Buna!
Crede-ma, îmi pare sincer, sincer, rău pentru tine. Mi-as dori sa nu fi fost asa.
Uite, ce ai spus tu acolo, de divorț, e doar o varianta și în unele cazuri aduce mai mult rău decât bine. Ai mai putea vorbi cu cineva, un apropiat al familiei, și dacă nu se rezolva nici asa, mergem mai departe pe partea juridica, adică ori la divorț, ori la tribunal pentru ca aici sunt încălcate:\1. Drepturile Copilului, 2. Drepturile Părintești.
Daca tot nu se rezolva, scumpo, singura cale este să-ți iei frățiorul și mama și sa fugiți departe, cu ajutorul Domnului.
Inca o data, îmi pare sincer rău. Un mic sfat: Tine fruntea sus! Sper ca te-am ajutat.
Tatal tau are o problema si anume lasa gelozia sa-i distruga viata, desigur voi ca si copii nu stiti ce se intimpla intre parinti si e alegerea lor, voi vedeti doar rezultatele. Daca tatal tau este asa de violent puteti sa faceti urmatorii pasi : 1 sa incerci tu sa-i explici cand stii ca e momentul potrivit, nu cand e suparat sau baut, ca totusi pe voi ca si copii va doare ca lucrurile au luat o a razna si ca voi nu sunteti vinovati de ce se petrece (daca se petrece ceea ce banuie el) si ca ati ajuns ca si copii sa va fie frica de el (ai grija sa fii foarte respectuos cand vorbesti asa cu el). Daca vei proceda asa poate poate il faci sa constientizeze si chiar sa-i fie rusine de comportamentul sau.2 Daca diplomatia si bunul simt nu functioneaza trebuie sa o convingi pe mama ta sa va mutati in alta parte,cat mai departe posibil,la o ruda de-a mamei daca e posibil astfel ca tatal tau sa mediteze un timp daca-i place fara familie. Daca nu aveti posibilitatea sa va mutati trebuie neaparat sa ceri ajutorul politiei ca un sfat, asta nu inseamna ca tradezi familia ci ti-e frica de viata mamei tale si a fratiorului tau, spun asta pentru ca genul acesta de lucruri pot lua o intorsatura foarte urata si e bine sa nu neglijezi acest aspect.Incearca sa-i explici mamei tale ca separarea de tatal vostru un timp nu trebuie sa fie neaparat divort,au fost multe mame cu copii care au procedat asa si pana la urma totul a fost OK,dar daca nu se poate asta e! Voi toti treceti printr-o foarte grea incercare, si fii sigur ca si pe Dumnezeu il intereseaza de cum decurg lucrurile iar ceea ce doreste e ca totusi familia sa fie impreuna.Te adaug ca prieten si te rog sa ma tii la curent! P.S sa nu uiti de organele de drept! legea protejeza viata, familia si copii in primul rand.
Face-ti va bagajul si fugiti cat mai repede undeva la rude fara sa stie tatal si apoi mama sa bage divort.va trebuie liniste.
Cauta pe google "Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului" din judetul / orasul tau. Contacteaza-i, si ei te pot sfatui ce poti face in situatia asta.
Sunt binevenite si sfaturile primite pe internet, insa e nevoie de actiune si de persoane care au experienta si capacitatea sa iti ofere solutii pentru situatia in care te afli. Nimeni nu are dreptul sa te abuzeze emotional sau fizic,sa te ameninte, sa te jigneasca, indiferent ce ai facut sau nu ai facut.
Gandirea de tip: "meriti sa fii abuzata, pentru ca..." este specifica agresorilor. Toate acestea sunt forme de abuz.
Sper sa cauti si gasesti ajutor specializat.
Nicio scuza! Mai bine ti-ar strica de tot pc-ul ca sa nu mai postezi intrebari care n-au leg cu categ.
Asa e,te inteleg e la fel la mine in casa, in fiecare seara imi faceam planuri cu mama sa facem cumva sa-i luam pe cei mai mici si sa plecam de aicia, nu-mi placea deloc, in fiecare seara tata vine de la munca beat si de n-o bate si se cearta cu mama, mama mi-a povestit ca atunci cand a veni cu mine de la spital adica la 00:12 acasa tata venise pe poarta beat lat si avenit strigand prin casa curvo, curvo te omor, te-ai dus la barbati si mama zice ca ce-ai domne m-am dus la spital sa nasc copilu asta, si a batut-o chiar si in prezent, sunt zile si nopti care plange neincetat
Nu stiu ce sfat sa-ti dau dar stiu cum e!