Personal, prefer fara blugi sau pantaloni rupti, fara sapca, machiaze, tenisi in picioare si alte zamganele sau maimutareli de cocalar.
Nu sunt fată, dar îți explic semnificația blugilor rupți. Îmi bag picioarele în părinți și în toată ordinea socială care nu mă lasă pe mine liberă să fac ce vreau eu (de exemplu să fac sex cu un iubit, că eu sunt deja femeie, că am menstruație). Și să arăt la toată lumea că dacă așa vreau, eu fac ce vreau, port blugii rupți ca să vadă toată lumea asta, că eu sunt liberă. Ce se întâmplă în mintea privitorului. El vede o față drăguță și un corp atrăgător de fată tânără. El vede în acelaș timp spectacolul dizgrațios, urât, respingător a unor haine rupte, care sugerează sărăcie, dezordine mentală ( nebunii se poartă uneori la fel, uneori invers, de o manieră exagerat de perfectă și îngrijită) și prin găurile uneori enorme, o bucată de piele tânără, atrăgătoare. Această discrepanță cognitivă este perturbatoare, iar ca să aibă un contact social normal, el privitorul trebuie să facă abstracție de ceea ce vede, deci să facă un efort. Acest efort intelectual perturbă comunicarea și lasă un gust amar. Dar, mna.
Da, atâta timp cât nu e scârbos, grețos, nu judecăm, că nu avem de ce, indiferent de secol, din toate secolele de când oamenii au decis sau au avut nevoie să se poarte îmbrăcați. Ori te poartă cum ți-e vorba, ori vorbește cum ți-e portul. Eu nu judec după haine ci după găurile din ele. Unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere, că nu are de unde.
Personal, nu-mi plac şepcile, dar fiecare poartă ce vrea, te îmbraci pentru tine, nu pentru altii
DaciaRomania întreabă: