Se poate sa te rupi de emotiile omenesti(ura, iubire, suparare, toate emotiile omenesti)?

,, Trăind în cercul vostru strâmt
Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece."

Cred ca putini ar prefera o soarta de imposibilitate de a simti trairile omenesti. Iar sa fie o eternitate traita astfel e clar pentru mine ca ar fi cea mai grea pedeapsa. Prefer o viata scurta, dar o viata umana, plina de sentimente.

Dupa cum spuneam eu intr-o poezie oricand as fi :

,, incantat de un balaur

ce-mi cedeaza mie focul

si-si inchide astazi hornul

lacrimand o apa vie


ce renaste vechi finite

ce-au dormit pana acum

ale mele sentimente

ce pe frunte ma saruta "

Va doresc tuturor acest sarut pentru ca o viata fara sentimente, eu o vad mai rea decat moartea.

Sa fi imun la toate astea? Da. Dar foarte greu.In general oamenii care au trecut printr-o experienta foarte dureroasa se intampla sa fie imuni apoi la multe sentimente.Eu am incercat, si inca voi mai incerca macar sa nu imi mai arat sentimentele, dar pana acum nu am reusit.

Nu ai fi om, daca nu ai avea aceste sentimente, insa unii reusesc sa le ascunda destul de bine.

Nu, nu cred. dar asta nu e chiar atat de rau, gandeste-te ca toate aceste sentimente pot fi constructive.depinde doar din ce unghi privesti lucrurile.

Se poate, din nefericire se poate. Cand simti ca toata greutatea lumii este pe spinarea ta, cand simti ca nu mai ai aer, cand lacrimile iti curg siroaie pe obraji, atunci cand esti gata sa te predai caci simti ca esti stors de toate puterile tale, chiar in acel moment de ratacire vei deveni un neom, caci vei fii incapabil sa mai "traiesti"! Chiar credeti ca este asa de bine sa ne punem o masca; o masca de intangibili sau de invincibili? Si ce se intampla cand "masca" devine una cu tine? Nu credeti ca este mai frumos sa vezi adevaratele sentimente ale unei fiinte, sa inceri sa-i alini suferinta, nu este cu mult mai frumos, decat o imensa bucata de piatra, care respira, care teoretic este in viata, dar de fapt nu este capabil sa simta ceva, orice, totul sau nimicul dar macar sa simta ceva. De ce incercam sa ne ascundem sentimentele? Nu ele fac din noi oameni? Nu ele sunt in final sursa "fericirii" noastre? Aceste sentimente, aceste ganduri suparatoare, chinuitoare, batjocoritoare chiar incomprehensibile sunt samanta vietii noastre. Fara ele am fi doar niste prosti ratacitori intr-o lume fara rost.
Din pacate mi-a luat prea mult ca sa imi dau seama de frumusetea acestor sentimente, dar azi am invatat sa le savurez pe fiecare, deoarece fiecare in parte are rolul sau in vietile noastre.

Doar cu "iubia" ma mai lupt. In rest, totul e in grafic.

Nu se poate altfel nu ne-am mai deosebi de animale. cand esti mic la civica inveti ca oamenii se deosebesc de animale prin sentimente(ura, iubire, suparare, toate emotiile omenesti).

Numai un om egal totului poate sau unuia caruia totul ii este egal daca intelegi, pentru ca este foarte mult de explicat si mai ales de inteles din partea ta la cum se ajunge acolo

Sigur ca nu
daca o faci te dereglezi psihic

Daca esti normal din punct vedere psihologic Nu! Spun asta pentru ca spre exemplu crimanalii patologici sunt incapabili de orice emotie omeneasca, nefacand distinctia intre emotiile pozitive si negative. Mai exista si alte cazuri patologice (ex: apatie) in care persoanele nu simt nici un fel de emotie; dar acestea sunt in majoritatea situatiilor, rezultatul unui dereglaj chimic al neurotransmitatorilor sau al unei structuri morfo-functionale a creierului defectuoasa.

M-am saturat de aceste emotii.Mai ales de starea de singuratate.

Da...cand iti rupi gatu suficient de mult.

Da' de ce-i musai sa te rupi de emotiile omenesti? De toate? Si de iubire? La ce-ti foloseste sa te rupi de iubire? Oameni de stiinta se lupta sa bage emotii in roboti, pe tine te bate gandul sa te rupi de ele? Da, se poate. Dar atunci nu mai esti tu.Esti un zombie.
Oameni buni, unde e arta aici?! Dar cultura?

Da. dar asta ar insemna sa fii constient ca in curand probabil o sa mori.