Sper sa aveti timp sa-mi cititi povestea, poate imi puteti da voi un sfat. Chiar nu stiu ce as putea face.De fapt, cred ca nu depinde de mine. Sunt o fata de 16 ani, locuiesc la tara, intr-o familie nu tocmai,, normala". Tata e un betiv, dintotdeauna a fost asa, care si-a lovit si isi loveste copiii si sotia de cate ori are ocazia, un om care aproape ca nu are suflet, care vrea doar sa isi arate autoritatea dand cu pumnul in masa, lovind si tipand, facandu-I pe altii sa sufere. Nu stie sa comunice, niciodata nu am fost apropiata de el si nici chiar de mama. Intotdeauna mi-a fost frica de el, am incercat sa ii spun ceea ce ma deranjeaza, sa ii explic cat de mult ma doare pe mine atitudinea lui, dar de fiecare data avea grija sa ma faca sa tac cu o palma. El e omul care ar fi trebuit sa-mi fie tata, nu doar prin faptul ca mi-a dat viata, ci aratandu-mi sa traiesc, acoperita de afectiune si iubire. De fapt, asta mi-a lipsit toata viata: afectiunea, iubirea si intelegerea, pe care nu cred ca le voi intalni vreodata in,, familia mea". Nici cu mama nu ma inteleg prea bine. Am incercat sa vorbesc cu ea, intelege pe moment, dar apoi revin toate ca inainte. Cel mai mult ma deranjeaza ca imi vorbeste urat, facandu-ma proasta, animal, tampita si jignindu-ma cum apuca. Inteleg ca a suferit si ea atatia ani alaturi de cel ce imi e tata, dar ar putea incerca sa fie mai buna, sa nu ma raneasca si ea mai tare.
Mai am un frate de 10 ani. Nici cu el nu ma inteleg deloc.Copiaza comportamentul agresiv al tatalui, imi vorbeste urat, ma injura, ma face cu*va, proasta, handicapata etc.
Uneori simt ca nu mai am putere sa mai lupt, sa ma eliberez odata din inchisoarea asta, sa plec departe si sa am o viata normala, asa cum mi-am dorit intotdeauna. M-am straduit mereu sa invat bine, am avut numai note mari, am obtinut multe rezultate bune la olimpiade, i-am ascultat intotdeauna si i-am ajutat cum am putut, dar niciodata nu m-au apreciat, spunandu-mi ca nu fac nimic bun. Nu au facut decat sa-mi arate cat de inutila sunt, sa ma invinovateasca de fiecare nereusita a lor, sa imi distruga increderea in mine, putin cate putin, dar sigur.
De parca n-ar fi fost de ajuns, acum un an am devenit bulimica, ceea ce m-a facut sa-mi pierd si mai mult increderea in mine. Acum incep sa ma vindec, cu multa vointa si ajutorul doamnei psiholog a liceului, careia ii voi fi mereu recunoscatoare, caci e o persoana deosebita.
Spuneti-mi voi ce as putea face. Chiar simt ca nu mai am putere sa lupt. Moralul imi e la pamant si nici macar nu mai pot invata la nimic, mai ales ca sunt nevoita sa stau intr-o sigura camera cu mama, tata si fratele, unde e tot timpul galagie si televizorul urla mai tare decat ei la un loc. Cum as putea sa invat ceva in conditiile astea? Le-am propus sa ma lase sa ma mut intr-o alta camera, dar spun ca de ce sa facem doua focuri cand putem face unul singur? Am incercat sa-I conving, dar degeaba.
Ma puteti ajuta cu vreun sfat? Sau ceva care sa ma motiveze sa pot merge mai departe. Simt ca lumea mea se prabuseste
Multumesc din suflet tuturor celor care-mi vor raspunde!

Eu cred ca daca ar fugi cum spune Happy ar fi mai rau de ea dupa, daca o gaseste dupa poate sa o certe sa-i fie si mai rau...

Am citit sfaturile de sus si iti spun un lucru ca cu siguranta daca fugi la rude te gasest si apoi inrautatesti situatia, o sa fie si mai mare ciarta! daca zici ca numai rezisti incerac totusi sa ceri un sfat mai bun de la psiholog cu care ai spus ca te intelegi bine sau incearca sa te interesezi sa gasesti numarul de la protectia copilului! SPER SA FIE TOTUL BINE LA TINE!

Uite ceva ce eu as face daca as fii in situatia ta. Deci m-as duce la pshiologul scoli si i-as spune daca vrea sa ma ajute sa-mi caut rudele sau macar bunica daca te accepta daca nu stii nimic despre nici o ruda as rugao sa ma ajute ea (pshiologul) sa stau la dansa putin pana vei rezolva cumva situatia.Ai prieteni? Spunele si lor si roaga-i sa te ajute cat de putin pot! Daca nu ai nici o solutie : suna la protectia copilului cum a zis @LitlleDiva fa ceva numai decat nu poti sta asa sa suferi! Sfat: Fii ambitioasa fa ceva apeleaza ajutorul cuiva nu sta asa si astepta, sper ca o sa-ti gasesti o ruda care sa te ajute mult noroc nu sta degeaba!

In primul rand.Vei primi mai multe raspunsuri daca vei pune problema ta la categoria familie si relatii.
Este foarte trist ce ti se intampla.Ai putea incerci sa te deconectezi de la tot ce se intampla sa fi indiferenta,dar este greu,esti indiferent cand te injura un necunoscut,amic,prieten,dar si asa tot te enerveaza.
Poti anunta protectia copilului, cauta pe net, poate vei gasi un loc unde sa-ti spui povestea.
O soluite ar fi sa pleci cand faci 18 ani,dar si acum poti,poate ai vreo ruda,bunica.
Ca o scapare,dupa ce termini scoala ar fi bine sa te angajezi si sa pleci,dar salariile sunt mici,sau poate ai norocul sa intalnesti un baiat ca lumea si sa pleci cu el,dar sa ai grija sa nu dai din lac in put.
Ai putea sa ii sperii un pic si sa fugi de acasa la o prietena, le lasi bilet ca te-ai saturat cu tot ce simti, la fel cum ai scris si aici si poate pentru o perioada se vor linisti.

Wow,scuza-ma pentru raspunsul anterior IdealuriSfaramate, nu am stiut situatia ta. Acum 3 saptamani faceam nazuri ca ai mei nu vroiau sa-mi ia telefon de 4 milioane si pana la urma mi l-a luat. Nici nu stiu ce sa-ti spun sunt mai mica decat tine cu un an,dar vrea sa-ti spun ca din experienta mea de viata( am trecut prin putine suferinte, slava Domnului), ca parintii nu tii alegi tu.Dar cu ce a gresit o fata ca tine? O fata pe care orice parinte si-ar dori-o avand in vedere rezultatele excelente la invatatura.Cu ce a gresit o fata ca tine cand tot ceea ce isi doreste este liniste in locuinta? Altii isi doresc telefoane scumpe,masini,distractie,iar tu tot ce iti doresti este sa fie liniste si sa ai un locusor unde poti invata. Daca tot ce ai scris este adevarat,chiar daca nu te cunosc, pot spune cu mana pe inima ca esti o persoana cu un caracter puternic, care da un exemplu tinerilor din societatea noastra.Cand stii ca tot tineretul din ziua de azi s-a intors la 360 de grade,droguri,alcool,lux, tot ceea ce ceri tu este ceva ce poate pentru noi este banalitate, obisnuita.Nu meriti nimic din ce ti se intampla,insa ai rabdare, toate lucrurile au locul lor, pentru ca exista cineva care are grija de toata lumea.Si acel cineva te vede si pe tine si suferinta ta. Pana atunci tot ce te sfatuiesc sa faci este sa vorbesti mai mult cu doamna psiholog sa te sfatuiasa sa faci ceva,pentru ca dumneaei este in masura sa-ti dea cele mai acceptabile sfaturi.Te pup si iti doresc multa putere si credinta imbinata cu vointa, pentru a iesi din aceasta incurcatura, si inca odata imi pare rau de situatia ta :*

Situatia ta e foarte trista. eu daca as fi in locul tau as pleca undeva la rude. as pleca de acasa...si nu le-as spune nimic nici unde ma duc. as pleca cand ei ar dormi sau as pleca cand ei nu ar fi acasa.si tatal tau cand te bate tu esti mare poti protesta intr-un fel.fratele tau e mai mic nu il baga in seama. cu mama ta incearca sa vb poate te va intelege

Suna la protectia copilului. Sa stii ca cei de acolo stau si vorbesc cu copii si cu orele...sau ii ajuta cumva. Dar cum ai internet daca tustai la foc in casa?

Foarte grava situatia, cum a spus si LitlleDiva, suna la protectia copilului... Daca as fi si eu in aceeasi situatie m-as pregati noaptea de plecare si dimineata sa o tai in fuga la o ruda, prieten etc. Cred ca stai pe calculator pe furis, nu? adica nu zic cv rau despre tine sau ce intelegi, dar cred ca nu te lasa... intelegi tu

Suna la protectia copilului neaparat!

Voi stiti ca asta ii un troll nu? Am vazut povesti de genul asta peste to exact la fel asta ii un troll foarte mare

Tin sa precizez ca acum cateva luni am plecat la bunici si ei si rudele m-au invinovatit tot pe mine, spunand ca nu trebuia sa plec de acasa, asa ca...