Stiu ca e o intrebare are se considera pacatoasa, dar nimeni nu mi-a dat un raspuns clar la eae unde vine Dumnezeu? Dar nu vreau raspunsuri de genul ca " D-zeu e o esenta ", "D-zeu e un spirit, o perspectiva in noi (rasp. dat de proful de religie). Ca-s satula de ele.

Dumnezeu a existat dintotdeauna.doar noi si animalele venim de undeva. El e din toate partile si in orice loc.

Cum e distanta dintre cer si pamant, asa sunt gandurile noastre fata de gandurile Lui.

D-zeu e peste tot. El vine din vazduh, mai exact din Rai, si da, poate ca ar fi o putere foarte puternica, dar dupa mine cred ca poate fi caracterizat si ca o persoana, dar o persoana, mai speciala...

Pai asta e. O forta puternica care ne da viata! si sfintii sunt tot spirite. nu sunt persoane!

Bun, eu inteleg ca D-zeu ne da viata si e foarte puternic, dar...nici nu stiu cum sa ma exprim... uitati, sa ne imaginam ca totul era negru, nu era absolut nimic, atunci cum a aparut D-zeu? Probabil nimeni, niciodata nu imi va putea raspunde la intrebare.

Pai cam tot ce vezi in jurul tau exista pentru ca dumnezeu e sus
Natura crezi ca cine are grija de ea Dumnezeu
Cine ne tine in viata Dumnezeu.asa ca nu te mai gandi la asa ceva.
Dumnezeu a fost din tot deauna

Dumnezeu nu a aparut nicum. El nu are inceput si asta nu avem cum sa intelegem pentru ca nu avem intelepciunea asa de mare incat se ne putem explica acest lucru. Dumnezeu e nelimitat in timp si spatiu.

Cred ca suntem incapabili sa intelegem ce este Dumnezeu si cum a aparut, daca a aparut. unele persoane spun ca lucrurl asta il simti, ca pe Dumnezeu il simti. Eu nu l-am simtit, sau poate nu mi-am dat seama si sincer prefer sa nu intru in polemici legate de Dumnezeu pentru ca de multe ori ma indoiesc de existenta lui.

Sa pus e multe ori aceasta intrebare si nu sa afat cert inca un raspuns insa eu sunt de parere ca fiecare(ca e copil ca e adult batran) il vede pe dumnezeu sub o anumita forma.adica inca nu se stie cert ce e dar conteaza sa credem in el. poate un copil sil imagineaza un batran cu barba alba sau un adult ca un spirit
sper ca te-am ajutat cu ceva.

Bianca, n-ar trebui sa te macine acest gand. Pur si simplu asa este; deci noi am fost creati de Dumnezeu, si tot ceea ce ne inconjoara, iti imaginezi. El este totul; capacitatea(mintea)noastra nu poate sa-l cuprinda. Daca El a creat galaxia si. absolut tot.si aceste lucruri nu le intelegem, categoric, fauritorul lor este desavarsit, si nici pe departe nu-l intelegem.Raspunsul pe care-l cauti n-ai sa-l gasesti niciodata.este imposibil.

Bianca, iată ce spune Biblia despre Dumnezeu. Ps. 90:2: „Înainte să se fi născut munţii şi înainte ca tu să aduci în existenţă pământul şi solul roditor ca în durerile naşterii, din veşnicie în veşnicie tu eşti Dumnezeu".
Cum ţie îţi pare, Este raţional lucrul acesta? Este un fapt pe care mintea noastră nu-l poate înţelege pe deplin. Totuşi, acesta nu este un motiv să nu credem.
De exemplu: 1) Timpul. Nimeni nu poate stabili un moment anume ca început al timpului. Este adevărat că viaţa noastră are sfârşit, însă nu şi timpul. Noi nu respingem noţiunea de timp doar pentru că nu înţelegem toate aspectele legate de el. Dimpotrivă, chiar ne organizăm viaţa în funcţie de timp.
2) Spaţiul. Astronomii nu găsesc nici începutul, nici sfârşitul spaţiului. Cu cât scrutează mai mult universul, cu atât descoperă mai multe lucruri. Ei nu resping faptele; mulţi consideră că spaţiul este infinit. Acelaşi principiu este valabil şi în ce priveşte existenţa lui Dumnezeu.
3) Astronomii afirmă că temperatura din nucleul Soarelui este de 15. 000. 000 de grade Celsius. Respingem noi această idee pentru că nu putem înţelege pe deplin ce înseamnă o temperatură atât de ridicată?
Care afirmaţie ţi se pare că este mai raţională: Că universul este opera unui Creator viu şi inteligent sau că el s-a format printr-o simplă întâmplare, din materie nevie, fără intervenţia unei inteligenţe? Unii optează pentru a doua variantă, pentru că altfel ar fi nevoiţi să recunoască existenţa unui Creator ale cărui calităţi nu pot să le înţeleagă pe deplin. Dar se ştie că savanţii nu înţeleg pe deplin modul de funcţionare al genelor, care se află în interiorul celulelor vii şi care stabilesc cum se vor dezvolta aceste celule. Ei nu înţeleg exact nici cum funcţionează creierul uman. Dar cine ar putea nega existenţa acestora? Ar trebui să ne aşteptăm să înţelegem totul despre o Persoană care este atât de grandioasă, încât a putut să aducă în existenţă universul, cu structura sa complexă şi cu uluitoarele sale dimensiuni?