Ordonare:
După relevanţă
Gastronomie
Scurta istorie gastronomica
Recunoscuta pe plan international pentru bucataria sa de exceptie, Franta nu a ajuns chiar peste noapte la aceasta performanta. Specialistii in domeniu spun ca baza acestei arte au pus-o romanii, atunci cand au cucerit Galia. Bucatele prerenascentiste ale francezilor erau insa grele si exagerat condimentate. Se pare ca regina de origine italiana Caterina de Medici, sosita aici in 1533, a revolutionat gastronomia locala, introducand si eticheta la masa. In secolul al XVII-lea, Francois de La Varenne a creat sofisticatele sosuri frantuzesti, iar la debutul veacului al XIX-lea, Marie Antoine Careme a stabilit regulile de baza ale bucatariei locale, reunite in 5 volume cuprinzatoare. Georges Auguste Escoffier a modernizat si a perfectat retetele predecesorului sau, punand bazele principalelor scoli gastronomice franceze. Restul, evident, e istorie.
Bucatarie de patrimoniu
Desi o tara relativ mica, Franta se imparte in 30 de regiuni gastronomice distincte, in functie de influenta statelor invecinate sau de cea a formelor de relief predominante. Localnicii sunt extrem de rafinati, bucurandu-se, practic, de toate ingredientele oferite de natura. Francezii sunt innebuniti dupa condimente, pe care le cunosc foarte bine si le folosesc in nenumarate combinatii, acestea comercializandu-se in magazine speciale, numite ��piceries�. Rafinamentul lor este evident si in ceea ce priveste ierburile aromatice, in salatele si tocanele lor regasindu-se in diverse proportii frunzele de laur, lavanda, busuiocul, tarhonul, rozmarinul, semintele de fenicul, arpagicul, cimbrul, frunzele de oregano, salvia, patrunjelul si multe, multe altele. Francezii sunt specialisti in gatirea organelor, un exemplu in acest sens fiind celebrul pat� de foie gras (pateu din ficat de gasca indopata). Tot ei au descoperit savoarea trufelor (ciuperci de forma unor tuberculi, care cresc in pamant) si a carnii de mistret. Pe langa clasicele preparate din peste, moluste, anghila si crustacee, restaurantele locale au in meniu melcii comestibili ( escargots ) si picioarele de broasca. Cateva tipare se disting in principalele regiuni ale tarii: in Alsacia se mananca mai ales varza tocata si fermentata in suc propriu, cu sare, si servita cu carne de porc; in Burgundia sunca si ceapa fac casa buna cu vinul rosu; Normandia s-a specializat in sosuri bine legate din fructe de mare, iar pe Coasta de Azur sunt de baza uleiul de masline, legumele si usturoiul.
Dressing de cinci stele
Sosurile frantuzesti sunt renumite in intreaga lume. Cele mai cunoscute dintre retetele traditionale sunt: bearnaise � ou si unt, legate cu vin alb, bechamel � faina, lapte si unt, frecate cu ceapa, bordelaise � o mixtura de ceapa verde si vin rosu, hollandaise � pasta din galbenus de ou si unt, cu suc de lamaie si rouille � un amestec de rosii, asezonat cu piper, ulei de masline si usturoi.
Cutume gastronomice
Francezii nu mananca prea mult la micul dejun, multumindu-se cu baghete sau croissant cu unt si gem, plus niste caf� au lait (cafea cu lapte). Cea mai imbelsugata masa este cea de pranz, nu in ceea ce priveste cantitatea, ci numarul de feluri servite. Cina este ceva mai usoara (peste sau pui cu legume), dar nu mai putin elaborata. Peste zi, francezii mai rontaie produse de patiserie (absolut delicioase) sau sandvisurile lor traditionale (baguettes).
Branza buna si burduf de vin
Spre marea noastra mirare, in Franta branza se serveste ca desert, impreuna cu fructele. Sortimentele sunt nenumarate, de la cele cu ierburi aromatice sau cu piper la cele albastre. Faimoase sunt branza de Rocquefort (zisa si regina branzelor), cea de Valencay (din lapte de capra, originara din Valea Loarei), Camembert (din Normandia), Brie (din �le-de France) si Ossau-Iraty (basca). De regula branza se serveste cu vin, fie el cabernet, merlot, pinot noir, chardonay, muscat sau pinot gris. Principalele podgorii sunt cele din Bordeaux, Burgundie, C�tes du Rh�ne. De asemenea, nu trebuie uitat ca in Franta au venit pe lume sampania si coniacul.
Paris (prezentare generala)
O suma de splendori numite Paris
Destinatia suprema a fiecarui calator, Parisul este un oras unic, fascinant, pe care putina lume se poate lauda ca il cunoaste in profunzime. +i aici nu este vorba doar despre marimea metropolei, la care se adauga vastele-i suburbii si numeroase orasele-satelit, ci despre bogatia unei capitale europene la care s-au adaugat, in timp, noi si noi podoabe. Asemenea Londrei, Parisul abunda in muzee in care exponatele au fost aduse, in urma conflictelor armate sau a acordurilor diplomatice, din mai toate partile lumii. Din acest punct de vedere, Luvrul detine recordul absolut pe mapamond ca valoare istorica si artistica. Insa tot in Paris continua sa se construiasca edificii in spiritul contemporaneitatii, iar viata sociala a metropolei este inegalabila. Aici se da tonul in moda si de aici pornesc principalele tendinte in arta si cultura. +colile pariziene sunt renumite de secole, bursele de studiu la Sorbona fiind un privilegiu pentru orice tanar european sau chiar american. Important centru politic si industrial, Parisul surprinde prin bogatia sa de spatii verzi, nu neaparat foarte pretentioase, dar extrem de bine ingrijite, in care lumea vine sa se relaxeze, uitand de forfota citadina. +i e putin probabil sa vedeti in alta parte a lumii, in plin centrul unei capitale de asemenea calibru, oameni tolaniti pe iarba in parc, luand un picnic sau citind, pur si simplu, o carte.
Vedere din Turnul Eiffel
Desi un oras foarte mare, Parisul este surprinzator de compact, putand fi strabatut cu usurinta la pas. Exceptie de la aceasta regula fac doar doua zone: Bois de Boulogne si cartierul Montmartre, pentru a ajunge la acestea trebuind sa utilizati mijloacele de transport in comun sau sa luati un taxi. Capitala franceza este separata in doua de catre fluviul Sena, in mijloc ramanand, relativ izolate, insulele �le de la Cit� si �le St-Louis. Numeroase poduri se ridica peste apele Senei, pe cat de diferite si de frumoase, pe atat de trebuincioase calatorului. Zona de pe malul stang al fluviului (cel sudic) are un aer boem, fiind mult mai intima si mai pitoreasca decat cea de pe malul drept al Senei, ceva mai pretentioasa. Principalele obiective turistice ale orasului se gasesc pe o axa orientata est-vest, de la Ch�telet pana la Arcul de Triumf, cu trecere prin bulevardele Rivoli si Champs-�lys�es. Indiferent insa unde va vor duce pasii, veti descoperi cu surprindere ca frumusetea este ceva obisnuit in Paris, materializandu-se prin piete de buzunar amplasate in spatele aproape fiecarei cladiri si prin minunate parculete liliputane, destinate exclusiv fericitilor rezidenti ai acestei capitale europene.
Finante francofone
Incepand de la 1 ianuarie 2002, moneda oficiala in Franta este cea unica europeana. Preturile nu beneficiaza insa de unicitate, acelasi produs putand fi achizitionat, in functie de zona, contra unor sume destul de diferite. In medie insa, o ceasca de cafea costa 1-2 EUR, un pahar de bere � 1,5-4 EUR, o bautura racoritoare � 1,5-3 EUR, iar un sandvis cu sunca � 2,3-4 EUR.
Program de lucru
Bancile sunt deschise in Franta de luni pana vineri intre 9:30 si 17:00, cu o pauza de circa o ora pentru pranz. Magazinele din orasele mari si din capitala au program de la 9:00-9:30 pana la 19:30-20:00, fara intrerupere. Cele alimentare pot ramane deschise pana cel tarziu la 22:00, insa cei care nu isi fac targuielile pana la acea ora risca sa ramana nemancati pana a doua zi dimineata, francezii neagreand notiunea de magazin non-stop.
Ceva de baut
Pentru cine nu stie inca, in franceza la bacsis se spune �pourboire� (de/pentru baut). A lasa insa ceva maruntis chelnerilor nu inseamna insa sa incurajati viciul, obiceiul locului fiind ca nota sa se rotunjeasca usor in cazul chelnerilor constiinciosi, iar soferii de taxi sa primeasca un bonus de 10% din taxa de transport. Ghizii de muzeu asteapta 1-1,5 EUR pe tur, la fel ca soferii de pe autocarele turistice. Pastrati-va linistiti banii in buzunare daca vedeti in vreun stabiliment afisata inscriptia �Pourboire interdit�.
Paris (obiective turistice)
Catedrala Notre-Dame
Situata pe �le de la Cit�, intre cele doua brate ale Senei, catedrala Notre-Dame este cel mai longeviv si mai spectaculos simbol al Parisului, fiind ridicata pe un loc dedicat de peste 2.000 de ani lacaselor de cult. Constructia actuala, a patra ca numar, a fost inceputa in 1163 si finalizata in 1345. Afectata dramatic in timpul Revolutiei franceze, catedrala a fost restaurata in secolul al XIX-lea, fiind nu doar cea mai mare si mai veche din Franta, ci si un etalon international de frumusete si armonie arhitecturala. Fatada sa se ridica pe trei nivele, la primul dintre acestea aflandu-se cele trei intrari principale, bogat decorate cu sculpturi reprezentand scene biblice. Deasupra se afla Galeria regilor, apoi imensa rozeta a catedralei si, la urmatorul nivel, Marea Galerie, aflata la baza turnurilor gemene. Turnul sudic adaposteste clopotul mare de la Notre-Dame, pe care se spune ca l-ar fi actionat si Quasimodo, cocosatul din romanul lui Victor Hugo. O serie de scari, insumand 387 de trepte, conduc spre terasa catedralei, de unde se poate admira Parisul in toata splendoarea sa. Nu ratati in drum galeria animalelor fantastice, creaturi grotesti din piatra care strajuiesc balustrada, la 46 de metri peste nivelul solului. In interior se disting superbele vitralii, o statuie din secolul al XII-lea reprezentand-o pe Sfanta Fecioara (Notre-Dame de Paris) si o trezorerie unde sunt expuse bogate obiecte de cult din diverse epoci.
La Conciergerie
De trista amintire pentru monarhisti, aceasta este cladirea in care au fost intemnitati, in timpul Revolutiei franceze, numerosi nobili si sustinatori ai acestora, inainte de sinistra lor intalnire cu celebra ghilotina. Celulele condamnatilor au fost restaurate cat mai realist, unele dintre acestea adapostind chiar manechine imbracate in spiritul epocii, destul de nefericite pe adapostul lor din paie sau pe paturile inguste din lemn. Peste 2.000 de persoane condamnate la moarte au trecut pe aici in doar doi ani, dintre acestea remarcandu-se regina Maria-Antoaneta, poetul Andr� Ch�nier, cei 21 de deputati girondini acuzati de conspiratie impotriva Republicii, precum si temutul Robespierre.
Le Panth�on
La origine o biserica ridicata in cartierul Latin din dorinta lui Ludovic al XV-lea, Panth�onul a fost transformat intr-un templu al eroilor natiunii franceze de catre liderii Revolutiei franceze. Interiorul acestuia este bogat decorat cu fresce de Puvis de Chavannes, reprezentand principalele momente din viata Sfintei Genevi�ve, ocrotitoarea orasului Paris. In prezent, Panth�onul este locul de odihna a numerosi eroi ai Frantei, printre care Voltaire, Zola si Rousseau.
Capricii monumentale
Muzeele si monumentele pariziene si franceze in general sunt inchise o zi pe saptamana, de regula lunea sau martea, si in timpul sarbatorilor legale. Programul lor de lucru este de la 9:00-10:00 pana la 17:00-18:00, eventual cu o pauza de pranz intre 12:00 si 14:00. Duminica, majoritatea muzeelor sunt deschise numai dupa-amiaza, insa daca aveti ghinionul sa prindeti o perioada de greve, toate aceste informatii nu mai au fix nici o importanta.
Cocoasa cu noroc
�Cocosatul de la Notre-Dame�, publicat prima oara in 1831, a avut un succes imediat, acoperindu-l de glorie pe autorul sau, Victor Hugo. Povestea clopotarului pocit si a superbei sale Esmeralda aduce si astazi bani frumosi administratiei pariziene, prin vizitarea locurilor in care se spune ca s-ar fi petrecut actiunea romanului. Din pacate, ambele personaje sunt fictive, vedeta reala a cartii ramanand splendida catedrala gotica a Parisului, a carei restaurare a fost grabita, de altfel, de notorietatea acordata edificiului de capodopera lui Hugo.
Dovada de umanism
Asa s-a pronuntat medicul francez Joseph Ignace Guillotin (1738-1814), cand a pledat, in cadrul Adunarii Nationale din 1789, pentru utilizarea sinistrei masini de ucis care ii poarta astazi numele. E drept ca ghilotina a prevenit accidentele extrem de dureroase survenite frecvent in timpul executiilor, insa cinicii prefera sa creada ca principalul scop al acestui instrument de decapitare a fost eficientizarea industriala a procesului de �deparazitare nobiliara�.
Paris (obiective turistice)
L'Arc de Triomphe (Arcul de triumf)
Inspirata de arcul roman al lui Titus, aceasta constructie colosala, cu o inaltime de circa 50 de metri, a fost proiectata pentru a celebra succesele militare ale lui Napoleon. Arcul de triumf a fost insa finalizat dupa moartea Imparatului, in 1836. Este impodobit cu mai multe sculpturi de Fran�ois Rude, printre care si �Plecarea voluntarilor�, cunoscuta mai curand sub numele de �La Marseillaise� si amplasata pe latura dinspre Champs-�lys�es a arcului. Numele generalilor lui Napoleon sunt inscriptionate pe fatadele de de piatra ale constructiei, cele subliniate apartinand eroilor cazuti pe campul de lupta. Arcul de triumf adaposteste un mic muzeu de istorie, iar dedesubtul sau se afla Mormantul Soldatului Necunoscut. El constituie punctul de pornire a 12 mari bulevarde, al caror ansamblu are forma de stea.
Grand Palais (Marele palat)
Acest superb edificiu cu acoperisul din sticla si bogate ornamente stil Belle �poque este vizibil atat dinspre Sena, cat si dinspre Champs-�lys�es. Face o frumoasa pereche cu Petit Palais (Micul palat), ambele constructii din piatra, impodobite cu mozaicuri si frize sculptate, fiind ridicate special pentru Targul international din 1900. La fel ca Turnul Eiffel, acestea au fost proiectate ca simple cladiri temporare, insa, odata inaltate, edilii orasului nu au mai putut sa renunte la ele. Grand Palais este inchis pentru renovare pana in 2007, cand va fi deschis ca o expozitie de arta contemporana.
Champs-�lys�es
Cel mai celebru bulevard al lumii, Champs-�lys�es pastreaza gloria celebrei Belle �poque, cand era strabatut de nenumarate calesti luxoase. Candva un drum pentru vite, artera de 2 km a fost amenajata in 1660 de catre Andr� Le N�trebuie ca o prelungire a gradinilor Tuileries. Intre timp, trasurile au fost inlocuite de masini de toate genurile, iar frumoasele cladiri ce strajuiesc bulevardul sunt cele mai disputate din lume ca sedii de companii aeriene, reprezentante diverse sau sali de expozitii. De remarcat elegantele parcuri cu pavilioane datand din secolul al XIX-lea, care se gasesc in partea inferioara a bulevardului.
Jardin de Tuileries (Gradinile Tuileries)
Reprezentate artistic in panzele lui Monet si Renoir, aceste fermecatoare gradini se afla in imediata vecinatate a muzeului Luvru. Mai mult decat un simplu parc, ele sunt formate din mai multe spatii verzi impodobite cu statui, aleile acoperite cu pietris fiind strajuite de copaci inalti, tunsi la nivel si aliniati ca niste soldati. Fermecator este micul elesteu din centrul Tuileriilor, inconjurat de scaune mobile pentru vizitatori, pe care se balacesc in permanenta cateva familii de rate.
Cantecul Revolutiei
In 1792, Claude Rouget de Lisle (1760-1836), un capitan francez din garnizoana de la Strasbourg, a compus un mars pe care l-a numit �Cantec de razboi pentru armata Rinului�. Adoptat de catre patrioti in timpul Revolutiei, acesta a devenit celebru sub numele de �La Marseillaise�, devenind in 1795, si apoi in 1879, imnul national al Frantei.
Frumoasele vremuri de altadata...
Perioada cunoscuta sub numele de �Belle �poque� se refera la fericitii ani ai Parisului din perioada ce a precedat declansarea primului Razboi Mondial, cand artele, moda si cabaretul pareau sa fie singurele preocupari ale parizienilor. Desi tot pe atunci targului Bucurestilor i se spunea �Micul Paris�, nimeni nu-si aminteste ca Parisului sa i se fi zis �Marele Bucuresti�...
Un stangaci la putere
Bertrand Delanoe, numit in 2001 in fruntea administratiei locale pariziene, este primul primar de stanga al capitalei franceze ales dupa 1871. Ca si cum nu ar fi fost de ajuns, Delanoe a recunoscut faptul ca este homosexual si a luat o serie de decizii non-conformiste, cum ar fi amenajarea unei plaje sezoniere pe malurile Senei, in perioada de vara. |inand cont de precedentul creat de Jacques Chirac, fost primar al Parisului, unii se amuza la perspectiva unui presedinte francez cu apucaturi... minoritare.
Paris (obiective turistice)
Louvre (Muzeul Luvru)
Cel mai celebru si mai bogat muzeu din lume, Luvrul a fost pe vremuri resedinta regala. Gazduit in mai multe corpuri de cladiri si exploatand la maximum fiecare posibil loc de expunere, acesta este realmente coplesitor atat pentru iubitorii de arta, cat si pentru novici. Exponatele sunt atat de numeroase si de diverse, incat dupa cateva ore deja nu mai distingeti diferentele dintre acestea. Circa o saptamana este necesara pentru vizitarea corespunzatoare a acestui muzeu gigant, organizat pe patru nivele distincte. Cel subteran adaposteste o galerie de antichitati orientale si arta islamica, o colectie de sculpturi franceze, o prezentare a Luvrului medieval, precum si antichitati elene, etrusce si romane. Acestea din urma sunt prezente si la nivelul zero, alaturi de altele orientale si egiptene. De asemenea, aici sunt expuse sculpturi din diverse epoci si obiecte de arta din Africa, Asia, Oceania si cele doua Americi. Principala atractie este celebra Venus din Milo. Etajul intai prezinta, pe langa o alta serie de antichitati, mai multe galerii de pictura europeana, a caror �vedeta� este �Mona Lisa� lui Leonardo da Vinci, dar si obiecte de arta franceza din diverse epoci, printre care se numara coroana folosita la incoronarea lui Ludovic al XV-lea. Ultimul nivel expune o vasta colectie de pictura si grafica franceza, germana, flamanda, olandeza, belgiana, rusa, elvetiana si scandinava. Aici se distinge sala Rubens, unde pot fi admirate numeroase opere ale artistului flamand.
Place de la Concorde (Piata Concorde)
Situata la capatul bulevardului Champs-�lys�es, Concorde este, fara indoiala, una din cele mai armonioase piete ale lumii. Construita in 1770 pentru a-l glorifica pe Ludovic al XV-lea, al carui nume l-a purtat initial, aceasta a devenit apoi, in mod ironic, martora la distrugerea monarhiei franceze. In ultimul deceniu al veacului al XVIII-lea, aici au fost ghilotinati Ludovic al XVI-lea si sotia sa, Maria-Antoaneta, alaturi de inca circa 2.000 de suporteri reali sau doar presupusi ai familiei regale. Dupa ce furiile politice s-au potolit, iar sangele victimelor Revolutiei s-a sters atat de pe caldaram, cat si din memoria parizienilor, piata a primit numele de Concorde. In locul statuii lui Ludovic al XV-lea a fost inaltat, in 1883, un obelisc de circa 33 de metri inaltime, provenind din Luxor si datand din secolul al VIII-lea I.H., daruit Frantei de catre viceregele Egiptului. Varful acestuia a fost aurit abia in 1998.
Orientare turistica
Sa fie clar: Luvrul nu se poate vizita intr-o singura zi decat in fuga! +i ar fi pacat. Ideal este sa veniti aici cateva zile la rand, de dimineata, cu cateva sandvisuri la pachet si pantofi foarte comozi. Neaparat luati un plan al cladirii, cu prezentarea galeriilor, si stabiliti o ordine de vizionare. Unele sali se inchid mai devreme, asa ca e bine sa incepeti cu ele. Biletul de intrare este mai ieftin duminica si dupa ora 15:00 in restul zilelor. In prima duminica a fiecarei luni intrarea este libera.
Un suras de milioane
In 1503, italianul Leonardo da Vinci (1452-1519), renumit pictor, sculptor, arhitect, inginer si om de stiinta, a facut portretul sotiei unui milionar florentin pe nume Francesco da Gioconda, tablou cunoscut astazi sub numele de �Mona Lisa�. Rezultatul a fost o panza micuta, reprezentand o femeie cuminte si sobra, zambind misterios. Acest suras a innebunit atat lumea artistica, cat si pe cea stiintifica, fiecare gasindu-i o alta explicatie. La un moment dat s-a speculat chiar ca zambetul bizar al doamnei da Gioconda s-ar datora unor prozaice carente dentare. Indiferent insa de adevar, �Mona Lisa� ramane cea mai celebra femeie imortalizata vreodata pe panza.
Omagiu chino-american
Desi a devenit sinonima cu Luvrul, piramida de sticla ce adaposteste una din intrarile in muzeu este, evident, o adaugire moderna. Aceasta a fost construita la insistentele presedintelui de atunci, Fran�ois Mitterand, in cadrul lucrarilor de restaurare si reorganizare a palatului, de catre Ieoh Ming Pei, un arhitect american de origine chineza.
Paris (obiective turistice)
�glise de la Madeleine (Biserica Madeleine)
Acest suberb edificiu in stil neoclasic, cu coloanele sale ferme si solemne, seamana mai mult cu un templu grecesc decat cu o biserica crestina. Constructia sa a inceput in 1814, insa abia in 1842 a fost sfintit, devenind lacas de cult. Explicatia acestui fapt este data de climatul politic instabil din epoca, cladirii atribuindu-se diverse intrebuintari, de la bazilica elena la templu dedicat gloriei lui Napoleon sau sediu al Adunarii Nationale. La un moment dat s-a pus chiar problema ca edificiul sa fie transformat in gara centrala a Parisului. In cele din urma, La Madeleine, cum este cunoscuta ea de francezi, a devenit frumoasa biserica catolica din zilele noastre. Interiorul, desi relativ slab luminat in timpul zilei, este bogat si armonios decorat, ornamentele din aur stralucind slab in obscuritatea lacasului de cult. Zilnic, aici se tin slujbe pentru enoriasi, iar ocazional se organizeaza concerte de muzica clasica, in special de orga, cu intrare libera.
Place Vend�me (Piata Vend�me)
Una din cele mai opulente piete ale lumii, Place Vend�me exemplifica perfect arhitectura urbana cu proportii armonioase, aproape ritmice, din secolul al XVII-lea, specifica arhitectului Mansart. Principalul sau punct de atractie este hotelul Ritz, in fata caruia parcheaza periodic cate o limuzina cu oaspeti de seama. Bijutierii si creatorii de moda se bat pentru un sediu in Place Vend�me, unde s-au adunat si importanti producatori francezi de cosmetice. Coloana inaltata in centrul pietei a fost realizata din bronz, prin topirea a 1.200 de tunuri capturate de Napoleon in batalia de la Austerlitz, in 1805. In varful acesteia, costumat ca un imparat roman, se regaseste, de altfel, celebrul Bonaparte.
Palais-Royal (Palatul regal)
Superbul Palais-Royal a fost construit in 1630 si a devenit resedinta regala dupa ce faimosul cardinal Richelieu (1585-1642) i l-a lasat mosternire lui Ludovic al XIII-lea. In prezent acest ansamblu arhitectonic gazduieste Ministerul francez al Culturii, al carui sediu nu este deschis pentru public. In apropierea acestuia se intinde o superba gradina marginita de arcade si pavilioane, divizata de mai multe randuri de arbusti riguros tunsi la nivel. Ansamblul mai contine si un imobil cu apartamente de locuit, printre fostii rezidenti ai acestora numarandu-se scriitorii Andr� Malraux, Jean Cocteau si Sidonie Colette. Tot aici se gaseste celebrul restaurant �Le Grand V�four�.
Ai nostri tineri...
...la Paris invata, caci Sorbona este renumita in intreaga lume pentru studentii sai. Celebra scoala pariziana a fost intemeiata in 1253-1257 de teologul francez Robert de Sorbon, capelan si duhovnic al regelui Ludovic al IX-lea, fiind destinata pregatirii clerului inalt. Incepand din 1808, Sorbona a intrat in componenta Universitatii din Paris.
Arhitectura in familie
Fran�ois Mansart (1598-1666) este unul din cei mai faimosi arhitecti ai secolului al XVII-lea, printre realizarile sale numarandu-se castelul Maisons-Laffite. Nepotul acestuia, Jules Hardouin (1646-1708), cunoscut mai mult ca Hardouin-Mansart, este cel care a marit castelul de la Versailles, construind Galeria Oglinzilor si Capela, a ridicat Domul Invalizilor, in Paris, si a proiectat Marele Trianon.
Personalitate multi-culturala
Jean Cocteau (1889-1963) este una din cele mai complexe personalitati franceze ale secolului XX, participand la toate miscarile literar-artistice de avangarda. Scriitor si pictor in egala masura, el este autorul mai multor poeme (cum ar fi �Recviemul�), romane (�Copiii teribili�) si drame (�Parintii teribili�). Ca cineast, Cocteau a realizat filmele �Sangele unui poet� si �Testamentul lui Orfeu�.
Paris (obiective turistice)
Turnul Eiffel
Turnul Eiffel este pentru Paris ceea ce este Statuia Libertatii pentru New York, Big Ben pentru Londra sau Kremlinul pentru Moscova. A fost creat special pentru Expozitia Internationala din 1889 de catre inginerul francez Gustave Eiffel, celebru constructor de viaducte si poduri. Doi ani si mai bine a durat ridicarea acestui monument, conceput intru slava epocii de explozie tehnologica ce a debutat o data cu finele secolului al XIX-lea. Desi a fost inaugurat de insusi Eduard al VII-lea, pe atunci print de Wales, turnul nu a fost tocmai pe gustul parizienilor, care l-au considerat prea mare si mult prea modern pentru urbea lor. Singurul motiv pentru care acesta nu a fost distrus in 1909, la incheierea perioadei de concesiune, a fost antena sa radio, considerata utila de catre francezi. Monstrul cu o greutate de 10.100 de tone si o inaltime de 318 de metri era sa fie din nou demolat in timpul ocupatiei germane, cand s-a sugerat ca cele 18.000 de piese metalice si cele 2.500.000 de nituri ale sale ar trebui �rechizitionate�. Turnul a supravietuit insa pericolului, astazi fiind unul din cele mai vizitate monumente ale Parisului. La baza sa se formeaza incontinuu cozi imense, iar ascensoarele sale urca si coboara fara intrerupere, transportand turisti din toate colturile lumii. Iluminarea nocturna este spectaculoasa, fiecare element al imensei structuri metalice fiind pus in evidenta cu generozitate.
Muzeul de arta moderna al orasului Paris
Colectia acestui muzeu contine exclusiv opere de arta moderna, primele lucrari, din punct de vedere cronologic, fiind picturile foviste ale artistilor Vlaminck si Derain, urmate de incercarile cubiste de debut ale lui Picasso. In galeriile cu pereti albi ale muzeului sunt expuse numeroase panze de Robert Delaunay, Braque, Rouault, Gleizes, Da Silva, Gromaire si Modigliani, iar o sala vasta este dedicata pieselor de mobilier si accesoriilor Art Deco. Muzeul mai adaposteste o cafenea cu o atmosfera extrem de placuta, insa cu preturi destul de piperate, precum si o excelenta librarie, de unde se pot achizitiona carti rare, specializate in arta si arhitectura secolelor al XIX-lea si al XX-lea, atat in limba franceza, cat si in engleaza sau germana. Pe langa colectia sa permanenta, muzeul mai gazduieste diverse expozitii temporare de arta moderna. Intrarea la acestea din urma costa circa 7 euro, in timp ce accesul in salile cu exponate constante este liber.
Membri anonimi de echipa
Desi singurul nume vehiculat este cel al lui Gustave Eiffel, turnul omonim a fost construit de acesta pe baza planurilor elaborate de inginerii Maurice Koechlin si Emile Nouguier, iar decoratiunile au fost realizate de arhitectul Stephen Sauvestre. Lucrarile au durat precis doi ani, doua luni si cinci zile. La timp pentru ca Turnul Eiffel sa fie inaugurat pe 3 martie 1889, in deschiderea Targului international organizat cu ocazia centenarului Revolutiei franceze.
Agonie si extaz la inaltime
E posibil sa va amintiti de eforturile constructorilor in momentul ascensiunii pe turn, caci monumentul este frumos de la distanta, dar atroce in proximitate. La cozi se sta cu orele, indiferent de vreme, iar lifturile se misca infiorator de incet. De urcat pe scari se poate doar pana la al treilea nivel, accesul pe terasa fiind posibil doar cu ultimul ascensor. Nervii intinsi la maximum se vor relaxa insa o data cu atingerea varfului, de unde se poate admira Parisul in toata spledoarea lui, cu poduri, turle de biserici si incredibile spatii verzi.
Arta salbatica
Curentul fovist a aparut in pictura franceza la inceputul secolului XX, ca reactie impotriva disocierii impresioniste a tonurilor. Adeptii sai cultiva culoarea pura, asezata pe panza in pete mari, adeseori violente, excluzand preocuparile de clarobscur si perspectiva atmosferica si preferand efectele decorative. Principalii reprezentanti ai fovismului sunt Matisse, Derain, Friesz, Vlamink si Marquet.
Paris (obiective turistice)
Op�ra Garnier
Palatul Garnier este cel de-al treisprezecelea teatru al Operei din Paris ridicat de la fondarea acestei institutii de catre Ludovic al XIV-lea, in 1669. Constructia sa a fost decisa de catre Napoleon al III-ea, in cadrul lucrarilor masive de renovare pe care imparatul le-a dorit efectuate in capitala franceza. Concursul pentru realizarea cladirii a fost castigat de Charles Garnier, pe atunci un tanar arhitect cvasi-necunoscut. Lucrarile au durat 15 ani, de la 1860 pana la 1875, fiind intrerupte de diverse evenimente politice, printre care se numara razboiul din 1870, caderea imperiului si Comuna din Paris. Opera Garnier a fost inaugurata la 15 ianurie 1875, de atunci nefiind intrecuta in opulenta de nici o alta in lume. Superba sa fatada sculptata este dominata de o statuie a lui Apollo, tinand deasupra capului o lira aurita. Interiorul bogat decorat cu marmura colorata algeriana si ornamente aurite este specific arhitecturii celui de-al doilea Imperiu. Scara de acces in teatru este imensa, iar sala de spectacole � grandioasa. Doar una-doua opere pe sezon mai sunt puse in scena la Opera Garnier, insa aceasta poate fi vizitata zilnic, contra unei taxe de circa 6 euro. De asemenea, pentru cei care nu au ajuns inca la Paris, unele sali ale Operei sunt folosite ca fundal pentru cateva din balerinele lui Degas.
Centrul Pompidou
Centrul National de arta si cultura Georges Pompidou, gazduit intr-o cladire futurista si extravaganta, a fost construit in deceniul sapte al secolului trecut, fiind numit dupa presedintele francez Pompidou. La scurt timp dupa inaugurare, centrul atragea peste 8 milioane de vizitatori anual, respectiv de cinci ori mai multi decat se anticipase. Inchis intre 1997 si ianuarie 2000 pentru o renovare completa, acesta este celebru pentru muzeul sau de arta moderna, unde sunt expuse nenumarate picturi foviste, abstracte si cubiste, capodopere ale secolului XX, semnate de artisti precum Matisse, Modigliani, Duchamp sau Picasso. In plus, centrul include o biblioteca publica cu servire la sala de lectura, un laborator de limbi straine, un departament de design industrial, doua cinematografe si un restaurant situat pe terasa, de unde se poate admira panorama capitalei franceze. Piata din apropiere adaposteste un loc deosebit de drag romanilor, si anume Atelierul lui Brancusi, in realitate patru incaperi in care s-a incercat reconstituirea mediului de lucru al marelui sculptor roman. Pe langa cateva obiecte personale, aici pot fi admirate numeroase opere ale artistului.
Inchisoare cu cantec
Din infama inchisoare a Bastiliei, in care au petrecut clipe de cosmar dusmanii diverselor regimuri franceze, nu a mai ramas piatra pe piatra. Cladirea a fost distrusa complet de catre multimea furibunda inca din primele zile ale Revolutiei. Zona a ramas relativ pustie pana in 1988, cand, cu ocazia bicentenarului celebrei revolte a maselor, aici a fost ridicata Op�ra de la Bastille. Iar blestemele condamnatilor au fost inlocuite de inegalabilul sunet al muzicii...
Francezii nostri celebri
Constantin Brancusi (1876-1957) s-a nascut in satul Hobita, in judetul Gorj. Studiile si le-a facut in tara, insa dupa aceea pasii l-au purtat spre alte zari de soare pline, in 1904 stabilindu-se la Paris. Dupa o serie de sculpturi caracterizate de finetea formelor, in spiritul artei lui Rodin, si-a dezvoltat un stil propriu, constand in imbinarea regulilor traditionale cu o dinamica accentuata. Asa au luat nastere capodopere precum �Pasarea maiastra�, care au facut din Brancusi un artist international de origine romana.
Leaganul lui Napoleon
Insula Corsica, situata in nordul Marii Mediterane, a fost stapanita succesiv de vandali, bizantini, vizigoti, longobarzi, arabi, pisani si genovezi. Incepand din 1768, aceasta a intrat insa in componenta Frantei. Un an mai tarziu, in localitatea Ajaccio, s-a nacut Napoleon Bonaparte, cetatean francez care in 1804 s-a incoronat imparat al acestei tari, devenite imperiu.
Paris (obiective turistice)
H�tel des Invalides (Palatul invalizilor)
Acest monumental ansamblu baroc a fost proiectat de arhitectul Lib�ral Bruant in 1670, la cererea lui Ludovic al XIV-lea, pentru a adaposti soldatii raniti (invalizi) ai Frantei. Vocatia militara a locului se traduce astazi mai mult prin intermediul Muzeului armatei, gazduit in una din aripile edificiului, unde este expusa o vasta colectie de arme, armuri, uniforme, stindarde si picturi pe teme cazone din diverse epoci. La ultimul nivel se gaseste un muzeu al machetelor, unde se afla reproducerile la scara redusa ale mai multor orase franceze. Cea mai ampla dintre acestea este macheta localitatii Strasbourg, care acopera o intreaga incapere. Domul numarul unu al Parisului, ridicat la 107 metri peste nivelul solului, este cel al bisericii construite aici de Jules Hardouin-Mansart, in prelungirea vechiului lacas de cult al complexului. Acesta a devenit in 1861 o necropola militara, o data cu aducerea aici a ramasitelor lui Napoleon. Mormantul acestuia a fost realizat din porfir rosu, asezat pe un suport din granit verde, trupul imparatului fiind adapostit in nu mai putin de sase sicrie introduse unul in celalalt.
Mus�e d'Orsay (Muzeul Orsay)
Situata la limita cronologica dintre exponatele de la Luvru, respectiv de la Centrul Pompidou si Muzeul de arta moderna al orasului, colectia de la Orsay include majoritatea capodoperelor impresioniste si postimpresioniste ale lumii. Insasi cladirea care adaposteste muzeul, o spectaculoasa gara in stil Belle �poque, excelent renovata, este o minune arhitectonica. Picturile expuse aici apartin in special artistilor francezi din perioada 1848-1914. Galeriile de arta sunt repartizate pe cele trei nivele ale muzeului, cele mai vizitate fiind cele cu panze impresioniste, de la ultimul etaj. Printre lucrarile expuse aici se numara �Macii� lui Monet si mai multe picturi de Renoir. Tot la ultimul nivel sunt expusi si principalii postimpresionisti, respectiv C�zanne, van Gogh, Gauguin si Toulouse-Lautrec, in timp ce primul este dedicat picturilor semnate de Manet si Degas.
Gradina Luxembourg
Unul din cele mai ample si mai frumoase parcuri pariziene (care nu sunt deloc putine), Gradina Luxembourg bucura privirea cu fantani, elesteie, garduri vii si siruri de arbori perfect aliniate si alei acoperite de pietris fin, dupa specificul frantuzesc. In acest paradis natural se gaseste Palatul Luxembourg, datand din secolul al XVII-lea, care gazduieste Senatul. Acesta a fost construit, impreuna cu parcul aferent, pentru Maria de Medici, vaduva lui Henric al IV-lea.
Militari de credinta
Biserica Saint Louis, din complexul Invalizilor, a fost construita in secolul al XVII-lea, pentru uzul militarilor internati aici. Pe langa o minunata orga datand din 1779, aceasta mai este decorata cu o serie de drapele capturate de la inamici in decursul campaniilor militare din veacurile al XIX-lea si al XX-lea, agatate de grinzile laterale ale naosului. Tot in vechea biserica a Invalizilor se spune ca ar fi fost interpretat in premiera Recviemul lui Berlioz, in 1837.
Papusi insufletite
Una din principalele atractii ale Gradinii Luxembourg, in special pentru cei mici, o reprezinta Teatrul de marionete. In fiecare zi de miercuri, sambata si duminica, la orele 15:00 si 16:15, aici poate fi admirat, contra unui bilet de intrare nu foarte scump, minunatul spectacol al papusilor. Acestea sunt numite in franceza �guignols�, cuvantul de origine lyoneza desemnand la origine principalul personaj francez al teatrului de marionete, datand de la sfarsitul secolului al XVIII-lea.
Francofonie mult apreciata
Parizienii si francezii in general sunt foarte mandri de limba si cultura lor (pe buna dreptate!), motiv pentru care au obiceiul de a adapta la idiomul lor majoritatea numelor proprii si chiar comune de provenienta straina. Dincolo de confuziile create de aceasta meteahna, orice tentativa de a vorbi limba lui Voltaire, oricat de stangace, va aduce imediat zambetul pe buze localnicilor, care vor raspunde la aceasta straduinta cu un plus de amabilitate.
Răspunde
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
