Forma feminina a numelui Valeriu - la originea acestor doua prenume se afla numele gentilic Valeria, care a fost baza de pornire a numelui de Valerius. Sufixul "-ius" indica aici apartenenta la o ginta anume - "ginta Valeria". Cei mai multi specialisti apropie numele de verbele latine "valeo" si "valere", care au intelesul de "a fi puternic", "a fi sanatos". In epoca imperiala romana, Valeriu avea si alte derivate, terminate cu sufixele "-inus" si "-anus", respectiv Valerinus si Valerianus. Acestea erau initial nume purtate in randul ostasilor instruiti, din randul carora provin cei mai multi martiri cu acest nume. In onomastica romaneasca istoria acestor prenume este destul de veche, si se bucura de o multime de forme populare, arhaice: Valerian, Volerom, Velerim, Valerie, Valerin, Veler sau Ler (care se regaseste in colinde specifice sarbatorii Craciunului). Ca nume de familie intalnim: Valerio, Valesu, Valecu, Vale, Valean, Valea, Valeanu, Vales, Valesoae, Valaru, Valineasa si altele. Sf. Valeriu a trait in secolul al III-lea si a fost ucenic al Sf. Apostol Petru. El a savarsit multe minuni, iar biserica il celebreaza pe data de 29 ianuarie. Sf. Mc. Valeria este pomenita pe data de 6 iunie.
Numele Valerie/a este folosit cu precadere ca nume de fata, dar poate fi purtat si de baieti. Numele denota putere, sanatate sau curaj. Numele Valerie, de origine latina, este o varianta a numelor Valeriu, Valeria.
Kornelia33 întreabă: