| Adrian a întrebat:

Sa dam frau liber romantismului din sufletele noastre si sa ne acordam o mica "pauza de masa"... spirituala!
Ati incercat sa scrieti proza/poezie/recenzie pana acum? Daca da, ce anume (si in ce gen)?
Puteti sa asterneti cateva randuri, asa, de dragul meu?!
Multumesc!

2 răspunsuri:
| Skyring a răspuns:

Da, am incercat si proza, o mica poveste dar am abandonat blogul cu cele 3-4 capitole care le aveam deja pentru ca mi se parea slaba ca si constructie. ideea mi se parea buna dar poate intr-o zi voi incerca sa o fac din nou. poezie, poti sa vizitezi blogul, dar sa spui si tu ca sunt o persoana deprimata, ranita etc. e poezie, nici o data ceea ce pare. http://myrevelation5.wordpress.com/

| Roxanne_4260 a răspuns:

Am încercat proze scurte, pe care le-am publicat pe ici, pe colo, proze lungi, pe care le-am păstrat doar pentru mine, am încercat câteva poezii, care nu prea mi-au ieşit...
N-ai întrebat şi ce ne inspiră, dar eu o să-ţi spun: mă inspiră oamenii pe care-i iubesc, mă inspir eu, mă inspiră o ploaie de vară, mă inspiră un răsărit sau un apus... atâtea mă inspiră!
Uite aici, mici părticele din chestiile pe care le poţi găsi pe blogul meu [http://pinkandbutterflies.wordpress.com ] :
"Şi-a apăsat uşor buzele peste ale mele şi am simţit cum toată armata de fluturi din stomacul meu o pornea cu dreptul, într-un marş nesfârşit."
"Soarele n-a apus. Însă tu da. Eşti demult mor în sufletul meu."
" Ochii mi-au secat, şi cum toate au o cauză, faptul că sufletul mi-e stors de viaţă şi de bunătate, e cea mai plauzăbilă vină. "
" - Ai văzut-o cât de împlinită părea când dansa cu ploaia!? Cineva zisese că-şi injectase fericire în vene.
- A lovit-o, zic eu, un val de iubire.
- Nu vezi cum îi curg râuri de lacrimi când nu e cu el? E clar că dragostea a prins-o de mâna ei subţire şi a tras-o în cele mai nebuneşti jocuri ale ei.
- Şi cerul de vară din ochii ei…
- Minunat, nu? La fel ca toată ea;
- Păcat că uneori sufletul i se zbate în oceane de suferinţă.
- Dar rareori lasă ea asta să se vadă. Gura nu-i pare dezamăgită niciodată…
- Şi degetele ei lungi…
- Ce-i cu ele? Ce trădează?
- Oh… Ploaie de flori albe, umezite de roua curată.
- E regină a nopţii, nu?
- Şi mai mult de atât… "

Cred că e suficient, să nu te plictisesc...
Pe blogul meu, dacă intri, vei vedea şi foarte multe conversaţii. Reale sau nu...

Proza o găseşti ceva mai departe...

Have a nice day.