ajutati-ma va rog cu un mic eseu la tema "artistul, chiar in singuratate fiind, are nevoie de prieteni, de o intelegere sufleteasca ".
ceva idee cit de putin.
MERSI MULT

Oh Andrei mersi si mie mea ajutat mult))

Artistul literar, aflându-se în picul creaţiei, deschiderii a unei culori noi, simte mereu un
zbucium interior care îl urmăreşte ca un blestem, ca o taină ce cere a fi descoperită,
ca o simţire lăuntrică de o importanţă vitală ca aerul, apa şi lumina; fără de care eşti
doar o simplă umbră a cărei reflecţii reprezintă un suflet pustiit ce rătăceşte singur în
căutare de linişte. El nu poate să accepte o astfel de soartă, căci dacă am defini
soarta, am spune că ea este o condiţie de viaţă descrisă de un drum al vieţii într-un
ecosistem format din două lumi(interioară şi cea exterioară), ele fiind două forme
diferite, însă mereu într-o interdependenţă continuă. Scriitorul în singurătate se simte
izolat doar în lumea sa interioară: el nu are cu cine vorbi, nu are pe nimeni aproape
ce l-ar putea asculta şi astfel a-i susţine puţină linişte măcar până seara viitoare, căci
este imposibil de a ignora total acest zbucium, după cum am mai spus, el este un
adevărat blestem, „se frământă ca urmărit de blestem" până când nu va dezvălui
gândurile sale lumii întregi, o condiţie a omului de creaţie fără de care nu-şi vede
rostul; dar de ce să spunem că artistul are nevoie de singurătate şi linişte
amorţitoare pentru a crea esteticul? Sigur, arta cere linişte şi implicaţie maximă cu
tot trupul şi sufletul creatorului, dar care este sursa de inspiraţie a artistului? Natura,
lumea, lumina, sunetul, într-un cuvânt „frumosul" - sunt principalii generatori de artă,
care pot fi expuse datorită senzaţiei, capacitatea corpului uman de a percepe
obiectele cel înconjoară, aceştia sunt factorii care impun omul de creaţie să
lămurească lumii ce simte, ce vede, cum înţelege lăsând o mare comoară pentru cei
ce doresc să o dezvăluie.
Dacă vorbim că principala sursă de inspiraţie este lumea înconjurătoare, tot spaţiul în
care se află artistul, atunci în această lume exterioară creatorul nu este singur, el
este înconjurat de propria complexitate creatoare şi ea se manifestă din plin; el
soarbe mesajul transmis de lumea exterioara şi o importă în cea interioară pentru ai
perfecţiona conţinutul, fiindcă tot ce vedem şi sesizăm o facem cu ajutorul unui
aparat de funcţie non-stop pe nume raţiune a sufletului; o unicitate de care dispune
fiecare din noi, însă nu fiecare are acces la ea; e foarte important de a te înţelege pe
tine însuţi ca apoi să-ţi zici: „totuşi e minunat să fii geniu de creaţie", toţi suntem
genii, însă nu va vedea nimeni în noi un geniu, fiindcă noi înşine nu avem ochi pentru
a ne desoperi; perioada în care trăim astăzi este cea a tentaţiilor ce are foarte puţin
comun cu raţiunea sufletului. Tentaţia este o formă aparentă, nonvalorică cu o
existenţă mizeră, de moment.
Artistul pentru a crea are nevoie de un ansamblu bogat de idei pe care le poate
sesiza, după cum am mai spus, în obiectele ce îl înconjoară, sau din practica sa de
viaţă, din relaţiile sale sociale; ideea nu rezultă din singurătate, ideea apare în urma
unui raport între două sau mai multe lucruri, necesită legături directe între fapte; de
asemenea se pot naşte idei din alte idei, asemenea a două teoreme demonstrate în
urma cărora se deduce o a treia teoremă. Astfel, artistul de creaţie descoperă ideile
sale în fenomene care de la prima vedere nu au nici o importanţă, însă luate în raport
cu alte obiecte sau puţin schimbate - află ne-descoperitul. De exemplu: să luăm două
fenomene ca răsăritul şi apusul soarelui. De la prima vedere pare ceva obişnuit, ceea
ce poţi admira de zi cu zi, însă dacă cineva le va schimba cu locul, adică, te vei culca
la ora obişnuita, dar nu te vei trezi dimineaţa ci seara când soarele apune şi vei fi
întru-totul încrezut că e dimineaţă – vei simţi îndată că ceva s-a schimbat, că e o
dimineaţă neobişnuită, soarele îţi va fura atenţia, un soare pe care nu l-ai descoperit
niciodată, un răsărit de apus neobişnuit.
Astfel se nasc ideile, apoi şi creaţia.