Îmi amintești de perioada în care mă vopseam în nuanțele astea. Nu, nu sunt o drogată cum zice PeșteleSuprem, ci e doar un fel de a fi. Nu făceam asta să mă afirm sau să par importantă, sau pentru că mă drogam și aș fi fost satanistă. Ci pentru că îmi plăcea. Și poate pentru că aveam eu o fixație pentru chestiile de genul. Îmi vopseam părul săptămânal. Verde, mov, albastru, turcoaz, enșpe mii de nuanțe, toate stridente. Aș mai face asta? Nu. Vremurile trec, oamenii se schimbă, se maturizează. Nu privesc în alt mod oamenii care au o nuanță aparte a părului. Și nici nu regret că m-am vopsit așa. Cât despre nuanță, e al naibii de greu de întreținut. Nu mai am nici timpul necesar să mă preocup atât de mult de culoarea părului.