Dupa moarte ne ducem in aceeasi dimensiune in care ne ducem si cand dormim, adica in astral. Deci acolo avem acelasi grad de constiinta pe care il avem in timpul visului, adica aproape nul.
Chiar si in stare de veghe, constiinta de sine este aproape nula la omul modern. Sunt foarte putini cei care se vad pe ei insisi o data iesiti din corpul fizic, si inca mai putini cei capabili sa faca ceva voluntar in timpul asta. Majoritatea experientelor relatate indica o lipsa totala de control asupra actiunilor, in afara poate de alegerea de a se intoarce in corpul fizic - desi in multe cazuri omului i se spune direct "nu ti-a venit timpul, mars inapoi".
In afara de asta, sinuciderea aduce o karma destul de grea in viata urmatoare - se pare ca oricat ar fi de grele experientele vietii, daca asa ne e scris/programat, e musai sa trecem prin ele, iar daca refuzam, suntem penalizati!
Momentul acela denumit déjà vu este doar o "eroare" a creierului. Constiinta nu depinde de vedere. Un om orb este inconstient? Un om paralizat este inconstient? Deocamdata nu stim de unde provine constiinta, dar putem sa ne dam seama ca nu depinde de vedere.
Sa incepem:
Ce vrei sa spui cu "viziunea de dinaintea mortii"? Momentul acela cand ne amintim parti din viata noastra inainte sa murim?(Am sa presupun ca te referi la asta).
1) De unde ai ajuns tu la concluzia ca fetusul este intr-un alt timp spatiu? Ma rog, trecem peste asta. Nu avem nici o dovada care sa demonstreze existenta unui suflet. Tu vrei sa spui ca sufletul iese din corp, dar intr-un alt univers (unul paralel?) si devine un fetus dupa care isi continua o alta viata?
Cam multe speculatii bazate pe alte speculatii.
2) Daca sufletul se duce intr-un alt univers paralel, atunci cum este tras inapoi de corp? Traverseaza universul paralel, se teleporteaza? Si daca corpul este teoretic "neinsufletit", cine trage sufletul inapoi?
"Cat la % din toata informatia acumulata de el a fost transferata catre noul corp?"
?
"cat la % din sentimente au fost transferate in coul corp"
?
"si cat la % din ceea ce am zis eu sa nu fie o aberatie si poate o baza a unei teorii relativ adevarate"
Definitia unei teorii:
Răspuns sau soluție la o chestiune filosofică sau științifică, bazată pe dovezi și coordonată sistematic cu alte răspunsuri într-un întreg doctrinar; interpretare bine întemeiată a dovezilor.
Cee ace ai propus tu nu este o teorie.
Prima etapa in a propune o teorie este observarea.
1. observația – vedem că se petrece un fenomen, observăm cât mai multe caracteristici ale acelui fenomen.
Nu vedem nimic, nu observam nimic, nu stim nimic. Imi pare rau, ideea ta nu poate fi demonstrata, nici refuzata, la fel ca si religia.