Recent ascultam un bătrânel care zâmbea mai mereu, și spunea că cei posaci când îmbătrânesc au fruntea ca coada toporului. Totdeauna încruntați.
Cei care zâmbesc pana si la bătrânețe au tenul frumos.
Mă rog, eu as zice ca contează mult si prin cate necazuri a trecut acel om, dar nu e deloc bine sa fie încruntat tot timpul.
Altu mai tinerel zicea: "nu mai fi supărat că-ți pleacă frumusețea."
Ei, eu zic ca nu rezolvi o problema sau un necaz suparandu-te peste măsură. "Ceea ce s-a dus, s-a dus, înapoi nu se mai întoarce." imi spunea iar un prieten bun.
Totul e temporar, nu trebuie să ne punem încrederea in ceva sau in cineva, sau sa depindem.
Asa ca ridurile, firele albe pot apărea, acestea din urma mai ales după un soc emoțional, la vârste fragede.
Mi-am amintit ceva frumos.
Eram copil. Venise un om la noi in curte un om, tânăr de altfel. Avea o frunte încruntata, încât, îți spun sincer m-am îngrozit ca si cum as fi vazut un demon. De atunci mi-am zis ca voi incerca pe cat voi putea sa nu ma încrunt.
Atenție, in afară de faptul ca provoacă rău celui ce se încrunta, acesta poate speria și de moarte pe alții.
Unora poate li se va părea amuzant, dar asa e.
Daca esti stresat de la 15 ani daca ai o viata linistita si nu duci lipsa de nimic esti fara griji nu iti apar pana la 50 sau 60 de ani dar cati ani ai ti-au aparut deja? nu te mai stresa atat ca toate trec o sa vezi.
Am 23 de ani si am doua dungi pe frunte care nu dispar definitiv cand o relaxez. Le-am observat recent. Stau si ma gandesc daca au fost mereu acolo si nu le-am vazut eu sau sunt recente. Nu stiu.
DyuDya întreabă: