Intr-o postare anterioara prevesteam ceva surprize. Iata ca alaturi de prietenii de la BookLand organizam un concurs cu premii ideale pentru serile de iarna in familie.
Oferim 3 pachete de carti pentru copii si jocuri celor mai captivante raspunsuri la urmatoarea intrebare: Ce povesti iti citeau parintii atunci cand erai mic? Spune-ne despre cele mai frumoase amintiri ale tale din perioada copilariei si noi te premiem.
Cartile sunt ideale pentru lecturile de noapte buna, iar povestile se pot transforma in preferatele celor mici.
Asa ca daca ai copii, frati mai mici sau prieteni care s-ar putea bucura de ele, te asteptam la concurs, in perioada 23 – 30 noiembrie!
Poza e de aici.
Alexandra – TPU
Mie mama imi canta, nu citea povesti. Mai bine! Avea o voce de vis, sau cel putin asa imi parea mie. De aceea, si eu acum le cant la copiii mei. Uite exemplu: doua gaste fac galuste, si gaina da faina… gata, am tacut, ati inteles ideea! Ciudat este ca fetita mea cea mica inca n-a inteles, tot mai plange dupa mine seara sa-i cant.
I-auzi.ce bine!
eu nu particip dar mi se pare frumos din partea dumneavoastra sa organizati concursuri pt.ca sunt foarte interesante!
Mama mea imi spunea multe povesti nemuritoare, povesti din popor,povesti cu feti frumosi, povestile clasiceale lui Creanga si preferata mea: Furnicuta Juanita (o poveste cu talc, datorita careia am invatat sa fiu generoasa si sa ajut oamenii la nevoie), povesti pecare i le spun si eu acum fetitei mele.
Scufita rosie imi placea cel mai mult, ascultam povestea seara de seara si nu ma saturam de ea.Punctul culminant era cand lupul o mananca pe bunicuta.Dupa poveste imi bagam capul in patura imi era frica sa nu vina lupul sa ma manance si pe mine.Aveam un bat lung care il tineam sub pat ca sa ma apar,hoohoho !
Faptul ca mama imi citea mereu povesti in copilarie este motivul pentru care astazi sunt o mare iubitoare a cartilor si citesc cam tot ce-mi pica in mana. Povestea care mi-a marcat copilaria a fost Zana Zorilor, as fi putut s-o ascult in fiecare zi de nenumarate ori, din pacate mama nu avea timp decat seara la culcare sa mi-o spuna. Si astazi este inca preferata mea, i-o citesc cu placere fetitei mele de 2 anisori in speranta ca va ajunge si ea sa citeasca cu placere povesti, nuvele, romane…
Parintii mei nu imi citeau.Nivelul de cultura si educatie si lipsa timpului nu le permitea acest lucru. Imi povesteau vecinele si prietenele de joaca povesti iar din momentul in care am invatat sa citesc am alocat mult timp acestei pasiuni.
Tatal meu nu imi citea….In schimb mama mea imi citea toate povestile si basmele pentru copii iar eu adormeam ascultand aceste povesti iar cand invatam sa citeasc citea cu mine si ma punea sa citesc pentru a exersa…Recunosc ca cititul nu ma pasioneaza la fel ca pe multi adolescenti din ziua de astazi dar povestile spuse de mama mea erau si raman cele mai frumoase povesti!
Mama si bunica imi citeau tot timpul inainte de culcare. Imi aduc aminte cu drag de Scufita Rosie sau Alba ca zapada. Ce vremuri…
Mie mama imi citea povestile si basmele lui Creanga, si imi mai canta uneori; si apoi cand am mai crescut citeam singura basme si povestioare de ale lui Creanga sau Sadoveanu.
Mama mea fiind invatatoare ,m-a ajutat sa descopar lumea minunata a cartilor inca de foarte mititica.Pe la vreo 4-5 anisori ,a inceput sa imi citeasca din cartea”Tezaurul cu povesti”,o carte groasa , pe care o mai am si astazi si care inca isi mai pastreaza mirosul filelor ingalbenite de timp.Printre cele ce imi placeau se numara : “Motanul incaltat, “Fetita cu chibriturile” (de care am ramas foarte marcata de sfarsit], “Fetita cu parul de aur si cei trei ursi” si asa mai departe.Acestea au fost povestile copilariei mele.Mai tarziu,a inceput sa imi citeasca “Micul print”,o carte pe care eu inca mi-o amintesc[partial]si de care am ramas coplesita de imaginatia autorului.Imaginea cartii mia ramas bine tiparita in minte ,probabil si din cauza copertii frumos cartonata,albastru inchis .Pe urma , am inceput chiar eu sa citesc ,iar de atunci nu pot sa mai las o carte din mana.O sai raman indatorata mamei mele pentru ca inca de mica m-a inpins spre aceasta lume si le voi citi copiilor mei cu acelasi spirit de aventura si incredere cu acre mama ma obisnuit.
cand eram copil mic tata imi citea in fiecare seara cate o poveste din “Fratii Grimm”. parca vad si acum cartea aceea maronie cu personaje desenate pe coperta…Doamne ce mult imi mai placeau povestile ce mi le citea. avea o tonatie, asa de frumos reda acele povesti de parca eram si acolo in poveste, parca traiam prin el aventurile din poveste.
pe vremea cand eram eu copil nu aveam carti de povesti, doar cei bogati aveau, ca se gaseau greu pe vremea aceea, insa mie imi imprumuta mama de la cineva din sat
. mama era persoana care mi le citea, tata fiind mereu ocupat, ca asa era la tara, munca cu campul ii ocupa intreagul timp
imi aduc aminte cu olacere cand ne aliniam toti 3 in pat si mami ne citea povesti,bunica statea langa noi sa se asigure ca suntem cuminti si ascultam si ea citw,ne citea povesti cu pacala,cenusareasa ,povesti nemuritoare,motanul incalatat,nu as da copilaria mea de atunci pt toata tehnologia de care au parte cei mici acm,noi eram mai fericiti si iinteractionam mai des cu parintii nostri
Scumpa mea mama a stiut mereu sa ma faca sa ascult povestile ei,imi citea mereu inainte de culcare scufita rosie sau capra cu trei iezi.Dar cel mai mult imi placeau povestile inventate de ea care mereu erau schimbate si nu ma plictiseam.Nu exista moment mai frumos decat sa fi copil si mama ta sa te rasfete cu povesti.
Imi aduc aminte si acum secvente din copilaria mea,imi aduc aminte glasul mamei cand nu puteam sa adorm si ea cu vocea ei blanda imi spunea povesti precum capra cu trei iezi si scufita rosie,de multe ori inventa povesti caci in afara de cele doua nu mai stia si trecea la inventii.
Ai mei nu aveau timp sa imi citeasca povesti seara,erau rupti de oboseala dupa atata munca,noi suntem 5 frati…Insa cand avea putin timp tata se juca cu noi rime,adica noi ii spuneam ceva si el gasea imediat o rima potrivita.Pe bunica din partea mamei o terorizam cand venea la noi,nu ne culcam pana nu ne spunea macar 3 povesti…
Da’ voua tata nu va citea la niciuna? De ce eu sunt mai fraier?
Mama imi citea mereu din povestile fratilo Grimm, asa ca si acum imi aduc aminte cu mare drag de Alba-ca-Zapada si cei 7 pitici, Hansel si Gretel, Scufita Rosie, Cenusareasa, Frumoasa din padurea adormita, etc.
Basmele lui Creanga au fost preferate mele in copilarie si mama mi le citea in fiecare seara.
Mie imi spunea mama povestile, nu mi le citea. Unele erau povestile clasice ale tuturor copiilor de pe lume, altele erau inventate de ea, pe loc, de obicei, in stransa legatura cu “activitatile” mele de peste zi.
Frumos era ca, atunci cand activitatile se repetau (relativ des si periodic), ceream eu singura o anumita poveste. Lucru care, pe de o parte, o avantaja, pentru ca, astfel, afla cam cu ce ma indeletnicisem (daca rezultatele nu erau destul de evidente). Pe de alta parte, era chinul de pe lume pentru ca, eu avand o memorie excelenta, sa fi ferit-o sfantul sa fi schimbat vreun cuvant fata de versiunea anterioara! O treceau toate caldurile pana il regasea, pentru ca n-o lasam sa treaca mai departe.
Si, cum istoria se repeta, la fel imi facea si mie fi-meu, cand era mic si “indrazneam” sa scurtez un pic sau sa utilizez oarece sinonime.
Geniala ideea. Ii las pe cei mici sa castige.
Poi avea mama timp să-mi citească mie povești ?
Îmi punea discuri cu povești și ascultam, plus că mai aveam și jucării care spuneau povestioare scurte și alte tâmpenii vorbitoare.
Mie imi citea o carte despre o fetita sau ceva in genul care vroia sa creasca sa devina adult, iar mama m-a intrebat eu cat vreau sa ma fac de mare iar eu ma imburicam cu mainile in aer sa arat inaltimea mea. Ei bine acum m-am facut tripla. Nu am sa uit niciodata.
Printii mei nu prea au fost cu mine in copilarie,desi copilaria nu a trecut practic,deci nu prea am amintiri.Desi,in vag parca-mi adinte de mama care obisnuia sa-mi spuna povesti in care eu eram personajul principal,sau imi citea poezii pe care de cele mai multe ori ma strofocam sa le intele,pentru ca foloseau cuvinte destul de complicate..Tata in schimb imi spunea chestii religioase (si desi am renuntat la orice fel de religie and stuff acum,tot il respect pentru faptul asta) si ma invata sa-mi formez un caracter bun.El a fost dintotdeauna sever,acum cand ne-am reintalnit si a realizat ca m-am format singura a fost destul de multumit de cum am iesit eu drept produs finit,desi sunt o fiinta umana,dar inca e sever desi eu stiu ca e fericit de faptul ca am iesit un copil cu caracter si ca pot mai mult decat imi da varsta.Revenind la povestile mamei:ele erau de obicei povesti realiste despre mine,nu obisnuia sa-mi faca aluzii pentru ca nu ar fi vrut sa ies un copil extrem de credul,asa ca cuprinsul povestilor era despre viitor,dar despre unul putin mai zaharisit decat a iesit.Imi placea cand se juca cu parul meu si ocazional imi spunea clasice povesti cu printese si chestii de fetite.Dupa ceva timp,cand vorbeam,obisnuiam sa ma comport mai baietos,deci povestile nu mai erau asa de roz.Ah,dulce copilarie..de ce oare vreau sa treci?
Mama imi citea foarte multe povesti,dar cel mai mult imi placea Cenusereasa si Alba ca Zapada.
Cand eram eu mica, acum multi, multi, ani exista alta moda… ascultam povesti pe platan, ascultam “NOAPTE BUNA COPII”,vizionam celebrele diafilme pe care mama m-i le citea aproape in fiecare seara inainte de culcare, iar cele mai vechi amintiri ale mele sunt legate de povestile ascultate iar si iar si iar pe vechiul pick-up si imi aduc aminte de mine cum stateam linistita in leagan (leagan ce m-i l-a legat tata de doua balamale, pentru asta a trebuit sa desfiinteze o usa, si eu ma dadeam asa tare in leagan ca ajungeam cu picioarele in usa baii), apoi ascultam muzica pe magnetofon si cantam la microfon celebrele melodii ale doamnei MIRABELA DAUER – morarita, fotoliul din odaie, Mihai constantinescu si celebra piesa “O lume minunata”, si celebre melodii populare pe care le cantam la microfon si-mi inebuneam vecinii 🙂 Am avut o copilarie frumoasa si incer sa-i ofer si fiicei mele una cat de cat la fel de frumoasa.
Cand eream mica,mama mi-a cumparat o colectie de adormit copii.In fiecare seara imicitea ceva de genul:Mica Sirena,Frumoasa Adormita,Alba-ca-Zapada,Scufita Rosie si o multime de alte povesti fascinante si fermecatoare din lumea copiilor.
Sa vorbim despre cea mai frumoasa perioada a vietii noastre…copilaria…nu ne-ar ajunge saptamani intregi probabil.
Despre povesti – tin minte minte mirosul librariei de unde cumpara mama carti (podeaua impregnata cu petrol) si salbaticia olfactiva a trandafirilor cand ieseam. Erau multe carti frumoase atunci si vorbesc de anii “75-82. As aminti Fat frumos din lacrima, Motanul incaltat, Capra cu trei iezi, Harap Alb, Ursul pacalit de vulpe, Alba ca Zapada, Ratusca cea urata,Soldatelul de plumb, Frumoasa din padurea adormita, Croitorasul cel viteaz…
Ca sa nu mai spun de Ciopartila, personaj cu care ma identificam uneori. Micul print a aparut ulterior in viata mea …..
O alta parte a povestilor erau diafilmele, care impreuna cu acele proiectoare micute erau imaginea intamplarilor din basme. Stiu ca la inceput erau un fel de albume iar fiecare imagine era separata si trebuiau incarcate manual…dar erau faine..,
Mai tarziu am descoperit discurile de vinil iar povestile erau jucate de actori considerati azi “monstri sacri” ai teatrului, si enumar doar cativa: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Emil Gardescu, Stela Popescu, Ion Caramitru, Fory Etterle, Radu Beligan, Ion Lucian, Stefan Mihailescu-Braila si multi altii… Cu alte cuvinte, sunt niste interpretari deosebite, iar in vremea fiecare expresie avea un talc aparte.
Timp ireversibil…
Si intr-adevar, in general mamele ne citeau povesti, tatii nu stiau de asa ceva. Dar ce poate fi mai frumos decat vocea mamei…
..in afara de clasicele povesti pt copii….mamik mea inventa mici povestioare cu animalute,d abicei care nu prea erau cumunti…:DD….imi placeau cel mai mult cele cu pisici 🙂
Mama imi citea de obicei dupa amiaza cand nu doream sa adorm.Dar cu vocea ei blanda povestind ma adormea imediat cu Povestea celor 3 purcelusi si Povestile lui Creanga.Asa ca de multe ori ma bagam in patic doar pentru ca imi placea sa o ascult.
Iubeam povestile cand eram mica. Bunicul isi facea timp sa-mi citeasca sau sa-mi povesteasca din amintirile lui; si tata inventa povesti-era plecat mult in delegatii si cand se intorcea imi “povestea” ceea ce i s-a intamplat acolo. Imi placeau mult povestile lui si abia asteptam sa se intoarca dintr-o delegatie. Mai tarziu am aflat ca erau inventii.
Iar bunicul…imi citea povesti nemuritoare, basme populare romanesti, basme fermecate rusesti, basme arabe…dar si “cipollino”-Giani Rodari; “Fram-ursul polar”, Fratii Grim sau H.C. Andersen, “Nazdravaniile Denisei” – Iulia Hasdeu; si clasicele povesti ale lui Creanga si amintirile.
Cand eram mica am stat la bunica si nu era seara sa nu imi citeasca povesti .Televizor nu era pe atunci .Toate povestile lui ION CREANGA mi le citea pe rand si apoi le lua de la capat …le stiu si acum pe dinafara cand sant si eu bunica dar nu prea are cine sa ma asculte …Nepotei mei nazdravani ma ia in deradere dar pana la urma reusesc sai fac sa imi asculte povestile…Sant tare emancipati azi .Ca sa-i feresc de televizor ma apuc si le povestesc tot felul …mai adug si de la mine sa le captez atentia.
Părinții îmi citeau povești de Ion Creangă,poezii de Mihai Eminescu și nelipsitelte texte scrise de Emil Gârleanu cu necuvântătoarele. Când eram mică îmi citeau foarte des scrierile acestor trei autori excepționali. Nu vreau nici un premiu! Îi las să câștige pe cei care au nevoie de cărți..Cu aproape 4 biblioteci uriașe numai de cărți nu mai am nevoie.
Nu imi amintesc sa imi fi cititi vreodata parintii vreo poveste, iar de jucat ma jucam cu sora mea mai mare cu papusile si cu niste animale de plastic.
Tata imi spunea povesti si chiar si inventa el povesti cu cei trei pisoi care .unul era alb ca bea lapte , altul era negru ca manca ciocolata……..etc. copilaria mea a fost frumoasa …mergeam cu saniuta trasa de tata
copilaria mi-a fost animata cel mai mult de bunica mea,cu ea invatam poezii-pe care acum ea inca le ma stie iar eu nu,ea imi citea povesti de Creanga,Fratii Grimm si mai ales imi povestea tot felul de legende populare care ma fascinau la acea vreme.pe langa toate acestea insa cel mai mult am iubit o carte pe care si acum o am in biblioteca-Aventurile baronului Munchhausen-o carte fara text,doar cu imagini relief,imagini care se pliaza asa de frumos si reusesc sa transmita povestea poate mai bine decat cuvintele.coloritul este minunat si abia astept sa le-o prezint copiilor mei cand vor fi mai marisori!
Mie una,cand eram mica,mama imi citea povesti de Hans Christian Andersen,sau de fratii Grimm.As vrea totusi sa spun ca cele mai magice momente erau atunci cand mama imi citea povesti in serile de iarna,in special seara de Craciun.Imi citea stand langa brad,si lumina instalatiei ii mangaia fata.As vrea si acum ca mama sa imi mai citeasca povesti….dar acum fratele meu mi-a luat locul.Dar,chiar daca sunt mare,mama inca imi citeste in seara de Craciun,pentru a-mi reaminti de copilarie…
Stiu ca venea maicamea la mine cand eram in pat si facea: ursul vine si face mor mor “in sensul ursului nu al mortii” (si eu radeam de nu mai puteam) sau imi spunea povesti cu alba ca zapada, scufita rosie. Iar despre amintiri spun ca am avut parte de multe dar voi spune unele din ele: am fost la fabrica Roman din Brasov cand eram in tara si mama mea lucra intr-un sector unde alimentau TIR-urile, camioanele si cisternele cu motorina ce imi placea, vazusem un rand imens de cabine de militari pregatite pentru a fi asamblate pe caroserie, sau alt moment tot la servici la ea m-am urcat intr-un camion cu un coleg de munca si m-a dat cu spray chiar nu stiam ce e ala, am mers in TIR prin tara si mi-a placut iar acum doresc sa fiu sofer in acel domeniu, stiu ca voi ajunge acolo.
Pardon dar nu mai folosesc vechiul nickname misogin, si despre carti nu am nevoie.
Imi amintesc cum imi povestea parintii mei Capra cu 3 iezi,Punguta cu 2 Bani,Scufita rosie,Sarea in bucate…iar cand ma gandesc ce repede au trecut ani si acum a venit randul meu sa ii povestec fetitei mele de 2 ani si 8 luni si nepotelei mele Bianca de 1 ani si 11 luni.
Pe atunci aveam un aparat(dar nu mai stiu numele exact au trecut 20 de ani de atunci poate si mai m mult) si punea un cearceaj alb pe perete si urmaream deasemeni tot felul de povesti Ursul pacalit de vulpe,Motanul incaltat si multe altele…
M-ati facut sa-mi dea lacrimile….mi-aduc aminte cu placere de copilarie, mi-e dor de acele clipe, cand, seara, tata imi citea povesti iar mama avea grija de fratiorul meu mai mic. Mai tarziu, cand am invatat eu sa citesc ii citeam eu fratiorului meu…..ce vremuri, mi-e dor de fabulele lui Tolstoi, citite seara, inainte de culcare…. Acum sunt parinte si la randul meu le citesc povesti copiilor mei seara, pana mi se usuca gura si ei imi tot cer sa le mai citesc…si-atunci imi aduc aminte ca la fel faceam si eu in copilarie….
Mama imi citea povesti de Andersen, de Ion Creanga, de Petre Ispirescu sau Ion Slavici si, de multe ori, adormea inaintea mea. Imi amintesc ca o trageam de mana sa continue povestea, dar fara folos…
Copilaria mea a fost cea mai frumoasa. Desi povestile erau ceva ce apartineau de studiul scolar, aveam parte de povestirile din amintirile parintilor mei sau ale bunicilor mei. Si acum le pretuiesc ca mostenire de familie si le port cu mine in gand si dor de cei ce nu mai sunt.
Povestea pentru mine e mai mult decat cuvinte hazlii sau pilde. Povestea mie imi suna a stramosii mei si miroase a paine din cuptor, mancata cu marmelada la lumina lumanarii. Povestea spusa mie e insasi trecutul meu pe care nu-l pot afla nici intr-o carte de povesti din zilele de azi. E nepretuita.
cand eram mica imi placea tare mult sa adorm in bratele mamei mele si sa ascult povesti spuse de ea…cele mai multe erau improvizate, insa din cele cunoscute imi placea tare mult “fetita cu chibrituri” si “cenusareasa”.
cand eram mic mama i-mi citea povesti nemuritoare
Istoria lui Abu Hassan. Print si cersetor al lui Mark Twain a cărui aromă de carte veche flanca vigilent pogorarea in pantecul somnului si Fat Frumos din lacrima. Bunicul era cel responsabil cu basmuitul. Și de aceea acestea purtau intre incheieturi atipiri viclene si interpretari pline de patos.
craiasa zapezii
de obicei bunica de spunea povesti si avea un farmec aparte cu vocea ei calda si calma cu accentul ei moldovenesc, parca insusi creanga era linga noi
cel mai mult imi plcea ivan turbinca
Povestea mea preferata in copilarie era Haidi si imi aduc aminte ca imi citea mama in fiecare seara cate o parte pentru ca atunci cand o terminam sa o luam de la capat.
Mama a fost cea care mi-a insuflat aceasta pasiune pentru lectura si vreau ca si eu sa reusesc acelasi lucru cu copii mei. Imi aduc aminte ca eram deja la scoala si eram vrajita de aceasta lume…a povestilor. Eram indragostita de personaje, prinsa in aventurile lor si nu puteam sa ma-mi desprind ochii din paginile cartilor. Trebuia sa-mi fac temele pentru scoala si sa mai si invat. Scriam repede si sub manual strecuram cartea cu povesti. Stateam cu orele la mine in camera “invatand”. Mama era tare mandra de mine ca sunt atat de silitoare si ca invat singurica la toate materiile. Pana intr-o zi cand eu, fiind atat de prinsa intre paginile cartii am uitat sa mai pun deasupra manualul cand a venit mama in camera. Am citit in continuare doar ca numai dupa ce temele si lectiile erau complet facute si invatate.