Nu am nicio parere, daca asta o face sa se simta bine, e ok.
La un moment dat, am avut si eu nevoie de o schimbare, pe atunci am crezut ca, daca-mi schimb coafura, mi se va schimba si starea.Asa ca, intr-o zi, m-am tuns periuta si m-am vopsit albastru.
Au urmat multe schimbari, multe culori.M-am simtit bine, altfel.Acum,imi dau seama ca ceea ce trebuia schimbat era gandirea mea, modul meu de a ma percepe.Ar fi trebuit sa schimb ceva in mine, nu in afara mea.
Draga fata cu par albastru (OnutzaIlm334), e problema ta ce crezi. Ramai cu ciudatenia ta. Eu n-am treaba cu tine. Si controleaza-ti limbajul ca nu vorbesti cu un golan din gasca ta. Ti-am sters comentariul rautacios.
Eu m-am făcut cu mov și cu roz (dar ceva foarte aprins pentru ca eram blonda) și tata nici măcar nu a observat, adică sigur a văzut dar s-o fi gândit sa nu ma simt prost dacă îmi zice ceva, adevarul e ca nu prea ma prindea culoarea
Așa ca eu cred ca nu e nimic rău in asta, culorile astea necesita întreținute, timp și bani și nu cred ca se face cineva așa toată viața, doar ca sa experimenteze puțin.
Nici nu le poate purta oricine după părerea mea, trebuie sa se potrivească cu personalitatea.
Eu cred ca sunt mai mult drăguțe decât stridente
Și cele care își decoloreaza parul, 90% din ele, o fac pentru a fi blonde și apoi decid sa mai adauge putina culoare din când in când.
Sunt putini cei care se decoloreaza doar pentru a fi roz, mov, verde etc.
Și dacă as fi părinte as lasa copilul sa își facă damblaua, sa se facă cum vrea ca apoi sigur o sa își dea seama ca nu i se potrivește și o sa uite de ideea asta, decât sa ma urască pentru faptul ca ii interzic și sa facă și mai rău apoi. Dar totuși un copil de gimnaziu e prea mic pentru astfel de schimbări la par, adică nu văd rostul...pe la 17-18 ani e in regula.
anonim_4396 întreabă:
Georgian1992 întreabă: