Suntem diferiti, traim din medii diferite, percepem diferit lucrurile.Personal,am crescut intr-o familie in care se vorbea despre Dumnezeu, in care parintii m-au dus inca de mica la biserica, m-au invatat sa ma rog, mi-au explicat cine este Dumnezeu si cum trebuie sa ma raportez la El.Cred si simt ca exista Dumnezeu si nimeni, niciodata nu-mi va putea spulbera aceasta credinta.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Te contrazic...nu toti oamenii nu cred in Dumnezeu...Acei care cred in Dumnezeu nu-si trambiteaza credinta...ci in sufletul lor dragostea lor pentru Dumnezeu exista.Multi vin la biserica cu gandul ca pacatele lor vor fi iertate daca fac matanii sau doneaza bani...Gresit! Dumnezeu stie si ceea ce gandim... el stie orice gand, vorba si fapta a noastra...asa ca nu putem ascunde nimic fata de El...De aceea, multi s-au lepadat de credinta, alergand dupa bunuri materiale...Viata este grea pentru majoritatea... ce-ar nsemna sa fugim toti de credinta si sa ne inchinam banului...banii ii poti avea ...si dupa un timp sa-i pierzi foarte usor si sa ajungi mai jos decat de unde ai plecat! dar credinta in Dumnezeu zideste! ...mai bine averi in rai decat pe pamnt... oricum nu le luam cu noi...Cati oameni bogati n-au avut parte de fericire... dar nu ca pedeapsa de la Dumnezeu...acestia si-au petrecut viata nesanatos, n-au stat indeajuns alaturi de copii lor pentru ai ocroti si educa.
Este adevarat ca fiecare dintre noi este o entitate, cu felul sau unic de a gandi si actiona...fiecare alege in viata felul de a trai...Cred ca important este ca parintii sa-si educe de mici copii in credinta, astfel vor avea o viziune corecta despre viata.
Foarte interesanta intrebare...este adevarat, exista multi oameni care se pretind a fi crestini, care merg la anumite Biserici, etc, etc, dar care iubesc lumea mai presus de a-l iubi pe Dumnezeu.Cum? Adica iubesc lucrurile materiale, bani, averi, posesiuni, etc, iar daca iubesc aceste lucruri nu-l mai pot iubi si pe Dumnezeu.
Astia sunt cei mai periculosi pentru ca strica si deformeaza imaginea crestinului autentic, adevarat in fata celor care nu il cunosc pe Dumnezeu, sunt asemeni fariseilor evrei care pe fata declarau ca il urmeaza pe Domnul si pe ascuns se scaldau in averi uriase. Ori asa ceva nu se poate.
Aceasta categorie de "crestini" numiti si crestini nominali(cu numele) sau de imagine se incadreaza perfect in categoria "mai lesne va trece o camila prin urechile acului decat va intra un BOGAT(citeste iubitor de averi lumesti) in Imparatia lui Dumnezeu."
Deci da, ai perfecta dreptate, foarte multi din cei ce se declara crestini, NU CRED IN DUMNEZEU, BA DE FAPT SUNT SI MAI RAI DECAT ATEII, CARE MACAR RECUNOSC CA NU CRED.
Dar oare daca cred in allah, te deranjeaza cu ceva? trebuie neaparat sa cred in dumnezeu?
Mă îndoiesc serios că e vorba numai de educaţie! Bunicul meu a fost preot, şi totuşi, eu nu sunt foarte credincioasă...
Nu sunt genul care se închină toată ziua bună-ziua la icoane, deşi cred şi eu că este cineva acolo sus, care ne veghează. N-am să cred niciodată în sinceritatea cuiva care-şi "trâmbiţează" credinţa. Mi se pare mai sincer să te porţi omeneşte pur şi simplu, să nu faci (conştient) rău nimănui şă îţi ajuţi pe cât poţi semenii. Şi nici nu cred că Dumnezeu atotputernic, are nevoie să trăiesc în sărăcie ca să demonstrez că sunt un bun creştin!
Spunea o profa de-a mea de filosofie ca e in natura omului sa creada intr-un dumnezeu, sa puna pe seama lui inexplicabilul.si la intrebarea"cum e cu ateii", dansa a raspuns ca aceia nu si-au gasit religia in care sa se "inscrie".
Dar am uitat sa raspund la intrebare.pentru ca nu toti gandesc si nu simt la fel.
Nu-i adevarat ...incearca e simplu...toti oamenii cred in dumnezeu doar ca uita de acest lucru. Poate fi testat...
ia o bata mare in mana da-i la om una in picioare sa cada'n genunchi si ameninta ca-i spargi fata.Sa vezi cum se roaga la dumnezeu ca sa-l lasi sa traiasca...(Da rezultate! 100%)
O micuta contrazicere la raspunsul Annei, faptul caci sunt oameni care cred sau nu in "dumnezeu" nu are nicio legatura cu mediul in care crestem si eu la fel k tine am crescut intr-o familie cu "frica" de "dumnezeu" ne rugam cand eram mici, mergeam la biserica dar nu prea des cei drept 
numai ca eu in timp am inceput sa cer, sa am nevoie de dovezi pentru. a crede in existenta unui fenomen... si cum nu am vazut nimic concret care sa sustina religia si existenta unei asemenea entitati "dumnezeu" imi exercit dreptul de a nu crede, teoria evolutiei este sustinuta si dovedita stiintific si merg pe aceea. cand a venit inainte de paste preotul sa faca nu stiu ce la ksa k in fiecare an, eu eram la klculator si a intins mana sa eu sarut 
si am spus "nu multumesc! stiti ca nu cred in asa ceva..." pe langa altele caci de 5 ani n-am mai prins pastele in tara si credea ca m-am schimbat acum, si inainte refuzam desi mankm bataita dupa ce plec popa dar oricum ma imboscanam cu multe haine si nu simteam loviturile, trebuia doar sa mai fac din cand in cand au- au ca sa aiba mama satisfactie sa nu spun ce am facut in wc cand popa canta prin ksa 
stiu- stiu, sa-mi fie rusine! dar si el ma provoaca... si ma invatat mama sa fiu politicos si sa raspund
mamaaa ce mult am scris! nu mi-am dat seama in casuta aia mica ca e asa mult
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
