Niculaita Gropescu, feciorul lui neica Andrei Gropescu, din catunul Manga, comuna agureni, e un baiat cu judecata, blajin la vorba, masurat la miscari, si nu stiu cum sa zic: dar sfios ori prin urmare sfios.In toate clasele primare, urmate la scoala din Magureni, a luat tot premiul intai, spre bucuria si magulirea parintilor.
Ca, de! nu e lucru putin, in ziua de Sampietru, in scoala impodobita cu flori, s-auzi ca striga de colo: Premiul intai cu cununa Gropescu Niculae, sa vezi pe domnul invatator ca-i pune peste perisorul lui negru cununa de merisor, pe domnul primar ca-i da un teanc de carti mangaindu-l; si apoi sa pleci pe linia satului, tu, mama de o parte, tatal de alta, si intre voi feciorul vostru, in vazul consatenilor, care zic cu dragoste: Sa va traiasca! si la mai mare!
La sfarsitul scolii, domnul invatator Irimescu a zis ca e pacat ca asa baiat cu tragere de inima la invatatura sa nu mearga mai departe; iar neica Andrei Gropescu, de la Sampietru pana la septembrie, s-a gandit si s-a razgandit in toate felurile a luat sfat si de la unul, si de la altul.
Invatatorul i-a spus precum vazurati; si tot asa isi zicea si el in ceasurile de truda si de obida, cand vedea ca munca lui si a Stanei, nevesti-si, n-avea nici un spor pentru casa lui impovarata de patru copii: Niculaita de unsprezece ani, doua fete gemene de trei si alt baiat n bratele Stanei. Arendasul, conu Epaminonda, i-a spus ca invatatura multa mai rau utraveste sufletul omului, ca tere cheltuiala mare si dezgusta pe om de munca pamantului, i-a dat si pilda pe Ghitica al popii, care a urmat la liceu sase clase si a iesit un apelpisit si un derbedeu, de a speriat comuna: si tot asa isi zicea si neica Andrei, cand se gandea la lipsa lui de mijloace si la ajutorul ce puteau sa-i dea de aci incolo bratele lui Niculaita.
Ca si daca nu era prea voinic, dar era tare dibaci la mana si mostenise de la bunicu-su, mos Sandu Gropescu, aplecare la dulgherie. Dupa moartea batranului, sculele fusesera urcate in podul casei, dar iscoada de Niculaita, care la moartea batranului era un nodulet abia de patru ani, dase intr-o zi peste ele; si cu toate dojenile mama- si: Da-te jos d-acolo, proclete, ca da tat-tu peste tine si-ti moaie oasele, copilul care acum isi aducea aminte ca prin vis de unchiasul care lucrase stalpii portii cand si cand da fuga in pod la sculele bunicului. Si incet-incet, din gluma, din joaca, azi a facut un scaunel, maine o morisca de speriat ciorile, care prapadeau ciresul din coasta
pana cand intr-o zi, cand s-a intamplat de-a pierdut tat-su codarla de la caruta: Taica, iti fac eu una la fel. Si s-a pus Niculaita pe lucru si, din lemne vechi de prin curte, a facut intai cotocii, pe urma spetezele, si, dupa ce le-a incheiat frumos, a iesit o codarla, de s-au crucit si tat-su, si mama-sa, si vecinii... Da, lipsa de mijloace, indemanarea baiatului la dulgherie si teama parintelui de pierderea acestui ajutor de mare pret au dat greutate sfaturilor lui conu Epaminonda; si a ramas Niculaita acasa, la munca pamantului.
De parut rau, lui nu i-a parut, ca-i placea si munca la camp si mai ales dulgheria... La camp, cand pazea boii cu alti baieti de seama lui, se juca si el cu ei; dar mai drag ii era sa se razleteasca deoparte, si sa se uite cu bagare de seama la ierburi si la lighioni. El era cel care-i invata sa scoata din gauri paianjeni si greieri cu un glontisor de ceara legat cu ata. Baietii ceilalti stateau ce stateau langa dansul, apoi porneau la alte jocuri; iar el ramanea singur sa supravegheze cum se luptau furnicile sa duca poveri de patru-cinci ori mai mari decat ele ori se tara binisor pe branci, sa vaza ce face lacusta de taraie asa de tare
.
La ce e rezumatul acesta? Ce povete este?
Bună! Unele le găsești povestite pe scurt pe http://lecturirecenzate.ro/, ai acolo instrucțiuni de căutare.
Print si cersetor:
-de Mark Twain-
Povestea incepe undeva in Londra, in zona numita Curtea Gunoaielor.Acolo locuia unul dintre personajele noastre Tom Canty, care, la un momentdta ajunge regele "Engliterei". Dupa cum spune scriitorul Mark Twain, printulEdward era astepat sa vina pe lume, era dorit, pe de alta parte Tom Canty nu.El a ajuns sa cerseasca si sa fie batut de tatal sau. Avea doua surori, Nan siBet. De asemeni printul Edward avea o sara, Lady Jane.Tom Canty intr-o zi pleca la cersit, dar ajunge intamplator la palat.Acolo el a fost jignit si batut de un gardian, dar printul, un om bun sicumsecade, i vede si pleca spre a-l salva de sub bici. Cei doi isi povestesc unulaltiua viata si fac schimb de haine, iar printul pleca spre a-l pedepsi pegardian. Acesta nu il recunoaste pe rege si este izgonit din curtea palatului.Sarmanul print cutreiera Londra in lung si in lat, dand de belele sidepasindu-le. Pe de alta parte Tom avea parte de o viata regeasca la palat.Lumea il credea smintit la palat deoarece nu stiua limba "eleneasca" si nicilatina, limbi pe care printul adevarat le vorbea fluent. De asemeni Tom nustia tot ce se intampla la palat, iar lumea era ingrijorata. Tatal printuluiadevarat ere ingrijorat si supara incat la un moment dat moare.Pana la urma Tom intalneste un baiat care primea pedepsele in locul lui, adica atunci cand gresea ceva, baiatul ispasea pedepsele printului. Baiatul iipovesti tot ce este pe la palat. De asemeni contele Hertford, unchiulprintului il ajuta sa "isi recapete memoria". Toate acestea se intampla in tinm ce Edward, suferea de foame siprimea tot felul de pedepse din cauza ca era indraznet deoarece tot spuneaca el este printul adevarat.Intr-un final totul revine la normal, Tom demascandu-se, spunand ca nuel este printul, iar Edwerd devine regele Angliei traind o perioada desul descurta de timp. Tom ramane la palat impreuna cu regele. Despre tatal lui Tomnu se mai sti nimic, iarma sa a murit.Personal aceasta care invata un om despre ce este viata, in adevaratulsens al cuvantului. Asta e viata, orice actiune are o reactiune, adica oricegreseala se plateste. Aceasta carte este foarte buna pentru copii.
Ti-am facut rezumat despre:
1)Miculita Minciuna-Alexandru B V,
2)Legende istorice
3)Morcoveata
4)Print si cersetor
asta e ordinea lor!
Ce inseamna regele "Engliterei"?
După trei zile de lupte între români şi tătari, Preda Buzescu a văzut cu mâhnire că au pierit mulţi dintre vitejii luptători români. Atunci şi-a îndemnat calul în faţa oştirii şi l-a chemat la luptă pe însuşi nepotul hanului tătar, pentru a hotărî soarta bătăliei.
Cei doi au descălecat şi s-au luat la luptă. Razele soarelui străluceau pe zalele lor şi le înfierbântau frunţile, răcorite doar de vânt.
S-au lupta cu spadele până li s-au frânt, apoi s-au luat la trântă, până când tătarul l-a lovit pe Preda cu o secure mică şi i-a stricat pavăza. Preda Buzescu l-a izbit o dată pe tătar cu măciuca şi l-a ucis.
Îmbărbătaţi de această victorie, oştenii români au învins hoarda tătarilo.
Publicat în anul 1894, romanul Morcoveaţă se constituie dintr-o suită de întâmplări axate pe o temă predilectă a literaturii franceze şi engleze a timpului: drama copilăriei nefericite.
Morcoveaţă este un copil obişnuit, plin de candoarea specifică vârstei sale. Persecutat pentru părul său roşu de întreaga familie (compusă din domnul şi doamna Lepic şi fraţii săi mai mari: Felix şi Ernestine), în special de mama sa, Morcoveaţă apare creionat în "culori" diverse: când mincinos sau hoţ, când generos şi delicat.
Sensibil şi inteligent, Morcoveaţă a ştiut din-totdeauna că mama sa îi preferă pe primii doi născuţi. Aceasta 1-a determinat să-şi îndrepte afecţiunea, spre tatăl său, singurul căruia i se confesa. Venirea lui pe lume a coincis cu apariţia certurilor într-o căsnicie pe cale să se destrame.
Puternic interiorizat, Morcoveaţă reuşeşte până la urmă să aibă Ultimul cuvânt (titlul unuia dintre capitolele finale), mărturisindu-i deschis tatălui său că doreşte să meargă la un internat sau să se facă ucenic pentru a învăţa o meserie, adică să plece oriunde, numai să fie departe de mama sa.
Remarcabile prin realismul şi autenticitatea cu care redau copilăria sunt capitolele: Găinile (imaginea celui dintâi conflict dintre mamă şi fiu), Oala de noapte (povestea unei minciuni), Focul (episod din viaţa de şcolar), La vânătoare (împlinirea unui vis) ori Revolta ("maturizarea" eroului).
Prin Morcoveaţă, Ju-les Renard îşi dovedeşte pe deplin talentul de fin şi profund cunoscător al psihologiei copilului, autorul militând totodată pentru apărarea drepturilor sacre ale copilărie.
LisaJulie întreabă: