Intr-o postare anterioara prevesteam ceva surprize. Iata ca alaturi de prietenii de la BookLand organizam un concurs cu premii ideale pentru serile de iarna in familie.
Oferim 3 pachete de carti pentru copii si jocuri celor mai captivante raspunsuri la urmatoarea intrebare: Ce povesti iti citeau parintii atunci cand erai mic? Spune-ne despre cele mai frumoase amintiri ale tale din perioada copilariei si noi te premiem.
Cartile sunt ideale pentru lecturile de noapte buna, iar povestile se pot transforma in preferatele celor mici.
Asa ca daca ai copii, frati mai mici sau prieteni care s-ar putea bucura de ele, te asteptam la concurs, in perioada 23 – 30 noiembrie!
Poza e de aici.
Alexandra – TPU
Buna,sunt Alex si am sa va spun ce imi citea mama cand eram copil.
Prima carte in topul preferintelor mele de atunci era “Adventurile lui Habar-nam si ale prietenilor sai” de Nikolai Nosov.Aceasta carte ma facea de fiecare data sa rad cand o auzeam spusa din gura mamei deoarece pe langa ca Habar-nam facea nazbatii mama mea folosea diferite voci pentru fiecare personaj,nu stiu cum le tinea minte,
Urmatoarele 2 carti din topul preferintelor mele sunt:” Cartile junglei(1 si 2) de Rudyard Kipling,sper ca am scris bine:)),Aceste doua carti imi placea la nebunie deoarece erau si haioase,dar erau si carti de adventura.
O ultima carte era o Biblie pentru copii in care erau mai multe poze decat scris:),iar de aceea imi placea la nebunie.Cand eram singur acasa ma uitam in cartea aceea,dar pentru ca nu stiam sa citesc,doar ma uitam la poze:)),iar cand mama/tata veneau din oras/de la serviciu ii puneam sa imi citeasca ce scrie la fiecare poza
Cand eram mica, mama imi citea povesti si basme inainte de culcare, iar eu ma chinuiam mereu sa nu adorm repede ca sa mai imi citeasca inca una. Acest lucru a dus la dezvoltarea unui talent, si anume, acela de a scrie. Mai tarziu, chiar eu am inceput sa scriu propriile povesti. Basmele si povestile mi-au dezvoltat imaginatia si mi-au incurajat creativitatea. Imi aduc aminte ca basmele lui Petre Ispirescu sau ale Fratilor Grimm, povestile lui Hans Christian Andersen sau ale Contesei de Segur, sau o intreaga colectie de carti intitulate ,,Povesti nemuritoare”, ma tineau cu sufletul la gura. Atat de mult mi-a placut sa ascult povesti si basme, incat la varsta de 6 ani am rugat-o pe mama sa ma invete sa scriu alfabetul. Pe la varsta de 7 ani si ceva, am inceput sa o adorm eu pe mama, citindu-i povesti din cartile mele preferate, iar pe la 9 ani ii citeam propriile povesti. Universul cartilor este unul minunat. Toti parintii ar trebui sa-si incurajeze copii catre lectura. Cititul- pe termen lung nu are reactii adverse negative:)).
Nu-mi citea, ci le spunea din memorie: Capra cu trei iezi, Ursul păcălit de vulpe, Scufiţa roşie, Povestea porcului… Eu mă prefăceam că le-am uitat ca să mi le mai spună o dată. Când le-a epuizat, a inventat altele, inspirate din desenul animat “Mihaela” sau chiar poveşti în care personajul principal nu era altul decât … propria-mi persoană. Nu-mi plăceau la fel de mult precum celebrele creaţii amintite, pentru că aveau un pronunţat (deranjant) caracter educativ, negustat pe deplin la vârsta aceea. Dar era plăcut să auzi ce “vrăji” a mai născocit mama.
Adevarul este, din pacate, ca nu am avut parte de povesti inainte de culcare, parintii erau prea ocupati cu treburile lor pentru a se mai ocupa si de acest detaliu, in schimb pot spune ca am luat contact cu lumea magica a povestilor la gradinita, le-am indragit, apoi am inceput sa le citesc singura si de cate ori realitatea nu era prea frumoasa, ma duceam in lumea calda si sigura a lor, unde totul se termina cu bine. Acum sunt adult, am la randul meu copilasii mei si nu trece zi fara sa nu le citesc cate o poveste, sa o povestim apoi in limita timpului disponibil sa facem si alte activitati…
imi citeau Povesti nemuritoare
Mama imi citea Basme de Petre Ispirescu si imi amintesc si acum ca stateam cu capul in poala ei si ca sa ascultam cuminte, dar niciodata nua aflam sfarsitul… acum am la randul meu o fetita… si intr-o zi mama mi-a facut o surpriza si mi-a adus cartile de povesti de cand eram mica, pentru fiica mea… bineinteles cele care au rezistat timpului… si copilariei mele…
Cand eram mica imi placeau foarte mult povestile spuse si citite de mama, acesta a fost si unul din motivele pentru care de abia asteptam sa invat sa citesc singura. Eram pur si simplu vrajita cand seara, la culcare, sau in zilele friguroase de iarna cand nu ieseam afara, din vocea calda a mamei luau fiinta fel de fel de craturi miraculoase, printi si printese, animale fermecate, un intreg univers fascinant in care totul era posibil, o lume de vis in care ma retrageam si in care eram fericita. Tin minte o poveste care mi-a placut nespus: Dora Minodora si Luna Betiluna,o poveste in vesuri despre doua papusi surori, care se cauta una pe alta in lumea florilor, in adancuri in lumea pestilor si asa mai departe…imi placea atat de mult incat am invatat-o repede pe de rost.
Multe, multe multumiri tuturor celor care ne-au povestit despre cele mai dragi amintiri din copilarie. A fost o bucurie sa patrundem un pic in lumea voastra.
Nichiteanu Mirabela, Dorin Craciun, Poneiul Troian si Raluca sunt castigatorii. Mai multe detalii sunt aici:https://www.tpu.ro/blog/?p=2620.