenta pentru drepturile Omului a propus efectuarea unei noi reforme a sistemului existent. Retinānd propunerea, Comitetul Ministrilor a adoptat, cu ocazia sesiunii sale din mai 2004, Protocolul nr. 14 la Conventia europeana a drepturilor omului avānd drept finalitate reforma preconizata de Comisia permanenta pentru drepturile omului. Imediat dupa adoptare, Protocolul nr. 14 a fost semnat de 17 state: Armenia, Croatia, Elvetia, Estonia, Danemarca, Franta, Georgia, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Norvegia, Olanda, Romānia si Slovenia. Vizānd īntarirea eficacitatii Curtii, reforma se adreseaza īn special urmatoarelor trei aspecte: prevenirea violarilor drepturilor omului la nivel national si ameliorarea recursurilor interne, optimizarea eficacitatii de triere si de tratare a cererilor, ameliorarea si accelerarea executarii hotarārilor Curtii. Sintetizate, solutiile concrete propuse constau īn urmatoarele masuri de remediere:



1. Pentru executarea mai eficace la nivel national se are īn vedere adoptarea de catre Comitetul Ministrilor a trei recomandari privind formarea si educarea universitara, verificarea compatibilitatii legislatiilor si practicii cu prevederile Conventiei europene a drepturilor omului si ameliorarea recursurilor interne.



2. Pentru o functionare mai eficienta a Curtii Protocolul nr. 14 la Conventie aduce īn principal urmatoarele trei schimbari: - Cazuri evident inadmisibile: hotarārile de admisibilitate īn aceste cazuri, adoptate īn prezent de un comitet format din trei judecatori, vor fi luate de un singur judecator, asistat de raportori ce nu fac parte din organele judiciare. - Cazuri repetitive: cānd cazul face parte dintr-o serie rezultānd din aceeasi deficienta structurala la nivel national, se propune ca el sa fie declarat admisibil si transat de un comitet format din trei judecatori – īn locul unei camere de sapte judecatori – īn cadrul unei proceduri simplificate. - Un nou criteriu de admisibilitate: pentru a asigura o suplete mai mare a Curtii, se prevede o noua conditie de admisibilitate – pe lānga cele existente precum epuizarea cailor de recurs interne, termenul de sase luni. Conform noului criteriu, Curtea va putea declara inadmisibile cazurile īn care petentul nu a suferit un prejudiciu important, cu conditia ca "respectarea drepturilor omului" sa nu oblige Curtea sa examineze cazul pe fond si sa nu respinga nici un caz care nu a fost examinat īn mod corespunzator de un tribunal intern.



3. Pentru executarea mai eficace a hotarārilor Curtii, Comitetul Ministrilor va fi autorizat, īn termenii Protocolului nr. 14, sa introduca o procedura īn fata Curtii imediat ce un stat refuza sa se conformeze hotarārii Curtii (o decizie īn acest sens se adopta de Comitetul Ministrilor cu majoritatea de doua treimi). Pentru a putea supraveghea executarea hotarārilor Curtii si a decide masurile ce se impun, Comitetul Ministrilor va putea, de asemenea, sa ceara Curtii interpretarea unei hotarāri.



4. Modificarea mandatului judecatorilor: potrivit dispozitiilor Protocolului nr. 14, mandatul judecatorilor nu va mai fi de sase ani reeligibil, ci de noua ani nereeligibili.



ANEXA I

Titlurile articolelor Conventiei europene a drepturilor omului introduse de Protocolul nr. 11



Conventia din 1950

Articolul 2: Dreptul la viata

Articolul 3: Interzicerea torturii

Articolul 4: Interzicerea sclaviei si a muncii fortate

Articolul 5: Dreptul la libertate si securitate

Articolul 6: Dreptul la un proces echitabil

Articolul 7: Nici o pedeapsa fara lege

Articolul 8: Dreptul la respectarea vietii personale si familiale

Articolul 9: Libertatea de gândire, constiinta si religie

Articolul 10: Libertatea de expresie

Articolul 11: Libertatea de întrunire si asociere

Articolul 12: Dreptul la casatorie

Articolul 13: Dreptul la o despagubire efectiva

Articolul 14: Interzicerea discriminarii



Protocolul nr. 1

Articolul 1: Protectia proprietatii

Articolul 2: Dreptul la educatie

Articolul 3: Dreptul la alegeri libere



Protocolul nr. 4

Articolul 1: Interzicerea detentiei pentru datorie

Articolul 2: Libertatea de circulatie

Articolul 3: Interzicerea expulzarii nationalilor

Articolul 4: Interzicerea expulzarilor colective ale strainilor



Protocolul nr. 6

Articolul 1: Abolirea pedepsei cu moartea



Protocolul nr. 7

Articolul 1: Garantii procedurale în caz de expulzare a strainilor

Articolul 2: Dreptul la dublu grad de jurisdictie în probleme penale

Articolul 3: Dreptul la indemnizatie în caz de eroare juridica

Articolul 4: Dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doua ori

Articolul 5: Egalitatea între soti.

Multumesc frumos, insa ma gandeam ca puteti sa spuneti cate ceva despre ea folosind cuvintele voastre si explicand care credeti ca e rostul ei, cand a aparut, etc nu ceea ce gasisti pe google ca daca vroiam asa ceva dadeam si eu un search. oricum va multumesc