"Rece"


Flori galbene şi melodie,
Visez rar, şi amar prin sînge-mi trece…
Ecouri din trecut, lacrimi de rouă şi melancolie
Adorm adînc şi pleoapa-mi este rece…


Visez ramură bătrînă şi uscată
Rupînd bucăţi din suflet, durere curge, trece…
Aruncă piatră pe inimă sărată
Tresar şi strig, şi-adorm încet, îmi este rece…

Se aude noaptea, trist cîntînd
Plop greu şi ud, foşneşte greu ca creanga să şi-o plece
Peste cel, cu ochi în lacrimi, ce cîntă blînd…
În parc, pianul cînta trist, şi este rece…

Şi cîntă în jale pînă dimineaţa
În ploaie grea şi-n soartă fără lege
Cînta, striga cu lacrimi de pian în ceaţă
E pianistul singur si lacrima lui rece

Simt influente bacoviene. Avand in vedere ca un critic spune cum ar face el o opera de arta(ca e tablou, roman, poezie, etc) daca AR PUTEA, nu o sa incerc acum sa iti spun ce ar trebui sau nu sa faci. Spun ca e buna poezia, si esti pe drumul cel bun, si daca o sa iti formezi un stil propriu, in care influentele de la alti scriitori cunoscuti sa fie mai putin evidente, ai toate sansele sa ai succes. Spor la scris in continuare.

WAU! ce misto...de mult nu mi-a mai placut asa de mult o poezie! bravo tine-o tot asa!

Te sfatuiesc sa lucrezi la rima si profunzimea versurilor.Totul are un inceput.Ca in cele din urma sa reusesti sa creezi o poezie valoroasa, trebuie sa citesti foarte mult, si sa inveti, astfel, din experienta celor de dinaintea ta. Ceea ce vrei tu sa transmiti, trebuie sa fie indus, nu impus. Spunea cineva ca poezia trebuie sa rezolve dezechilibrul acelor sfasieri umane care afecteaza cunoasterea multilaterala.Probabil tu ai optat pentru o cunoastere unilaterala si ai preferat sa ignori dezechilibrul. Daca eu as incerca sa scriu in rime(fortate) as face un nefericit salt in timp ...in timpul trecut.Si nu mi-as respecta datoria de a-mi implini propria viziune poetica.In continuare, multa inspiratie si te mai asteptam cu alte postari.
O seara placuta!