Salut, doresc sa scriu o carte.Am scris deja cam 17 pagini si am nevoie de parerile altora pentru a-mi da seama daca are rost sa continui, Astept pareri sincere.

Intuneric, intunericul era tot ce vedeam.Parca eram prins in cel mai intunecat cosmar.Nu imi simteam mainile sau picioarele, tot ce simteam era o durere in piept care se amplifica din minut in minut si devenea insuportabila. Durerea se extindea din ce in ce mai repede in tot corpul, o simteam strabatandu-mi venele. Vroiam sa mor, sa scap de chin, de tortura care imi era data sa o indur. Nu imi simteam pulsul sau inima batand, nu imi simteam nici propira respiratie si nici sangele curgandu-mi prin vene.Eram cu siguranta mort, dar daca era asa cum presupuneam…de ce simteam durerea, de ce simteam acel curent care imi strabatea venele prin tot corpul facandu-ma sa urlu atat de tare incat sa-mi explodeze plamanii.Chinul prin care treceam era peste puterile mele si nu stiam cat mai pot sa rezist. Zile in sir acea durere a persistat in corpul meu, pana intr-o zi cand a disparut.Am deschid ochi, afara era tot intuneric am simtit nevoia sa iau o gura de aer proaspat.Am inspirit pe gura, nu simteam aerul intrandu-mi in plamani.Tot ce am simtit a fost un miros ciudat de rugina si pamant umed.Am incercat sa ma ridic, desi nu vedeam nici la 1 m distanta.Am lovit ceva rigid cu capul si am auzit ceva rupandu-se, in urmatoarea clipa un val de pamant a navalit ca o avalansa peste mine, am incercat iar sa ma ridic cu atentie, am pus mainile in fata si am observat ca eram intr-o camera, m-am rasucit in stanga si in dreapta, camera era destul de mica, mai degraba era o cutie.Am bagat maina prin spartura de unde navalise avalansa, tot ce simteam era pamant, pamant si iar pamant, am inceput sa lovesc cu pumni incercand sa-mi fac loc incat sa pot sa ma strecor afara.Am inceput sa sap cu mainile in pamant, era extenuant.Desi inotam prin pamant nu simteam lipsa de aer, era ca si cum nu aveam neoie de asa ceva, nu stiam ce se intamla cu mine.In timp ce sapam am dat cu mana in ceva…se simtea ciudat, ca si cum cineva imi mangaia palma, ochi imi erau plini de pamant nu puteam sa vad unde ajunsesem, dar oriunde as fi fost aces loc tot pamantul de care eram acoperit disparuse.Simteam iar mangaiatul acela, era ceva nemaiintalnit, mi-am curatat ochi de pamant apoi mi-am dat seama ca era ploaia care se izbea de fata mea precum valurile se izbesc de malul mari, am ramas nemiscat aproape 5 minute uluit de sentimentul pe care il traiam, aveam pentru prima oara dupa atatea zile de chin pofta de viata ma simteam nou intr-o lume noua care astepta sa fie descoperita. M-am uitat imprejur desi nu vedeam excelent am observat ca eram inconjurat de pietre funerare si diferite statui cu chipuri sterse si distruse de timp si de vreme, eram intr-un cimitir, dar cum e posibil,"am murit?"mi-am spus eu ingrijorat, atunci de ce am acest cosmar.Morti nu viseaza, m-am intors iar in spatele meu era o statue intruchipand un demon, avea coarne, copite, coada, iar in maini tine un baiat, m-am apropiat ca sa detaliez aceasta statuie mai indeapropae iar atunci un fulger s-a format pe cer, in clipa acea statia parca se miscase intinzand mana spre mine, m-am dat inapoi cazand pe o piatra funerara pe care o daramasem, uitandu-ma la acel demon mi-am dat seam ca doar imi imaginasem, cum era posibil ca o statuie sa ia viata.Am ramas cu fata in jos uitandu-ma cum ploaia astupa groapa pe care o facusem, nu visam chiar am iesit din mormant, camera mica in care am stat era de fapt...am luat o pauza sa-mi limpezesc creierul, era defat un sicriu.Pe crucea de la capataiul meu nu scria nimic, era o cruce simpla din lemn facuta din 2 scanduri care erau tinute una de cealalta de un cui ruginit.In timp ce incercam sa imi adun gandurile, un miros, asa de dulce asa de rafinat pe care nici o fiinta umana nu ar putea sa-l simta m-a lovit cu o forta de nedescris, desi nu stiam de unde vine.Corpul imi tremura, mirosul era tot mai aproape si tot mai irezistibil, gatul incepuse sa imi ia foc, ochi imi erau imbibati in lacrimile care reuseau cu greu sa imi scape.Am vazut in indepartare o silueta, era o femeie bruneta, plangea pentru moartea unei persoane dragi, statea intinsa langa un mormant mangaindu-l, plansul ei era ca o muzica in urechile mele, mirosul acela dulce venea dinspre ea.Simteam ca ma inebuneste, am inaintat spre ea, mersul meu era ca un dans, cand m-a vazut a inceput sa tipe si a ramas incremenita, nici nu a apucat sa faca un pas, am apucat-o de gat, in timp ce se uita speriata la mine si-a facut cruce si a inceput sa rosteasca ceva intr-o limba necunoscuta de mine. II simteam inima batand la fel de repede cum o pasara colibri isi misca aripile, sangele care ii circula prin vene cu o viteza anormala. M-am aplecat spre ea mirosindui parfumul inca o data si intr-o fractiune se secunda i-am muscat gatul.Am inceput sa ma infrupt din sangele ei cald, arsura disparea cu cat beam mai mult din sangele ei delicios.Ma simteam puternic, in acele momente nu ma mai interesa ca am ucis o persoana, tot ce vroiam era sa imi potolesc setae, sugeam sangele ei cu asa o pofta ca nici nu mi-am dat seama cand s-a terminat, femeia era alba, ma uitam la ea si nu-mi venea sa cred cea ce tocmai am facut. Femeia era in bratele mele cu gatul aproape rupt ploaia izbindu-se de corpul ei fara suflare spalandul de sange, apoi am auzit mai multe voci vorbind toate odata, erau furioase si se indreptau spre noi strigand toti "nesuferitul, nesuferitul, prideti-l.Eram speriat, am aruncat cadavrul femeii si am inceput sa fug. Eram dezorientat vroiam sa merg acasa desi nu stiam unde mai exact acest loc, sau daca exista

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook