Salut
Ce parere aveti intre yamaha yzf125 sh aprilia rs125?
Care merge mai tare?
Si alte pareri deale voastre despre aceste motoare :X

Yamaha yzf R125:Ai 16 ani şi eşti unul dintre cei mai înfocaţi fani ai lui Rossi. Bunica a câştigat la Loto "6 din 49" şi vrea să îţi facă un cadou. O tragi de mânecă până la cel mai apropiat dealer Yamaha, dar aici, surpriză: vânzătorul cu un zâmbet tâmp te pune să alegi între un TZR de 50 cmc ca al vecinului de 14 ani şi un YBR 125 ca al zugravului. Să fim serioşi, la urma urmei şi Rossi a debutat pe o Aprilia de 125.

Încă de prin 2001, Yamaha lăsa neexploatată piaţa sportivelor de 125 cmc, cele accesibile puştilor de 16 ani şi, prin alte ţări, şoferilor cu o vechime de cel puţin doi ani. Asta pentru că nu au vrut să dezvolte o versiune nepoluantă a motorului de la TZR 125. Acum, lucrurile s-au mai schimbat şi lideri în categoria 125 nu mai sunt sportivele cu motoare în doi timpi, ci motocicletele cu motoare în patru timpi, mai economice şi, mai ales, mult mai ecologice.


După ce concurentul Honda a stabilit noi recorduri de vânzări cu modestul CBR 125, Yamaha a realizat că ar fi cazul să vină cu o replică. YZF-R125 va intra în vânzare din primăvara anului viitor şi vine cu un pachet destul de interesant pentru această categorie.
Motorul monocilindric de 125 cmc este răcit cu lichid şi dispune de o distribuţie cu patru supape. Alimentarea se face prin injecţie electronică, iar transmisia dispune de un ambreiaj umed şi de o cutie cu şase trepte. Micul propulsor oferă maximul de performanţe admis prin lege pentru această categorie, adică 15 CP, cu doi mai mult decât Honda. Sistemul de evacuare cu tobă laterală triovală aduce aminte de cel al surorii de 600 cmc, dar asta numai la nivelul aspectului, pentru că, din punct de vedere tehnic, sistemul lui YZF-R125 nu are nimic spectaculos. Cadrul din aluminiu poartă şi el o denumire legendară în casa Yamaha, Deltabox I, II, III, IV fiind de-a lungul timpului adevărate vitrine tehnologice. Nici bascula din aluminiu nu se lasă mai prejos.


Suspensia faţă cu furcă telescopică convenţională nu se ridică la pretenţiile unui Aprilia RS sau Derbi GPR. La drept vorbind, nici nu ar fi nevoie, la 15 CP... o furcă inversată ţine mai mult de estetică decât de funcţionalitate.
Tot peste Honda CBR 125 se situează noul model Yamaha şi la capitolul dimensiuni. Cu un ampatament de 1.355 mm, R125 se apropie de dimensiunile unei motociclete "full-size". Chiar şi înălţimea şeii este la nivelul surorilor mai mari - cu 818 mm, YZF-R125 nu va avea prea multă trecere la fetele mai scunde.


Creşterea în dimensiuni îşi spune cuvântul la urcarea pe cântar: în vreme ce Honda abia ridică acul la 115 kg, Yamaha suplimentează această valoare cu 11,5 kg. E drept că tot aici intră şi anvelopele cu dimensiuni mai serioase, 100/80-17" pe faţă, respectiv 130/70-17" pe spate. Pentru a fructifica aderenţa oferită de anvelope, R125 foloseşte un sistem de frânare Brembo, cu un disc frontal de 292 mm şi etrier flotant cu două pistoane şi disc posterior de 230 mm.
La capitolul design, YZF-R125 împrumută din aspectul lui R6, însă nu se poate afirma că japonezii au scos cel mai reuşit model al lor. Ba chiar din contră! E drept că nu coboară la nivelul concurenţei chineze, dar pare ceva mai reuşit GT-ul coreenilor de la Hyosung.
Apriliaroducătorul italian are o bogată experienţă în clasa motocicletelor de 125 cmc, RS 125 fiind una dintre cele mai cunoscute motociclete accesibile puştilor de 16 ani.

Normele Euro3 păreau să pună cruce motoarelor în doi timpi. Iată că producătorii europeni nu renunţă la serviciile acestor motoare şi reuşesc să reducă noxele sub valorile impuse de noile normative. Cagiva a fost primul producător care a anunţat că nu renunţă la deja legendarul Mito, iar Aprilia a plusat cu două modele noi echipate cu motorul de la RS 125.


Pentru a reuşi reducerea emisiilor poluante, inginerii aveau mai multe variante. Una ar fi fost adoptarea unui sistem de injecţie directă similar celui folosit la scuterul SR 50 Factory. Se pare însă că această soluţie nu este tocmai bine adaptată unei motociclete de 125 cmc. O altă soluţie ar fi fost un sistem de injecţie semidirectă (port injection) similar celui folosit la motoarele fabricate de Rotax pentru snowmobile. Aceasta nu rezolvă însă scurgerile de gaze proaspete prin porturile de evacuare. Ambele variante ar fi impus adoptarea unui sistem de ungere similar celui de la motoarele în patru timpi, iar asta ar fi redus din avantajele unui motor în doi timpi. S-a optat pentru o soluţie mult mai simplă şi eficientă: un carburator perfect reglat.

În rest, motorul Rotax care echipează motocicletele Aprilia de 125 cmc încă de la începutul anilor 90 a rămas neschimbat: acelaşi cilindru acoperit cu Nicasil, acelaşi arbore de echilibrare, aceeaşi cutie de viteze cu şase trepte. S-a mai umblat pe ici pe colo pe la sistemul de răcire, pe la raportul de compresie, dar nu au fost operate schimbări majore cu excepţia noului carburator Dell’Orto VHST 28. Trei modele se bucură de serviciile propulsorului austriac.


RS 125 este sportiva care trezeşte în fiecare puşti de 16 ani un mic Biaggi sau un Rossi încă din 1992. Ultima generaţie a apărut în 2006 cu un design inspirat din cel al surorii mai mari RSV Mille R. Furca inversată a primit un etrier radial cu patru pistoane, iar roţile turnate din aluminiu copie designul de la supersportiva de 1000 cmc. Cadrul din aluminiu este o realizare demnă de tot respectul, mai ales dacă ţinem cont de categoria din care face parte RS-ul, iar bascula, tot din aluminiu, respectă aceeaşi reţetă.

Dacă RS 125 este deja un reper în clasa sportivelor accesibile tinerilor de 16 ani, gemenele RX şi SX sunt modele noi care trebuie să-şi câştige notorietatea. RX 125 nu este un nume cu totul nou, însă modelul care îl poartă este cât se poate de "proaspăt", cald, tocmai ieşit din incubatoarele de la Noale, iar SX este modelul care înlocuieşte MX-ul de 125 cmc. Practic nu putem vorbi despre două modele ci despre două versiuni ale aceleiaşi motociclete adaptată fiecare pentru o altă utilizare. RX-ul este un enduro de zi cu zi, care după ce a traversat o pădure, poate reveni în aglomeraţia urbană. SX este tocmai contrariul, o motocicletă care toată ziua se "croşetează" printre maşini în trafic şi atunci când edilii hotărăsc să mai repare câte o stradă găseşte imediat alternative.


Pentru a se impune în clasa motocicletelor off-road de 125 cmc, RX/SX împumută din ADN-ul RXV-urilor şi al SXV-urilor, modelele care au cam întors cu susu-n-jos lumea motocicletelor enduro respectiv supermoto de competiţie. Cadrul grilă din oţel nu era considerat cea mai bună soluţie pentru o motocicletă off-road însă RXV şi SXV au demontat această teorie. Modelele de 125 cmc preiau această temă, dar o adaptează pentru o utilizare cotidiană. Un cadru mixt oţel-aluminiu, ar fi fost mult prea costisitor pentru un model destinat puştilor de 16 ani, de aceea, cadrul de la SX/RX este din oţel de la jugul direcţiei până la articulaţia basculei. Pentru a da impresia că este un cadru identic cu cel al modelelor de competiţie, acolo unde ar fi trebuit să fie aluminiu, designerii de la Aprilia i-au tras o mască din plastic. Singura diferenţă reală este la nivelul roţilor unde SX-ul încalţă un set de roţi de 17" echipate cu anvelope de şosea, în vreme ce RX-ul este echipat pe faţă cu o roată de 21" iar pe spate cu una de 18", ambele cu anvelope profilate pentru off-road. Diferită este şi frâna faţă, în sensul că SX a primit un disc mai mare, de 320 mm în locul celui de 260 mm de la RX. Cele două surori îmbracă straie croite după aceleaşi tipare ca şi pentru modelele de 450/550 cmc.

Nu-i rău în 2008 să fii puştan. Ar mai fi totuşi o problemă: vreo 4000 şi ceva mai exact. Pentru a încăleca una dintre cele mai performante motociclete de 125 cmc, preţul nu e tocmai mic, aşa că va trebui să vă rugaţi ceva de părinţi pentru a scoate banii necesari.