Treaba asta cu dificultatea e subiectivă. Depinde cât te duce capul. Mie mi se par geniale unele lucruri iar altele niște truisme crase. Cărțile lui sunt foarte nuanțate pentru mine; unele pagini mă delectează spiritual și informațional iar altele mi se par reci și slabe. Pe prima am citit-o la 15 ani. „Pe culmile disperării". Mi-a plăcut cel mai mult aia, probabil din cauza vârstei dificile care m-a făcut să mă identific cu fiecare cuvânt.
Nu sunt greu de citit, dar ideile isi pierd din intensitate prin repetitie... sunt scrise de un om care a avut in mod constant aceeasi stare de spirit si care nu a experimentat mai multe valente. 14 ani - tot "pe culmile disperarii". doar pe asta am citit-o, desi am mai multe carti de-ale lui.pot spune ca mi-a placut foarte mult la vremea aia, dar intre timp am descoperit lit universala