Majordomii în literatură sunt genul acela de personaje cărora le-ar trebui propriile lor cărţi, care au servit drept punct de inspiraţie pentru numeroşi scriitori, majoritatea britanici sau irlandezi. Astăzi am vrut să facem şi noi un top cu cei mai interesanţi majordomi fictivi, cu care ne-am întâlnit deseori în lectură.
Spui majordom, şi imediat ne gândim la Jeeves al lui P.G. Wodehouse, care pentru noi a întruchipat acea imagine-reper a ideii de "gentleman's personal gentleman", un soi de asistent manager al zilelor noastre: şofer, valet, majordom, chelner, ştia tot despre tot în casă, era memoria stăpânului său, Bertie Wooster, avea o dicţie, o educaţie şi o discreţie demne de ridicat statui, şi nu lipsea din niciun context.
Un alt majordom britanic fascinant, pe care l-am întâlnit şi în literatură, dar şi portretizat ulterior de Anthony Hopkins într-un film de Oscar, este Stevens din Rămăşiţele zilei, de Kazuo Ishiguro.
Stevens îl serveşte pe Lordul Darlington, iar viaţa sa, relativ redundantă, se schimbă o dată cu apariţia domnişoarei Kenton. Pe parcurs, majordomul perfect, care funcţionează precum un robot lipsit de sentimente, începe să aibă regrete, refulări şi mustrări de conştiinţă vizavi de anumite episoade din viaţă, pe care le ratează din cauza meseriei. Un exemplu concret este chiar moartea tatălui său... tot majordom de meserie (sic!).
Dar dacă Jeeves şi Stevens sunt acei majordomi clasici, nu acelaşi lucru am putea spune despre Poole, din Straniul caz al doctorului Jekill şi al domnului Hyde, de Robert Louis Stevenson, şi Thomas Rogers, din Zece negri mititei, de Agatha Christie.
Despre Poole am putea spune că este cel care face tranziţia de la tipul Stevens la tipul Thomas Rogers, într-o oarecare tipologie a majordomilor literari. Poole este acel element cheie care ştie totul despre tot, întrucât e singurul martor de la care avocatul Utterson poate obţine informaţii despre doctorul Jekill. Pe de altă parte, asta denotă totuşi lipsa de discreţie care nu îl face perfect.
În continuare, Rogers este probabil unul din acei majordomi imperfecţi, fiind, de altfel, unul din suspecţii investigaţi de Hercule Poirot în Zece negri mititei. Dacă am adăuga că este şi însurat, clar l-am departaja de Stevens, spre exemplu, care trăieşte în singurate şi îşi refuză orice apropiere emoţională de cineva, pentru că i-ar sta în calea îndeplinirii datoriei.
Dacă în poveştile cu Poirot trebuia să întâlnim un majordom, nu puteam să nu menţionăm unul şi din aventurile lui Sherlock Holmes. Barrymore, din Câinele din Bakersville de Sir Arthur Conan Doyle, este însurat ca şi Rogers, doamna Barrymore fiind la rându-i în grupul servanţilor ca şi doamna Rogers. În mod similar, şi acest cuplu este un element cheie în dezlegarea misterului.
Alte două figuri pe care nu puteam să nu le includem în top sunt Passepartout, din Ocolul pământului în 80 de zile, de Jules Verne (scriitor pe care acum ceva timp ni l-am imaginat inspirat de însuşi Chuck Norris), cu care ne-am întâlnit prima dată în copilărie, şi fantomaticul Delbert Grady, din Shining al lui Stephen King (care poate nu l-ar fi folosit pe Norris, dar cu siguranţă l-ar fi ajutat în a construi scene amoroase mai bune).
Un majordom care aparţine literaturii clasice este Stephano din Furtuna lui Shakespeare. Un criminal viciat, acesta este un soi atipic care stă în fruntea listei cu de-alde Poole şi Rogers antemenţionaţi.
Nu la fel de clasic este Oscar Wilde, însă limbajul său poetic ar putea spune altceva. În The importance of Being Earnest avem figurile lui Merriman şi a lui Lane, cei doi majordomi atât de opuşi, ca şi când ar fi fost construiţi în oglindă.
Suprinzător sau nu, majordomii au format de lungul timpului o speţă intrigantă, care a incitat imaginaţia a numeroşi scriitori. Poate nu îl putem considera literar, dar să nu uităm că inclusiv Batman avea un majordom pe post de mână dreaptă.
Vouă ce alţi majordomi fictivi, mai mult sau mai puţini misterioşi, v-au suscitat atenţia în literatură?
Notă: Acest top nu se doreşte a fi o replică, o continuare sau o completare a listei întocmite de John Mullan pentru The Guardian acum aproximativ 3 ani. Ca să vedeţi că nu doar pe noi ne fascinează majordomii. :)
Veronica Plăcintescu,
Editor Bookaholic.ro
Ordonare:
Cronologică
|
April
a răspuns:
Marturisesc cinstit ca pe mine nu m-a fascinat niciun majordom,indiferent in opera carui scriitor,inevitabil,l-am intalnit; singurele tipuri de servitori pentru care am avut totdeauna simpatie au fost dadacele,cele care hraneau cu propriul lapte vlastarele nobile, fiindu-le acestora mai apropiate decat adevaratele mame; iar de departe cea mai simpatica, si pentru durerea careia am mult respect, este dadaca Julietei din piesa lui Shakespeare,"Romeo si Julieta".
Răspunde
|
blueangel99
a răspuns:
Eu până acum nu am întâlnit decât pe Passepartout, când am citit "Ocolul pământului în 80 de zile"
Sper că voi întâlni şi celelalte personaje, când voi citi şi celelalte cărţi.
|
Leocerba
a răspuns:
Era cat pe ce sa scriu despre majordomii din piesele de teatru,care sunt sarea si piperul pe scena,de multe ori.Mi-am amintit intr-o devalmasie totala de slujitori intelepti sau puturosi sau simpatici sau loiali sau tradatori la Shakespeare,dar si la Goldoni,la Cehov.
Apoi mi-au fugit ochii pe explicatia ta data majordomului "gentleman's personal gentleman" si m-a cuprins un dor de Sancho Panza lui Quijote,care are cateva momente in care crede ca le stie pe toate si incearca sa para distins,respectabil, un fel de gentleman, dar pe el il tine putin si revine cu picioarele pe pamant.
I-am sters pe toti din memorie caci nici unul nu se ridica la nivelul lui Zahar.Cartea se numeste "Oblomov" si este a lui Goncearov.Cata detasare,ce privire atotstiutoare,cata ingaduinta fata de stapanul sau,de parca el, Zahar, ar fi adevaratul Sef.Cata pace ii curge prin vene cand pune ceaiul, cata lene, cu cata impacare si gratie regeasca aseaza minute intregi coltul unei fete de masa.Ce burta de stapan are.Cata lehamite incape in gandurile sale. Poate ca n-o tine el degetulmic ridicat cand ii pune stapanului sau supa dar, chiar si cu gulerul murdar, are atitudinea unui rege.
Poate cel mai gentleman dintre majordomi este un rus: Zahar.
|
florentinf
a răspuns:
Littimer, majordomul lui Steerforth din David Copperfield de Charles Dickens, da dovada de respect prin atitudinea lui.
|
April
a răspuns:
Fiindca rubrica aceasta este una dintre preferatele mele si fiindca tu mi-ai dat un raspuns atat de generos tinand cont ca ai atras atentia asupra unui fim ce pare sa fie o capodopera si pe care nu-l stiam,revin aici cu un comentariu care se revendica de la tema propusa doar prin doua cuvinte:fascinatie si a servi. Daca exista oameni ce se pun in serviciul cuiva sau a ceva,o idee,o tara,atunci cei mai misteriosi sunt agentii secreti,diplomatii-spion.M-a fascinat acest tip de psihologie umana ce imbina inteligenta cu misterul si riscul suprem,cel ce poate duce la viata sau la moarte.N-as putea spune ca sumt o admiratoare a lui James Bond,eroul lui Ian Fleming,prea teatral,prea americanesc,in schimb alte cateva personalitati din categoria acelora pe care ganditorul militar Sun-ti ii numea "scutul divin"si afirma ca sunt"comoara unui suveran"m-au fascinat cu adevarat. Iata care ar fi cativa dintre ei:
-Casanova-personaj complex insidios fermecator,spion pentru Inchizitia Venetiana; Desi a ramas in istorie mai ales ca un cuceritor galant,natura sa funciara e cea a unui desavarsit diplomat.Din memoriile sale un invatacel ar afla tainele unui demers plin de izbanzi,ar afla ca,spre a reusi intr-o actiune trebuie sa te implici sincer si cu totala daruire.
-Richard Sorge- spion cu dubla origine prin tatal sau german si mama rusoaica; captivat de ideologia marxista, el s-a pus in serviciul Uniunii Sovietice, a aflat secrete esentiale ale ceui de al doilea razboi mondial si a murit executat de japonezi.Sorge era un barbat chipes si sarmant,inteligent,cuceritor pentru femei, invidiat si admirat de catre barbatii ce-l porecisera :irezistibilul"si care erau la randu-le fermecati atat incat, cred ca e singurul barbat din istorie caruia doi soti i-au cedat sotiile.De altfel, una dintre acestea a scris in memoriile sale:"emana o aura periculoasa,intunecata,inevitabila,dar care ma atragea fara ca eu sa doresc sa ma pot opune."Un adevarat magnet pentru femei pare a fi fost Sorge,iar acestea se aruncau in bratele sale asa cum fluturii se avanta spre flacara; si,ca si ei arzandu-si aripile intrucat cuceritorul trecea cu usurinta de la una la alta.Dar sub imaginea vizibila a unui personaj monden se ascundea un spion atent,alert,inteligent si minutios si eficient.
-Dusko Popov-dublu agent sarb,aflat in slujba aliatilor pe care i-a servit potrivit convingerilor sale,dar convingator si pentru nazistii ce nu i-au banuit niciodata tradarea.A reusit sa afle multe secrete,dar de numele sau se leaga si un esec al serviciilor secrete americane
opov a reusit sa-i avertizeze asupra aacului de la Pearl Harbour,dar aroganta lui Hoover,sef CIA,a facut ca informatia sa nu fie fructificata. Dusko Popov,care pare a fi si cel care a inspirat personajul lui Fleming,era,la randu-i un barbat chipes,cu o inteligenta sclipitoare,iubind femeile frumoase fara a se lasa subjugat de ele; amator de chefuri si de viata boema Popov ascundea sub aceasta aparenta hedonista un om hotarat,bun psiholog ce descifra cu usurinta naturala reactiile oamenilor capabil a si-i aservi fara sa para.
Aceste personaje ce par desprinse din romane de aventuri,dar cu subtile implicatii in vietile oamenilor in preajma carora s-au afat,au fost capabile sa schimbe cu un simplu semn, istoria popoarelor. Miserioasa lor existenta m-a fascinat si mi-a placut sa o urmaresc, temandu-ma pentru ei si admirandu-i totodata.Numai bine.
|
Cuarțcalcitcalcopirită
a răspuns:
1-Groanin (Copiii lămpii)
2-Passepartout (Ocolul Pământului în 80 de zile)
Întrebări similare
Întrebări recente
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
