Cand eram mici, ni se atragea mereu atentia sa nu indoim paginile cartilor, sa nu le mazgalim, sa nu scriem nimic pe ele. Exista insa o adevarata arta din transformarea si sculptarea cartilor, practicata de artisti care nu au tinut cont de avertismentul „nu indoi paginile”. Nu doar ca le-au indoit, ci le-au dat forme atat de originale, incat au inzestrat cartile respective cu noi valente artistice. Este vorba, bineinteles, de carti vechi, din anticariate, carora nu le mai acorda nimeni nicio atentie si ar fi ajuns, altfel, la reciclare.
Nu doar sa fii inconjurat de carti, ci sa traiesti efectiv intr-o casa formata din carti – iata visul, materializat de Miler Lagos, artist columbian, intr-un proiect intitulat sugestiv „Home”: un igloo alcatuit din zeci de carti.
Si cartile vechi de telefon pot fi transformate in obiecte artistice: Alex Queral, artist de origine cubaneza, a avut ideea sa „ciopleasca”, in paginile acestor carti, figuri ale unor personalitati, politice sau artistice.
Si Guy Laramee ciopleste in carti (mai exact, in dictionare sau enciclopedii), dar nu chipuri de oameni celebri, ci peisaje de tipul platourilor si structurilor antice, sugerand perfect degradarea pe care nu o poate evita nicio perioada istorica.
Despre el am vorbit pe larg aici.
Sa stai pe canapea cu o carte in brate – sfarsitul de zi ideal pentru un bookaholic. Dar ca sa fie cadrul si mai bine adaptat lecturii, ce-ai zice de o canapea alcatuita chiar din carti? Alvaro Tamarit s-a gandit ca, astfel, pofta lecturii vine si mai repede. Vezi si alte fotolii cu rafturi de carti incluse.
Isaac Salazar incearca sa readuca viata in carti vechi, care poate ar ajunge altfel la reciclare, transformandu-le in origami, ce iau forma unor cuvinte, de genul „Love” sau „Create”. Mai multe despre Isaac si Veronica aici.
Brian Dettmer da o noua valenta enciclopediilor si cartilor vechi: le uneste de cele mai multe ori ca intr-un evantai, in asa fel incat sa „ciopleasca” in anumite locuri pentru a scoate la iveala diferite imagini semnificative. Pe larg, despre ce face el.
Su Blackwell, artista britanica, foloseste carti la mana a doua pentru a crea diverse scene, uneori celebre, cum este „Through the looking glass” din Alice in Wonderland, toate „sculptate” foarte natural din paginile cartii. Mai multe aici.
Carti-tablou creeaza Karen Hatzigeorgiou, experta in „book altering” (exista chiar o institutie care organizeaza expozitii si workshopuri si ii incurajeaza pe artisti in demersul lor de a crea obiecte artistice pornind de la carti – International Society of Altered Book Artists). in „tablourile” ei, Karen lasa impresia ca, „decojind” straturile cartii, poti sa ajungi la miezul cartii, dar si ca s-a deschis o fereastra catre un peisaj exterior.
Jim Rosenau, din Berkeley, creeaza mobila din carti, mai exact rafturi pentru carti, minibiblioteci, dar si scaune sau mese. Alege carti din anticariate, romane ieftine pe care nu le cumpara nimeni si pastreaza doar copertele, inlocuind paginile cu cherestea. Anterior, Jim a avut dintre cele mai diverse slujbe: a lucrat ca tamplar, a fost redactor si dezvoltator de software. Mai multe.
Si Vanessa Mancini a creat un obiect casnic din carti, dar putin mai neobisnuit decat rafturile lui Jim – o cada de baie. Deocamdata, proiectul nu prevede si folosirea concreta a cazii. Multe cazi livresti am strans aici.
Alicia Martin, artista din Madrid, a dezvoltat un proiect in care a inclus 5,000 de carti, pe care le-a aranjat in forma de tornada, revarsandu-se la propriu pe fereastra unei cladiri. Structura e sustinuta pe interior de o constructie complexa de metal. A creat trei astfel de cascade, toate in Madrid, dar si structuri sub forma de „gogoasa”.
Liu Wei exprima o realitate apasatoare cu care se confrunta in orasul sau natal, Beijing – construirea excesiva de cladiri –, prin sculpturi formate din carti reciclate. Cladirile reproduse au ca model constructii celebre, precum Empire State Building, dar toate denota fragilitate si lasa impresia de sfarsit de lume – artistul a lasat pe aceste cladiri praful rezultat in urma sculptarii.
Silvia Dumitrache,
Ordonare:
După relevanţă
|
ardnaxur1961
a răspuns:
Pur si simplu, ma doare sufletul cand vad o carte (indiferent cat de veche si menita topirii) chinuita in halul asta. M-am nascut intr-o casa plina de carti. Traiesc intr-o casa plina de carti. Citesc de pe la varsta de 5 ani si inca nu m-am plictisit (sa tot fie vreo 45 de ani de atunci).
Mirosul cartilor proaspat iesite de sub tipar bate, pentru mine, si cel mai fin parfum.
In librarie, ma simt ca un copil scapat in magazinul cu dulciuri.
In biblioteca as putea petrece zile in sir fara sa am nevoie de nimic altceva.
Cand vad un colt indoit, o mazgalitura si, din pacate din ce in ce mai des, o greseala de ortografie intr-o carte, ma doare inima. Literalmente. Singura zona in care accept influenta artelor vizuale in carti este portretul Bibliotecarului de Archimboldo si... editia de lux Eminescu, pe hartie de matase, pe care o deschid NUMAI cu manusi chirurgicale. O fi si asta o idee fixa, dar e rezultatul a vreo 5 generatii de intelectuali care puneau cultura inaintea burtii.
Răspunde
|
anonim_4396
a răspuns (pentru ardnaxur1961):
Arta adevarata poti sa savurezi si de pe servetele... nu stiu cine a zis asta, poate unul de la Sotheby's cand a scos la licitatie servetelele pe care isi desena Lautrec operele. Si au luat o gramada de bani pe ele, fie vorba intre noi!
Asa ca tu, daca nu poti sa mesteci Eminescu decat de pe papirusuri de matase, imi creezi nitel senzatia de pitzi intelectual, ha, ha. Hai, nu fi suparata, bine ca nu citesti Eminescu de pe spatele calendarului din baie, ala cu ziua si textul... oare se mai tiparesc calendare de-alea? Poate ii dam idei doamnei (domnisoarei?) Dumitrache.
Anyway, cand vad expozitiile aste de arta post-modernista, ma gandesc la Biblioteca din Alexandria: au luat foc papirusurile, dar au ramas pietrele, sa o consideram inca o minune a lumii (a saptea, parca). De unde si nedumerirea mea la "arta" asta cu termen de garantie: parca era vorba ca arta este ceva consistent, material vorbind, sa reziste peste generatii? Ori nu vad cum ar rezista hartiile astea lipite meserias intre ele vreo 100 de ani, macar, sa ma lipici cu ceara!
Răspunde
|
ardnaxur1961
a răspuns:
Vorbeam de editia aia ca de o opera de arta VIZUALA. Sincer, Eminescu mi se pare cel mai bun somnifer. Am o aversiune nativa, sanatoasa, fata de poezie, in general si fata de Eminescu in special. Dar imi place ideea de a face o carte sa arate ca o miniatura diafana. De altfel, mai am in biblioteca si alte asemenea "opere de arta": carti vechi, cu vignete elaborate, impanate cu gravuri originale...
Oricum, tot placerea de a citi ramane pe primul plan.
Imi amintesc de cartile procurate cu greu pe vremea impuscatului, tiparite pe hartie de 15 culori si pe care le "mancam", uneori, la lumina lunii. O astfel de carte poarta pe prima pagina autograful scriitorului meu preferat: Radu Tudoran. Si NU e vorba de "Toate Panzele Sus".
|
Apache
a răspuns:
Frumoase poze..si interesanta arta
mai multe poze :
http://grethascholtz.wordpress.com/2012/04/10/book-art-24/
Nu sunt cu totul de acord in a strica a niste carti bune care ar putea sa fie citite...dar recunosc ca ma atrage acest tip de arta.
Se pot creea opere greu de egalat.
De asemenea as mai propune un alt artist.
Mike stilkey care creeaza picturi din carti.
http://www.modernism.ro/......lkey-1.jpg
|
Bitzy
a răspuns:
Interesant dar adevărată artă a cărților nu se arată în forma lor ci în cuvinte, acțiuni, cuprins.
|
MaliciousDeath
a răspuns:
Pare ok, arată bine, o canapea din cărţi presupun că e tare confortabilă, dar totuşi... LEAVE THE BOOKS ALONE!
|
anonim_4396
a răspuns:
Saru'mana, doamna (domnisoara?) Dumitrache! Frumoase poze, nu le stiam (pe toate).
Acum sa vedeti ce problema am eu: vreau sa imi construiesc un gratar in curte. Am crezut ca e simplu. Cumpar niste caramizi, niste mortar, si gata! In doua zile e gata... Ntt! Nu e asa, mi-a zis un mester sobar, pe care l-am pacalit cu greu (si cu un butoias de palinka de pere) sa vina sa ma ajute, pana nu moare de batranete si se duce naibii secretul meseriei lui pe apa uitarii (chiar, ce culoare o avea apa uitarii?).
Deci trebuie caramizi refractare de calitate buna (alea de Craiova, din nisip de cuartz, will do!), trebuie mortar de piscine, sa reziste si iarna la -30 de grade, si vara la +100, trebuie deci materiale de baza care costa de mai ca nu se merita! Dar eu m-am incapatanat, ca am o dambla, si tot il fac cum vreau eu.
Asa si cu cartile astea. Eu admir opera rezultata, dar tare mi-e ca la baza ei stau niste carti naspa, de-ti vine sa dai cu ele de perete cand incerci sa le citesti. Caci, pana la urma, ce cititor normal ar strica o carte buna? Ce, tu ai rupe pagini din cartile tale favorite ca sa faci focul la un gratar, sa zicem?
In concluzie parerea mea e asta: operele astea mi se pare suspecte si lipsite de valoare, pen'ca materialele folosite sunt naspa din fabricatie... parerea lui! (a mesterului sobar)
|
Lightning1997
a răspuns:
Interesante informatii.Mi-au starnit curiozitatea, mai ales casa formata din carti.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
