Voi ce scriitori suferinzi de dislexie cunoaşteţi?

A citi şi a scrie sunt două drepturi pe care le căpătăm prin învăţare. Am văzut cum cititul ne poate da puteri nebănuite, însă ce se întâmplă atunci când nu eşti psihic capabil să citeşti, să scrii sau să memorezi? Cel mai adesea ne gândim la dislexie când vorbim de astfel de incapacitaţi, dar mai există dispraxia, disgrafia, ADHD ş.a., care ar fi putut uşor împiedica mulţi scriitori să facă performanţă în literatură. Majoritatea tulburărilor de gen sunt descoperiri ale secolului XX şi, cu toate acestea, sunt autori care au trăit înainte de această perioadă şi au fost asociaţi cu probleme de învăţare, concetrare, citit sau scris. Astăzi ne-am propus să facem o trecere în revistă a câtorva din cele mai cunoscute nume, care, într-o formă sau alta, au avut un deficit.

Agatha Christie

Deşi s-a bucurat de succes, Agatha Christie este una din cele mai celebre suferinde de ce se presupune a fi disgrafia. Îi era foarte greu să scrie corect un cuvânt şi nu reuşea să ţină minte numere.

“Eu însămi sunt recunoscută ca fiind “înceata” familiei. Era adevărat, o ştiam şi o acceptam. Scrisul şi ortografierea au fost întotdeauna teribil de dificile pentru mine. Literele mele erau lipsite de originalitate. Silabiseam şi scriam foarte greşit şi continuu să o fac”.

Winston Churchill

Laureatul cu Nobel pentru literatură din 1953, Winston Churchill, obişnuia să se descrie pe sine însuşi ca având un “defect de vorbire”, la care a lucrat constant pentru a şi-l corecta. După mulţi ani, el a declarat în cele din urmă ca “obstacolul din calea mea nu este o piedică.”

Conform mai multor surse, însă, Winston Churchill nu a fost dislexic şi nu a avut niciun fel de probleme de învăţare. În autobiografia sa, el a subliniat notele mici pe care le lua în şcoală din dorinţa de a-şi convinge cititorii, şi, eventual, pe sine însuşi, că a întâmpinat totuşi dificultăţi în procesul de învăţare.

Francis Scott Fitzgerald

F. Scott Fitzgerald (pe care îl puteţi asculta citind Shakespeare şi Keats aici) este cunoscut în special pentru romanul sau, Marele Gatsby, precum şi pentru proza sa scurtă. Cu toate acestea, este considerat că ar fi avut un handicap la citit, cel mai probabil dislexie. La 12 ani a fost dat afară din şcoală pentru că nu putea să îşi ducă până la capăt temele şi nu ştia deloc să scrie corect.

William Butler Yeats

Una din figurile literaturii secolului 20, irlandezul W. B. Yeats (unul din puţinii poeţi care au câştigat Nobelul pentru literatură şi ale cărui versuri au fost puse pe muzică la un moment dat), a suferit de o tulburare la citit, nediagnosticată la vremea lui.

“Numeroşi unchi şi mătuşi au încercat să mă înveţe să citesc şi, întrucât nu au reuşit, iar eu eram mult mai în vârstă decât alţi copii care puteau, au ajuns să creadă că nu am toate facultăţile mintale. Tatăl meu era un profesor lipsit de răbdare; se înfuria uşor şi îmi arunca cu cărţile în cap”.

Gustave Flaubert

Francezul Gustave Flaubert este unul din numele de marcă ale literaturii universale. Primul său roman, Doamna Bovary, este şi azi considerat de referinţă. Flaubert a fost recunoscut pentru perfecţionismul său şi nu s-a sfiit niciodată să vorbească despre dislexia de care a suferit.

“Am handicapul de a mă fi născut cu un limbaj special la care numai eu am acces”.

John Irving

Scenaristul şi romancierul John Irving este autorul unor bestseller-uri precum Lumea văzută de Garp şi “The Cider House Rules”. Dislexia sa, însă, l-a făcut oarecum un outsider.

“Dislexia nu era un diagnostic disponibil la sfârşitul anilor ’50 – ortografierea proastă era considerată de terapeutul lingvist, care mi-a studiat cazul misterios, o problemă psihică. Când terapia lingvistică a fost evaluată ca neavând nicio influenţă vizibilă asupra mea, am fost preluat de psihiatrul şcolii”.

Hans Christian Andersen

Când şi dacă Hans Christian Andersen, autorul basmelor copilăriei noastre (despre care am mai povestit aici), a suferit de dislexie este o temă disputată de biografii săi. Fără niciun dubiu, însă, acesta a întâmpinat probleme de scris şi citit în limba daneză, amănunt pe care studiile moderne îl cataloghează drept dislexie. 

George Bernard Shaw

Este considerat că Shaw ar fi suferit de ADHD. Deşi este cofondator al Şcolii de Economie din Londra, nu a fost un iubitor al educaţiei formale, spunând la un moment dat că şcolile sunt un fel de “închisori în care copiii sunt ţinuţi pentru a nu-şi deranja părinţii”.

Jules Verne

Jules Verne, cel care a inaugurat genul SF (mai multe despre subiect puteţi citi aici) a fost un elev problemă la vremea sa, plângându-se de incapacitate de concentrare. Deşi a trăit într-o epocă în care nu a putut fi diagnosticat, specialiştii de azi spun că scriitorul ar fi suferit de o formă de ADHD.

Alţi scriitori suspectaţi de o boală neurologică asemeni dilexiei, disgrafiei, dispraxiei sau ADHD-ului ar mai fi Emily Bronte, Charlotte Bronte, Ernest Hemingway, Jack Kerouac şi George Orwell (care asemeni lui Yeats, a fost pus pe muzică, iar aici puteţi asculta o serie de melodii inspirate de romanele sale). Inclusiv Edgar Allan Poe şi Mark Twain sunt menţionaţi pe forumurile suferinzilor de tulburările antemenționate. În ce măsură i-a ajutat sau împiedicat să evolueze ca scriitori, însă, nu vom putea afla prea curând. Psihologia modernă e în mare disconcordanță cu epoca medicală a multora.

Veronica Plăcintescu

editor Bookaholic.ro