Saptamana trecuta va provocam sa ne incantati cu amintirile voastre din copilarie, atunci cand parintii va adormeau cu cele mai frumoase povesti, ca sa le premiem cu pachete cu carti din partea celor de la BookLand.
Va multumim pentru toate raspunsurile si comentariile, dar sarcina noastra de alegere a castigatorilor a fost cu adevarat dificila.

Nichiteanu Mirabela, Dorin Craciun si Poneiul Troian sunt cei trei castigatori. Pentru ca ne-a impresionat foarte mult, Raluca este castigatoarea unui premiu special de la BookLand, cu scrieri din zona beletristica. Va asteptam datele de contact pe adresa noastra de e-mail (contact@tpu.ro).

Ca sa va delectati si voi, iata in continuare raspunsurile castigatoare.

Nichitean Mirabela:
Povestea mea preferata in copilarie era Haidi si imi aduc aminte ca imi citea mama in fiecare seara cate o parte pentru ca atunci cand o terminam sa o luam de la capat.
Mama a fost cea care mi-a insuflat aceasta pasiune pentru lectura si vreau ca si eu sa reusesc acelasi lucru cu copii mei. Imi aduc aminte ca eram deja la scoala si eram vrajita de aceasta lume…a povestilor. Eram indragostita de personaje, prinsa in aventurile lor si nu puteam sa ma-mi desprind ochii din paginile cartilor. Trebuia sa-mi fac temele pentru scoala si sa mai si invat. Scriam repede si sub manual strecuram cartea cu povesti. Stateam cu orele la mine in camera “invatand”. Mama era tare mandra de mine ca sunt atat de silitoare si ca invat singurica la toate materiile. Pana intr-o zi cand eu, fiind atat de prinsa intre paginile cartii am uitat sa mai pun deasupra manualul cand a venit mama in camera. Am citit in continuare doar ca numai dupa ce temele si lectiile erau complet facute si invatate.

Dorin Craciun:
Sa vorbim despre cea mai frumoasa perioada a vietii noastre…copilaria…nu ne-ar ajunge saptamani intregi probabil.
Despre povesti – tin minte minte mirosul librariei de unde cumpara mama carti (podeaua impregnata cu petrol) si salbaticia olfactiva a trandafirilor cand ieseam. Erau multe carti frumoase atunci si vorbesc de anii “75-82. As aminti Fat frumos din lacrima, Motanul incaltat, Capra cu trei iezi, Harap Alb, Ursul pacalit de vulpe, Alba ca Zapada, Ratusca cea urata,Soldatelul de plumb, Frumoasa din padurea adormita, Croitorasul cel viteaz…
Ca sa nu mai spun de Ciopartila, personaj cu care ma identificam uneori. Micul print a aparut ulterior in viata mea …..
O alta parte a povestilor erau diafilmele, care impreuna cu acele proiectoare micute erau imaginea intamplarilor din basme. Stiu ca la inceput erau un fel de albume iar fiecare imagine era separata si trebuiau incarcate manual…dar erau faine..,
Mai tarziu am descoperit discurile de vinil iar povestile erau jucate de actori considerati azi “monstri sacri” ai teatrului, si enumar doar cativa: Toma Caragiu, Octavian Cotescu, Emil Gardescu, Stela Popescu, Ion Caramitru, Fory Etterle, Radu Beligan, Ion Lucian, Stefan Mihailescu-Braila si multi altii… Cu alte cuvinte, sunt niste interpretari deosebite, iar in vremea fiecare expresie avea un talc aparte.
Timp ireversibil…
Si intr-adevar, in general mamele ne citeau povesti, tatii nu stiau de asa ceva. Dar ce poate fi mai frumos decat vocea mamei…

Poneiul Troian:
Mie mama imi canta, nu citea povesti. Mai bine! Avea o voce de vis, sau cel putin asa imi parea mie. De aceea, si eu acum le cant la copiii mei. Uite exemplu: doua gaste fac galuste, si gaina da faina… gata, am tacut, ati inteles ideea! Ciudat este ca fetita mea cea mica inca n-a inteles, tot mai plange dupa mine seara sa-i cant.
Si
Va rog sa nu mai postati sub mine, ca voi n-aveti copii mici, si deci nu va trebuie pachetele astea. Mie imi trebuie, ca e criza, nah! Deci mama imi citea din ce avea prin casa, deci imi canta un cantecel sau doua. Tata fugea din dormitor cand o auzea, asa ca de-abia la adolescenta, cand fugeam amandoi (mama cantandu-i sora-mii de data asta), am reusit sa fac din el un povestitor adormitor, de’ povesti pescaresti, of course… PS. Leocerba cred ca poate sa confirme ca povestile pescaresti adorm copiii, asta daca nu canta mama intre timp.

raluca:
copilaria mi-a fost animata cel mai mult de bunica mea,cu ea invatam poezii-pe care acum ea inca le ma stie iar eu nu,ea imi citea povesti de Creanga,Fratii Grimm si mai ales imi povestea tot felul de legende populare care ma fascinau la acea vreme.pe langa toate acestea insa cel mai mult am iubit o carte pe care si acum o am in biblioteca-Aventurile baronului Munchhausen-o carte fara text,doar cu imagini relief,imagini care se pliaza asa de frumos si reusesc sa transmita povestea poate mai bine decat cuvintele.coloritul este minunat si abia astept sa le-o prezint copiilor mei cand vor fi mai marisori!

Poza e de aici.

Alexandra – TPU