Ajutati-ma va rog! Am nevoie de scenarii artistice pe tema "Ziua Independentei" si "Ziua Limbii Române". Merci mult!

Va rog ajutati-ma

Pământul, Istoria şi Limba – trei piloni ai dăinuirii noastre

/Scenariu închinat Zilei Independenţei şi sărbătorii naţionale „ Limba noastră cea română" /


Prezentatorul: Dragii noştri spectatori!
Astăzi noi, vă vom vorbi în versuri şi în cântece dedicate, Independenţei Ţării noastre Moldova şi despre Limba noastră cea română;

1.Cât trăim pe-acest pământ
Mai avem un lucru sfânt:
O câmpie, un sat natal,
O clopotniţă pe deal.
2.Cât avem o ţară sfântă
Şi un nai care ne cântă,
Cât părinţii vii ne sunt,
Mai exzistă ceva sfânt.
3.Cât pădurile ne dor
Şi avem un viitor,
Cât trecutul ţinem minte
Mai există lucruri sfinte.
4.Cât avem un sat, departe,
Şi un grai ce n-are moarte,
Cât ai cui zice părinte!
Mai există lucruri sfinte.
5.La margine de lume,venit din vremi bătrâne,
Un plai cu dulce nume, înălţător rămâne.
Aici o vatră sfântă, la sânul ei ne strânge,
Şi doina când se cântă o lume toată plânge.
6.Ne -încălzeşte lutul, ne alintă două ape,
Pătrunzător trecutul într-un oftat încape;
O iarbă –nrourată ascunde vechea rană,
Ni-i soarta zbuciumată, oricând basarabeană
7. Avem un nuc şi-i verde, şi-n pragul casei creşte,
Cu nucul nu ne pierdem, de moarte ne păzeşte;
La prunci suntem cu gândul şi nu dorim războaie,
Noi semănăm pământul şi aşteptăm să ploaie
8.Basarabie,Basarabie...
Frate şi soră,mamă şi tată...
Basarabie,Basarabie...
Scumpă icoană, în inimi purtată...
Trecută prin foc şi prin sabie,
Furată, trădată mereu,
Eşti floare de dor Basarabie,
Eşti lacrima neamului meu.

2
1.Din ori ce colţ al lumii, încoace vei zbura,
Cu sufletul, cu gândul- aici e ţara ta!
Numai în ţara asta, stejarii, munţii-nalţi
Şi florile în luncă ne sânt surori şi fraţi,
Numai la tine-n ţară izvoarele-s cuminţi
Îţi zic cu drag pe nume, parcă ţi-ar fi părinţi
Un nume e de la părinţi, şi unul de la ţară
Le vom păstra curate ca odinioară.
Să creşte-ţi pe acest pământ
Neam de oameni buni sub soare...
2. Dacă n-ar fi să fie,lacrima aceasta de rai,
Pe care poţi s-o acoperi,c-un suflet de nai,
C-un strugure de poamă, c-o frunză de stejar,
C-o aripă de ciocârlie, dacă n-ar fi să fie,
Lacrima aceasta de rai,
Nu mi-ar ajunge tot restul pământului
Pentru o casă, mică, frumoasă,
Să stea, luminoasă, la marginea crăngului
În bătaia vântului...
3.Neam de viţă rară,neam daco-roman
Cu strămoşi pe nume Decebal,Traian
Am trecut prin moarte,am născut eroi.
Am robit atâta, c-am uitat de noi.
Ah, străinii toate le-au întors pe dos
Ne înstrăinară şi de-al nostru os,
Şi în adunare, şi-n lăcaş creştin
Blestemat e însuşi numele român.
Rupţi de mama care ieri ne-a alăptat
Cică de noi singuri ne-am eliberat!
Ce eliberare? - un întreg calvar
De români sunt pline gropile cu var.
Ce eliberare! Ani de ani în şir
Semănat cu oase-i drumul spre Sibir
4.Priviţi-i cum storc din străfunduri pământul,
Strămoşilor tulbură somnul
Şi limba ne-o scuipă, adică cuvântul,
Adică pe Domnul.
Treziţi-vă toţi căci sunteţi prădaţi
De nume, de suflet, de ţară
Şi daţi-i din sine afară

Prezentatorul; Cîntecul

5.Acel care-mi scuipă-n icoană
Şi-mi nesocoteşte părinţii
Şi-mi presură sare pe rană,
3
Şi-n mine şi-ar rupe dinţii,
Acela zic eu, nu-i fratele meu!
Acel de-mi urăşte Ţara
Şi limba mea sfântă şi casa,
Luând drept îndemn al frăţiei
Doar vinul, pâinea şi masa
Acela zic eu, nu-i fratele tău
6.Nu-s numai eu în numele ce-l port,
În el trăiesc părinţii, neamul, ţara
Şi nu încape întreg în paşaport
Cum numai într-o floare primăvara
Nu eşti doar tu în numele ce-l porţi,
De sănătatea lui răspunzi în faţă
Acelor vii şi-n faţa celor morţi,
În demnitatea lui mutăndu-ţi viaţa.
7.Mama coace pâine-n orice săptămână,
Sâmbătă nici nu se-aşează singură la masă:
Din feciori şi fiice câţi crescu bătrâna,
Speră măcar unul a da pe- acasă.
Bine că exiztă undeva o mamă,
Bine că exiztă undeva un sat,
Unde ştii că totul să rămâi te cheamă,
Chiar dacă de-acolo nici n-ai fost plecat.
8. Din câte ţări sunt pe pământ
S-au numai scrise pe lumina filei
Un loc să-ţi fie cel mai sfânt:
Acel, unde-ai văzut lumina zilei,
Şi unde-ai mers prin umbra de mătase,
Şi-ai ascultat izvoarele sub lut...
Vedea-vei alte plaiuri pe pământ
Şi le vei spune multor ţări pe nume.
Dar locu-acesta să-ţi rămână sfânt,
Câci-ca şi mama –unul e pe lume

Prezentatoarul; Cîntecul,,

1. Ţara-ncepe lângă mine,
Casa mea e-un strop de ţară
Curtea, stupul cu albine,
Lacu-n care- înot în vară
Ţara-ncepe chiar cu mine
Parte sunt şi eu din ea
Sângele ce-mi curge-n vine
E un râu din ţara mea.
2. Noi suntem bogăţia ţării
Ea ne priveşte-n ochi cu dor,
Şi ştie că pe braţul nostru
4
Se sprijină în viitor.
Noi îi jurăm cu drag credinţă
Şi învăţăm mereu cu spor:
Noi suntem bogăţia ţării
Şi vom fi ţară-n viitor.
3. Ţară, mîndră şi bogată
Dată de străbuni
Ţară nouă avîntată
Spre înalte culmi
Toată lumea de –ai umbla
Ţară ca-asta nu-i afla!
4. Viţă veche şi vestită
De dac şi roman,
De la Decebal sădită
Şi de la Traian
Toată lumea de-ai umbla
Ţară ca-asta n-ai afla
Prezentatoarul; Cîntecul,,

5.Sunt român vestit în lume,
Pentru-al ţării dor,
Pentru limbă, naţiune
Gata sunt să mor!
Toată lumea de-ai umbla
Ţară ca-asta na-i afla,
6.Fraţilor, rămâneţi fraţi
Într-o ţară, într-un nume
Că suntem puţini pe lume...
Asta v-o doresc anume –
Fraţilor rămâneţi fraţi
7.Fraţilor nu vă-nvjosiţi,
Că se bucură străinii,
Îşi arată colţii câînii,
Si visează-n tron asinii –
Fraţilor nu vă-njosiţi.
8.Fraţilor nu vă trădaţi,
Că trădarea naşte ură
Pune lacăte la gură
Şi ne strămbă la făptură-
Fraţilor nu vă trădaţi
Prezentatorul Dragi spectatori! Pentru Dumneavoastre va răsuna cântecul,,

1. Din verzi silabe ce se-avântă,
Ca nişte îngeri printre aştri,
Se plăsmueşte- o Odă Sfântă
La sărbătoarea Limbii noastre
Atât mi-e de-ajuns pentru trai
5
O casă, o ţară, un grai,
Dar nu orice ţară frumoasă
Ci ţara în care-s acasă
O casă în care să-mi vină
Din liniştea ţării lumină
Un grai din născare ales
În ţară şi-n casă-nţeles
O ţară, o casă un grai / toţi într-un glas /
Atât mi-e de-ajuns pentru trai...
2. Stimaţi şi fideli ascultători!
În lume orice limbă cântă
Bogată şi frumoasă,
Ci doar în limba noastră sfântă
Suntem la noi acasă
3.Slavă şi mărire ţie,
Mândru grai al ţării mele!
Sfânt izvor de apă vie,
Zvon şi murmur de cişmele
4. Copile-ţi las drept moştenire
Această limbă fără moarte
Si plină de dumnezeire-
Să-i duci lumina mai departe
5.Chiar să ai avuţie
După bunul tău plac
Fără limba străbună
Vei fi cel mai sărac
6. Sărut vatra şi-al ei nume
Care veşnic ne-adună,
Vatra ce-a născut pe lume
Limba noastră cea română
Limba ce-mi sfinţeşte neamul
Are glas de porumbel...
O iubesc la fel ca mama,
O păzesc ca bunii mei
7.De la leagăn pân-la moarte
Să-nvăţăm mereu ne-ndeamnă
Zbuciumata vieţii carte
Limba noastră ca o mamă
Precum veşnic primăvara
Florile albini tot cheamă
Ea ni-i Pâinea, ea ni-i Ţara-
Limba noastră ca o mamă!
8.Cine-şi uită limba lui –
Arză -l para focului,
Praf şi pulbere să-ajungă
Dor de mamă să-l străpungă
Nicăeri în nici un loc,
6
Să n-aibă de-al său noroc;
Să n-aibă lege şi crez,
Nici cununi şi nici botez
Prezentatorul; Cântecul,,

1. În aceiaşi limbă
Toată lumea plânge,
În aceiaşi limbă
Râde un popor
Ci doar în limba ta
Durerea poţi s-o mîngîi,
Iar bucuria, s-o preschimbi în dor.
2. Cînt a patriei fiinţă
Şi-a ei rodnică ţărâna
Ce-a născut în suferinţă
Limba noastră cea română
Pe pământ străvechi şi magic
Numai dînsa ni-i stăpână:
Limba neamului meu dacic
Limba noastră cea română
3.Astăzi nimeni nu mai plânge
Că ni-i limba prea săracă, -
Chiar la neamuri de alt sînge
A ajuns de-acum să placă
De-ar fi cumva să fim vreodată
Loviţi de sus de-o soartă strâmbă
Mai bine MUŢI o viaţă întreagă /toţi într-un glas /
Decît lipsiţi de-a noastră limbă

4.Cît timp în lumea zgomotoasă
Va fi suflare omenească,
De-a pururi sfăntă şi frumoasă
Să dăinuiască limba noastră!
Sortită-n veci de a nu apune,
Cu-a sa rostire mult măiastră,
Mereu sub soare să răsune
Ca o cântare, limba noastră
5. Privind-o Moldova
Dumnezeu prima oară
A plîns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre...
Prezentatorul; Limba noastră cea română,lumea o va recunoaşte de frumoasă şi dulce. A o dezbrăca de averile pe care şi le-a adunat,în mai bine de-o mie de ani,înseamnă a o preface într-o cerşetoare,căci Limba Română se simte Regină doar atunci, când este vorbită corect, frumos şi literar.

7
Iar acum dragii noştri zaimeni,veţi asculta căntecul,,Eu nu mă las de limba noastă,intepretat de, cuvintele scrise de către scriitorul-pământeanul nostru Petru Cărare şi dus în lumea mare de către formaţia,, Ozone"
6. Ocrotiţi acest tezaur,
Limba care-i numai dor,
Ea-i cununa cea de aur
Unui neam nemuritor...
7. Strânge-ţi piatra lucitoare
Ce din soare se aprinde
Şi-ţi avea în revărsare
Un potop nou de cuvinte.
8.Nu veţi plânge atunci amarnic,
Că vii limba prea săracă
Şi-ţi vedea cât e de darnic
Graiul ţării noastre dragă.
1. Uniţi-vă oameni,
Să fim o vrere,
O bucurie, şi o durere
Să fim o pace,
Să fim un dor,
Să fim un ţipăt sfîşietor
2.Să fim o casă
De neamuri sfinte,
Să fim un cîntec
Fără cuvinte
Să fim o veghe,
Să fim o soartă
Să nu ne temem
De nici o hoardă
3. Uniţi-vă oameni,
Într-o frăţie,
Într-o iubire
De neam şi de glie,
Într-o speranţă,
Într-o răbdare,
Într-o credinţă
În ce-a mai mare
4.Din mit venim...
Spre mit ne este calea,
Destinul ne-ocroteşte neamul, sfântul,
De la strămoşi avem întru vecie
Istoria şi graiul, şi pământul!
5. Din mit venim
Istoria ni-i veche,
Ne flutură pe frunte un destin
Şi-o glorie de neam fără pereche,
Urcată-n slăvi de Domnul muşatin.
8
6.Slăvită pomenirea-i fie-i
Lui Ştefan cel Mare şi Sfânt!
Spadă a creştinităţii, scutul acestui pământ
7. Cinci veacuri de pământ nu dorm la Putna,
Cinci veacuri de nesomn aşteaptă Ţara,
Moşia nu-i întreagă fără-aceste
Cinci veacuri de vecie prin care trece Ţara
8.Aici acasă la hotar
De ţară dulce ca o odă
Cunoaşte fiece stejar
Cărările lui Ştefan Vodă.
Ieşea bătrânul Domn din hram
Cu sfânta cruce ridicată
Şi ne-ndemna să fim un neam,
Să nu ne vindem Ţara niciodată
Abia atunci când ne vom uni /toţi într-un glas/
Abia atunci o ţară vom fi!
Prezentatorul: Căntecul,,
1. În vârf de cer făr de prihană,
Ca neamul să te ţină minte,
Te-am pus spre a ne fi icoană,
De-a pururi, sfânt şi scump părinte.
2.Cobori un pic din slăvi albastre
Şi iar sfinţeşte-ne pământul-
În faţa ta şi-a limbii noastre.
Te rog ascultă-mi jurământul.
3.De-ar fi cumva-n moment de ceaţă
Să fiu lovit de-o soartă strâmbă,
Mai bine mut rămân o viaţă,
Decăt lipsit de-a noastră limbă
4.De-o altă limbă şi ursită
Să nu-mi şopteşti pe sub fereastră,-
Părerea mea e neclintită:
Eu nu mă las de limba noastră!
5.Deci crezul meu sub zare-albastră
Ca un îndemn să ne rămână:
Eu nu mă las de limba noastră
De limba noastră cea română!
6. Mult e dulce și frumoasă
Limba ce-o vorbim,
Altă limbă-armonioasă
Ca ea nu găsim.
Saltă inima-n plăcere
Când o ascultăm,
Și pe buze-aduce miere
Când o cuvântăm.

- 9 -
7.Românașul o iubește
Ca sufletul său,
Vorbiți, scrieți românește,
Pentru Dumnezeu.
Frați ce-n dulcea Românie
Nașteți și muriți
Și-n lumina ei cea vie
Dulce vietuiți!

8.De ce limba românească
Să n-o cultivăm?
Au voiți ca să roșească
Țărna ce călcăm?
Limba, țara, vorbe sfinte
La strămoși erau;
Vorbiți, scrieți românește,
Şi veţi trăi dumnezeeşte!

Toţi: Păzi-ţi al limbii sfânt poem,
Ale ei mărgăritare,
Căci mai de preţ averi n-avem
Şi nici o altă alinare!

Sfârşit 27 iulie 2012

A alcătuit scenariul Nina Munteanu, directorul bibliotecii publice din c.Zaim